E mai ferice sa dai...

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,12s...

Ştiri şi Evenimente

E mai ferice sa dai...

[2007-01-06]

Acum o luna de zile, a poposit in orasul Buzau, un autoturism cu frati din Torino-Italia si cateva pachete cu hrana pentru saraci.I-am intrebat ce i-a facut sa aleaga sa vina tocmai in Romania si acestia mi-au spus ca in comunitatea din Torino, pastorul local Beni Lupu, a propus sa se divizeze comunitatea pe grupe de misiune. Astfel, cate doua trei familii s-au unit si s-au gandit fiecare ce poate sa faca in directia misiunii. Unii au hotarat ca pot sa se roage pentru misionari in campuri albe, altii chiar sa lucreze in acest fel, iar altii sa dea literatura.
Una din grupe, formata in jurul inimoaselor familii Ivascu si Stetcu, au hotarat sa sustina cu alimente si imbracaminte cateva familii din Romania. Astfel a fost primul transport. Au sosit la Buzau si a trebuit sa ne gandim cui sa dam mai intai. S-a facut o deplasare intr-o localitate foarte saraca din judet si ce au vazut acolo fratii, s-au ingrozit.
Au plecat cu gandul sa prezinte situatia in comuninate la Torino, cu imagini de la fata locului, hotarati sa implice si comunitatea la o viitoare deplasare pentru mai multe familii. Imaginile filmate s-au pierdut insa aceasta nu a micsorat elanul. Lucru ce s-a concretizat vineri, 29 decembrie 2006, intr-o dimineata friguroasa. Ne-am trezit cu Vladut,Ileana si Ghita Stetcu, franti de oboseala unui drum lung, dar cu dorinta sa mearga direct, fara odihna, la cei napastuiti.
In urma cu o zi, am primit la redactie o familie adventista din Glodeanu Sarat (familia Gicu Platica care sustine comunitatea Amaru) si din vorba in vorba am aflat de o comunitate noua formata doar din membri noi. Astfel am aflat de frati care au cate cinci copii si care traiesc intr-o saracie lucie, dar foarte umilii si credinciosi. Am hotarat ca ajutoarele care veneau peste o zi sa le indrumam acolo.
Vineri dimineata am plecat impreuna cu prietenul meu Dan Vasile si fiul acestuia Madalin, cu un microbuz inchiriat de fratii din Torino, plin cu pachete cu alimente si saci cu haine, catre localitatea Largu. Am intrat in acea localitate unde lucreaza unul din misionarii Conferintei Muntenia fr.Vasile Voicu, si am ajuns la cateva case(de fapt grajduri!?)unde stateau oameni. In prima casa vizitata, singura, intr-un camp neingrijit si neprietenos, un hol de 1/1m si o camera de 3/2 unde erau doua paturi si o soba de pamant. Un ceaun care avea apa si probabil astepta si un pumn de malai pentru o mamaliga, anunta un pranz jalnic. In camera era un miros ingrozitor, iar o plapuma care de mult fusese alba, acoperea un om paraplegic, aproape orb, tatal a cinci copii minori. O femeie, imbatrinita prea devreme, incerca sa faca un foc care scotea mai mult fum.Cinci perechi de ochi s-au fixat asupra coletelor descarcate si nu a mai fost chip sa-i dezlipesti de acolo. Bucuria a fost enorma, dar a trebuit sa parasim repede incaperea insalubra.
A urmat inca o familie, dar aici chiar am ramas socati. Intr-o fosta casa, acum aproape ruine, intr-o camaruta de 2/2 m, o soba de pamant care ardea, doua paturi, o mama care spala si un tata care dormea in larma a sase copii minori. Mama spala intr-o albie cu un sapun de casa, fara alti detergenti, hainutele copiilor. Cel mai mic opt luni, cel mai mare 14 ani. In total unsprezece copii!!! Am intrebat pe tatal unde sunt ceialti 5 copii si mi-au spus ca sunt intr-un saivan de oi, caci nu mai au loc in cele doua paturi!!!... Am ramas socati de mizeria in care stateau si misionarul a fost rugat sa faca si ceva educatie sanitara cu acesti oameni, care stau in asa mizerie...
De acolo am mai vizitat o batranica care creste un nepot de mic. I-am gasit in casa, pregatind un pranz cu ceva carne de porc si mamaliga. Tanarul studiaza deja la Sola Scriptura.
