Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei: „Nimeni nu are dreptul să utilizeze uleiul religiei pentru a înteţi focul conflictelor armate!”

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei: „Nimeni nu are dreptul să utilizeze uleiul religiei pentru a înteţi focul conflictelor armate!”

[2015-10-22]

Mesajul Preafericitului Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei şi al întregii Albanii, cu prilejul Conferinţei Internaţionale Pluralismul Religios şi Cultural şi Coexistenţa Paşnică în Orientul Mijlociu, Atena, 18-20 octombrie 2015:
Acceptarea conştientă a pluralismului religios şi cultural şi a coexistenţei paşnice a mai multor comunităţi poate veni din două cauze opuse: fie din indiferenţă faţă de credinţa religioasă, fie din trăirea conştientă a esenţei religioase. Pe de altă parte, intoleranţa între comunităţi religioase şi tradiţii culturale care coexistă se poate dezvolta având: a) provenienţă religioasă, spre exemplu dintr-un fanatism extrem, sau b) rădăcini nereligioase, spre exemplu factori politici, naţionalism, care folosesc religia pentru alte scopuri. Toate aceste origini continuă să fie bine întemeiate în zona Orientului Mijlociu.
Cu toate acestea, dorinţa umană pentru pacea în lume rămâne incertă. Astfel, orice efort de a studia şi confrunta complexitatea acestei probleme constituie o contribuţie preţioasă. Aşadar, merită adresate felicitări din toată inima Ministerului de Externe al Republicii Elene, coordonatorului acestuia Excelenţei Sale Ministrul de Externe Prof. Nikolaos Kotzias şi distinşilor săi colegi, pentru iniţiativa de a organiza această Conferinţă Internaţională. Cu multă bucurie, salutăm începerea lucrărilor Conferinţei şi dorim desfăşurarea cu succes a acestora.
1. Personal cred că fundamentul stabil al coexistenţei paşniceîl constituie cultivarea unei conştiinţe religioase şi nu indiferenţa religioasă. În religiile monoteiste predominante în Orientul Mijlociu pot fi identificate următoarele aspecte: a) căutarea unei păci interioare; b) controlarea agresiunii; c) principii care facilitează coexistenţa paşnică în cadrul fiecărui grup social; d) relaţii paşnice cu Realitatea supremă, cu un Dumnezeu Personal; e) dorinţa de a menţine pacea cu întreaga umanitate. Creştinii Îl consideră pe Dumnezeu un Dumnezeu al Păcii şi îi solicită intervenţia.
Toţi cei care avem responsabilitatea în cadrul comunităţilor noastre religioase trebuie să cultivăm o teologie şi o antropologie a păcii, care reiese din bogăţia principiilor noastre religioase şi din cele mai bune pagini ale tradiţiilor noastre. În mod particular, suntem chemaţi să condamnăm orice formă de violenţă, subliniind datoria fiecărei persoane de a respecta libertatea religioasă a semenilor noştri. Violenţa în numele religiei necinsteşte însăşi esenţa religiei. Iar fiecare crimă în numele religiei este o crimă împotriva religiei însăşi. Nimeni nu are dreptul să utilizeze uleiul religiei pentru a înteţi focul conflictelor armate. Religia este un dar dumnezeiesc, care mângâie inimile, vindecă rănile şi apropie oamenii şi popoarele.
2. Pacea se leagă in mod direct de dreptate. O lume nedreaptă nu poate fi paşnică. O regulă limpede, subliniată în Vechiul Testament, este aceea că „făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnul decât jertfa sângeroasă” (Pilde 21, 3). În epoca noastră, pacea şi justiţia au adoptat un alt sinonim: dezvoltarea. Sărăcia rămâne cel mai rău tip de violenţă. Atunci când oamenii sunt lipsiţi de cele elementare pentru supravieţuire, nu este de mirare că ei se întorc pe alte drumuri şi adoptă credinţe religioase extreme în vederea obţinerii unei societăţi juste.
În mod limpede, există o responsabilitate generală a marilor puteri pentru crizele din Orientul Mijlociu: promovarea unor decizii de schimbare violentă a conducerii şi a regimelor statelor; furnizarea de armament; indiferenţă faţă de pierderile colaterale; milioane de victime nevinovate şi valuri imense de refugiaţi; poluarea mediului şi distrugerea monumentelor de cultură rare.
Este timpul ca toţi cei responsabili să se scuture de letargia lor şi să întreprindă acţiuni eficiente pentru a opri conflictele militare şi vărsările de sânge.
Eforturile pentru pace şi securitate trebuie să fie consolidate prin grija pentru dreptatea socială şi dezvoltarea comunităţilor mai sărace ale planetei. Ar fi o eroare politică dacă, din cauza neglijenţei sau aroganţei, aceste puteri ar permite dezvoltarea unui proletariat multiform, capabil să abuzeze de „energia atomică” spirituală a unei tradiţii religioase.
3. În final, nu tocmai războiul este opusul păcii, ci egocentrismul: individual, colectiv, naţional şi rasial. Acesta cuprinde diferite forme de violenţă, care ucid în diferite moduri convieţuirea paşnică. Acesta iniţiază şi alimentează conflicte mai mari şi mai mici şi reînnoieşte constant ura.
Antidotul egocentrismului nu este reprezentat de sfaturi generice sau diferite legi şi mecanisme ale statului de suprimare, ci mai degrabă întărirea iubirii în societate: o iubire efectivă multidimensională care nu este limitată de graniţe, prejudecăţi, sau orice fel de discriminări. Aici se află şi imensa posibilitate şi contribuţia unei conştiinţe religioase sănătoase. Această conştiinţă, chiar şi în circumstanţe de conflicte îndelungate oferă puterea iertării şi a reconcilierii. Puterea iubirii, în cele din urmă, este aceea care poate să biruiască iubirea de putere, care distruge constant pacea. O sursă inepuizabilă de iubire rămâne adevărul, pe care îl descrie Sfântul Evanghelist Ioan în mod limpede, dar totodată cutremurător, astfel: „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 4, 16).
Doresc din toată inima ca, prin prezentările, discuţiile şi problematizarea generală a Conferinţei noastre, să extragem un material valoros pentru o înţelegere cât mai completă a subiectului care ne interesează şi să continuăm cu mai mult entuziasm să fim lucrători ai păcii, cu certitudinea că nevoinţa neîntreruptă pentru pace, dreptate şi solidaritate este contribuţia cea mai esenţială şi valoroasă pe care o putem oferi pentru supravieţuirea şi dezvoltarea culturală a Orientului Mijlociu.
Sursă: orthodoxalbania.org

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 746, Ultimul acces: 2026-08-16 00:21:08

Timp total: 0.04s...

[1]:1