Ultima Cantare a lui Moise (Partea 1)[2006-12-01]Luati aminte, asculta pamantule, cuvintele gurii mele!Ceruri! Ca ploaia siroaie sa curga intr-una invataturile, Ca roua sa cada cuvantul meu, peste norii de ceata, Ca ploaia cea repede, pe pamantul plin cu verdeata! Ca picaturile de ploaie, pe iarba inverzita ce-asteapta Caci voi vesti Numele Domnului si calea Lui dreapta ; Dati slava Dumnezeului nostru, mariti-L prin cuvinte, El este Stanca ; Lucrarile Lui, sunt toate desavarsite! Caci toate cararile Lui, in etern sunt drepte si curate ; El este un Dumnezeu milos, si nu-i place nedreptate, El este drept si curat ; ei s-au stricat prin neascultare Netrebnicia copiilor Lui, este in rusinea lor umilitoare. Neam indaratnic si stricat! Totul, e-n spre rusinea lor! Pe Domnul il rasplatiti astfel! Pe El il tagaduiti ca popor! Popor nechibzuit si impartit, si fara multa intelepciune, Nu e El, Tatal tau, ce te-a facut pe pamant o minune? Cel care te-a intocmit si ti-a daruit fiinta in intregime? Adu-ti aminte de trecut, socoteste zilele din vechime! Aduna varsta de oameni, dupa alta varsta de oameni, Intreaba pe tatal tau si-ti va spune despre vremi si ani . Pe batranii tai, si-ti vor spune despre copiii oamenilor, Cand Cel Prea Inalt, a dat o mostenire si neamurilor, Cand i-a despartit si asezat, punand insemnate hotare, Dupa numarul copiilor lui Israel, cu dreptul lor fiecare . Caci partea Domnului, este poporul Lui, ce si l-a ales, Iacov este mostenirea Lui, partea Lui de mare interes! El l-a gasit intr-un pamant pustiu, in locuri intunecate, Intr-o singuratate amarnica, plina de urlete infricosate. Si l-a inconjurat, si l-a pazit ca pe lumina ochiului Lui, Ca si vulturul care isi scutura cuibul, in bataia vantului, Cand el zboara de deasupra puilor in caldura soarelui Si isi intinde aripile, si-i poarta cu grija, pe penele lui . Asa a calauzit si a pazit Domnul singur pe poporul Sau, Si nu era niciun dumnezeu strain cu El ; dar peste hau, L-a suit pe inaltimile tarii, si a mancat roadele campului, I-a dat sa suga miere din stanca, cu puterea cuvantului . Si untdelemnul, care iese din stanca cea tare de granit, Untul dela vaci si laptele oilor, cu grasimea mieilor albit, A berbecilor din Basan si a tapilor, cu grasimea graului, Si ai baut vinul, mustul cel limpede, sangele strugurelui . Israel s-a ingrasat, si a asvarlit cu piciorul necontenit -Te-ai ingrasat, te-ai ingrosat, in spate mult te-ai latit!- Si a parasit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, mereu, mereu, A nesocotit Stanca mantuirii lui, pe singurul Dumnezeu . L-au intaratat la gelozie, prin toti acei dumnezei straini, L-au maniat prin uraciuni, care au fost niste maracini, Au adus jerfe idolilor, unor idoli ce nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunosteau, facandu-i zei . Dumnezei noi, veniti de curand, la care va-ti inchinat, Si la care ati slujit, marturisind ca din Egipt v-a salvat, De care nu se temusera parintii vostri, pe care-i urau, Si care mai tarziu i-au primit, si toata cinstea le-o dau . Ai parasit Stanca, cea care te-a nascut si te-a ocrotit Si ai uitat pe Dumnezeul cel mare, care te-a intocmit ; Domnul a vazut lucrul acesta si-n destul S-a maniat, S-a mahnit pentru fiii si fiicele Lui, si S-a indepartat . El a zis: Imi voi ascunde fata de ei, si de a lor strigare Voi vedea care le va fi sfarsitul, traind in neascultare, Caci sunt un neam stricat, de neascultatori si maniosi, Sunt niste copii razvratiti, intotdeauna necredinciosi . Mi-au intaratat gelozia prin ceeace nu este Dumnezeu, M-au maniat prin idolii lor deserti, slujindu-le mereu, Ii voi intarata la gelozie, printr-un popor fara repere, Ii voi provoca vazand, printr-un neam fara pricepere . Flavius Laurian Duverna Autor : Flavius Laurian Duverna . Sursa: www.InterCer.ro Contor Accesări: 1092, Ultimul acces: 2026-09-20 09:55:04
|
Timp total: 0.03s...
[]:1