Citirile biblice pentru fiecare zi - Ziua a șaptea[2006-01-22]A recunoaște prezența lui Dumnezeu în celălalt: a-l primi cu bucurie pe celălalt în numele lui Iisusși cine va primi un prunc ca acesta în numele meu, pe Mine Mă primește (Matei 18,5) Ieș. 3, 1-17: Rugul aprins Ps. 34: Domnul îi măntuiește pe cei smeriți cu duhul. Fapte :1-6: Eu sunt Iisus, pe Care tu îl prigonești. Mt. 25, 31-46: Iisus este de față în aproapele nostru Comentariu Când Dumnezeu a anunțat că va elibera poporul lui Israel din robie, scoțându-l din Egipt și aducându-l în pământul făgăduinței unde curgea laptele și mierea, El și-a arătat prezența lui Moise din mijlocul rugului pe care focul nu-l putea mistui. Poporul fu astfel asigurat de prezența Dumnezeului părinților lui: Eu sunt Cel Ce sunt. Acesta nu este un Dumnezeu îndepărtat și nepăsător, ci o prezență și o persoană interesată de soarta poporului Său ales. Dumnezeu avea să-și confirme mai târziu natura ființei Sale în persoana Fiului Său, Iisus Hristos, Care ne amintește că noi trebuie să ajungem precum pruncii dacă vrem să intrăm în împărăția Sa! Nu în mai marii acestei lumi trebuie să-L căutăm noi pe Hristos, ci în neprihănirea pruncilor (și în cei ce se aseamănă lor prin nevinovăție și smerenie). Primindu-i în mijlocul nostru, Îl primim de fapt pe Hristos. Iisus ne asigură de prezența lui Dumnezeu printre noi atunci când Îi păzim cuvintele Sale; când doi sau trei se adună în numele Său și când credincioșii sunt persecutați din pricina dragostei acestora față de El. Mai ales, în cazul creștinilor care ascultă de porunca dată de Hristos la vremea Cinei celei de Taină "faceți aceasta spre pomenirea Mea și deși noi am putea să cunoaștem natura exactă a prezenței lui Iisus, noi credem că El este de față în inimile și mințile noastre. Atunci cînd noi le dăm de mâncare celor înfometați, când îi îngrijim pe cei bolnavi, când îi cercetăm pe cei aflați în temniță, îi îmbrăcăm pe cei goi și-i primim pe cei străini, noi avem grijă și-L primim de fapt pe Iisus. Consiliul Ecumenic al Bisericilor a fost înființat (parțial) în anul 1948 drept răspuns la nevoia urgentă a creștinilor de a colabora în vederea reconcilierii, dar și pentru a se îngriji de aceia ale căror vieți fuseseră distruse de către cel de-al doilea război mondial. Această slujire ecumenică și diaconală continuă și în ziua de azi cu aceeași mare intensitate. În același timp, teologii luptă să afle calea spre o mai mare unitate în sânul Bisericii. și aici, cuvântul străin este un cuvânt cheie. Iisus ne-a spus că trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine. Această poruncă limpede a recunoaște că străinul, celălalt, este al lui Hristos indiferent cât de diferit poate fi acesta de noi, este o problemă fundamentală despre modul în care noi ne asumăm și ne împlinim sarcina ecumenică. Dacă noi recunoaștem prezența lui Hristos în străinul dintr-o altă tradiție bi-sericească, noi nu trebuie să ne temem de intențiile acestuia. În schimb noi am putea învăța de la acesta și acesta de la noi. În acest chip, noi mergem înainte pe calea unității. Tocmai având conștiința prezenței permanente a lui Iisus în multe chipuri, iată cum noi înțelegem că El face parte cu adevărat din viața noastră. El nu este doar un personaj istoric Care ne-a învățat doar cum ar trebui noi să viețuim, ci în Duhul Sfânt El este prezent și activ în lumea de azi. Rugăciune Veșnicule Părinte, dăruiește-ne să-Ți recunoaștem prezența printre noi în chipuri felurite pentru a ne întări dorința de a ajunge la o comuniune adevărată în propriile noastre biserici și în societatea în care trăim și ca rugăciunea noastră pentru unitatea trupului lui Hristos, Biserica Ta, să devină pururea mai plină de râvnă. În numele lui Iisus noi ne rugăm. Amin. Sursa: www.osmth.ro Contor Accesări: 1924, Ultimul acces: 2025-02-06 17:00:13
|
Timp total: 0,11s...
[1]:1