Citirile biblice pentru fiecare zi - Ziua a patra[2006-01-22]Din trecut spre viitor: iertarea și vindecarea aducerilor aminte.Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte (Mt. 18, 22) Iona 3: Pocăința marii cetăți a Ninivei. Ps. 51 (50): Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Colos. 3: 12-17 Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste. Ioan 8: 1-11: Nu te osândesc nici Eu. Comentariu Recunoașterea păcatelor din trecut, harul iertării și împăcarea sunt temele de bază din aceste texte. În relațiile dintre ele, comunitățile noastre creștine poartă încă urmele unui trecut marcat de slăbiciunile și păcatele omenești. Unele răni sunt pe cale de a se vindeca, altele reprezintă încă sursă de durere și dezacord. Confruntarea cu trecutul poate fi dificilă și necesită un sincer examen de conștiință, atât în cazul fiecărei persoane luate în parte, cât și al comunităților. Totuși, aceasta este ceea ce Dumnezeu vrea de la noi dacă vrem cu adevărat să viețuim ca popor ales al Său și pentru ca pacea lui Hristos să domnească în inimile noastre și între noi. Iona le cere ninivitenilor să fie sinceri, mărturisind egoismul lor, nesocotirea lor față de faptele cele bune, precum și faptele lor de violență. El face această chemare către întreaga cetate și către toți locuitorii săi. Toți trebuie să se căiască de faptele lor cele rele și de violența care încă îi stăpânește. Psalmistul își cere și el iertare de la Dumnezeu, fiindcă și el este profund afectat de trecutul său. El își recunoaște greșelile și-L roagă fierbinte pe Dumnezeu să nu-l treacă cu vederea. și el se simte răspunzător pentru ceilalți și voiește să le arate căile adevărului și o viață dreaptă spre a putea și ei să se împace cu Dumnezeu. Cărturarii și fariseii nu văd decât păcatul și greșeala la femeia prinsă în păcatul adulterului. Ei o identifică pe femeie cu trecutul său. În același timp, însă, ei refuză să-și recunoască propriul lor trecut și propriile lor păcate. Iisus ne invită să nu aruncăm noi, cei dintâi piatra, să nu osândim și, în cele din urmă, să nu mai păcătuim. Dorința noastră de unitate se bazează tocmai pe această chemare. Iertarea nu poate fi măsurată. Ea este tot atât de nemăsurată pe cât este dragostea lui Dumnezeu: tot atât pe cât socotim de șaptezeci de ori câte șapte. În călătoria lor ecumenică, comunitățile noastre sunt chemate să mărturisească mila lui Dumnezeu în nemărginirea ei. Rugăciune Dumnezeule al împăcării, ajută-ne să biruim întristările și amărăciunea pe care greșelile și păcatele din trecut le-au acumulat în noi. Învață-ne iertarea Ta ca să putem, întru smerenie, căuta împăcarea cu Tine și cu aproapele nostru. Întărește în noi dragostea lui Hristos, izvorul și făgăduința unității Bisericii Tale. Amin. Sursa: www.osmth.ro Contor Accesări: 1793, Ultimul acces: 2025-02-05 10:00:32
|
Timp total: 0,13s...
[1]:1