Am plecat catre localitatea Amaru, aflata intre Glodeanu Sarat si Mizil, intr-un loc in care scaietii sunt proprietarii campurilor aride si fara perspectiva, un sat, Amaru (nu degeaba i se spune asa!) plin de amarati ai societatii, asteptand fiecare, cate ceva!
Aici am mers pe la casele fratilor nostri proaspat botezati, insa se vedea curatenia si ordinea, chiar daca erau saraci lipiti pamantului. Se vede educatia fratilor adventisti care a lasat o amprenta deosebita acolo.
In prima familie vizitata, parintii cu varsta cam la 30 de ani aveau deja cinci copii. Cand am intrat pe poarta, la un ochi de geam am vazut cinci capete de copii cu manutele pe geam asteptand parca, un ajutor. Am intrat in casa proaspat acoperita si lipita cu pamant, insa
defectuos zidita, fara fundatie, cu igrasie cat cuprinde... Cinci copilasi cu ochii cat cepele priveau catre minunea cutiilor cu ajutoare care le facea cu ochiul. In timp ce vorbeam cu tatal copiilor, acesta ne cere permisiunea ca sa duca ce le-am adus lor altei familii, cu care dansul lucreaza si sunt prieteni de adevar, caci sunt mai saraci ca ei. O, Doamne, parca ne-a cazut ceva in cap cand am auzit de asa altruism. Fratele Ghita l-a asigurat ca are si pentru prietenul lui cate ceva, fara probleme.
In timp ce stateam de vorba, sotia prezbiterului de acolo ne-a povestit cum ca intr-o zi, aceasta umila dar credincioasa familie s-a asezat la masa cu cei cinci copii. Un ceaun cu apa clocotita si un ultim pumn de malai era masa lor de pranz. Scancete de copii flamanzi si satui de terci, dar interventia prompta a tatalui a facut liniste. Pe o masuta de lemn din acelea ca in povestile lui Creanga, sapte castroane de plastic, abureau cu un terci prea subtire sa poata fi mancat. Urma rugaciunea de binecuvantare a acestui dar din partea lui Dumnezeu. S-a rugat tatal si a reamintit copiilor ca Domnul se va ingriji si va veni El sa aduca mancare copiilor flamanzi. Dupa ce au terminat rugaciunea, pe poarta intra fratele Gicu Platica, cu ceva de-ale mancarii, impulsionat ca in vis sa mearga la familia aceea sa duca de mancare. Cand copiii au auzit poarta scartaind, s-au ridicat de la masuta de lemn si au mers repede la geam. Cand l-au vazut pe fratele Platica, unul din copii a strigat catre tatal: - Tata, a venit Domnul Isus cu mancare!!!...
Lacrimile au umplut obrajii celor care primeau dar si acelora care daruiau. Am mai mers si la alte familii care au doar sotiile la adunare si acolo am vazut cum Evanghelia schimba pe oameni, apoi ultima casa vizitata, doi tineri casatoriti cu deja trei copii minori, alungati de acasa si carora comunitatea din Glodeanu Sarat le-au cumparat o casa.
M-am intors tulburat de ce am vazut, dar fetele acelora care de mult nu au mai stiut sa zambeasca, au umplut sufletul de bucurie al datatorilor. Pe drumul de intoarcere, fiul prietenului meu, Madalin, imi marturiseste ca, ce a vazut l-a impresionat profund si ca va trebui sa faca ceva in sensul acesta (Copiii nostri prea satui de toate!!!).
Slava lui Dumnezeu pentru ca El a miscat o comunitate tocmai de la peste 2000 km departare, iar noi cei de aproape nu ne-am gandit la asa ceva. Acum avem in constructie o bucatarie care sa poata asista cateva familii de saraci. Dorim ca prin bucataria aceasta sa asistam familii de saraci cu hrana calda. Facem apel si pe aceasat cale, la cei care vor sa sprijine acest proiect, deoarece de aici de aproape ne putem implica mai usor in ajutorarea celor in nevoie cu o masa calda.
Intr-adevar este mai ferice sa dai decat sa primesti! Felicitari comunitatii Torino pentru planul deosebit pe care l-au facut si pentru frumoasele sarbatori de iarna pentru acesti micuti amarati.
Domnul sa binecuvanteze astfel de planuri care fac ca Evanghelia sa fie predicata cu mainile!
A consemnat Emil Simionescu/corespondent Intercer
emisim@buzau.ro

Autor : Emil Simionescu .

Sursa: www.Intercer.ro

Contor Accesări: 1782, Ultimul acces: 2025-04-18 02:27:17

Timp total: 0,12s...

[]:1