Un deceniu de la trecerea la Domnul a Mitropolitului Antonie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Un deceniu de la trecerea la Domnul a Mitropolitului Antonie

[2015-08-29]

La sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul se împlinesc 10 ani de la trecerea în veşnicie a Mitropolitului Antonie Plămădeală. Un sobor de arhierei condus de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului va oficia Sfânta Liturghie şi Parastasul astăzi, 29 august, la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus.
Pelerini din întreaga ţară şi de peste hotare alături de preoţi vor veni la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, pentru a se ruga la mormântul vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală, pentru a participa la Sfânta Liturghie arhierească şi la Parastas, aducând un omagiu celui care a rămas în istoria Mitropoliei Ardealului ca un mare păstor de suflete, un cărturar desăvârşit şi un ctitor de aşezăminte sfinte. Sunt aşteptaţi la Sâmbăta de Sus: fratele ierarhului, Mihai Plămădeală, rude şi apropiaţi din Republica Moldova, precum şi numeroase personalităţi care l-au cunoscut şi au colaborat cu Mitropolitul Antonie Plămădeală.
Născut la Lăpuşna, în Republica Moldova, pe 17 noiembrie 1926, Mitropolitul Antonie Plămădeală a urmat şcoala elementară în satul natal şi în comuna „Principele Carol”. În 1937 s-a înscris la Seminarul Teologic „Gavriil Bănulescu-Bodoni” din Chişinău, dar vicisitudinile vremurilor au făcut ca viaţa bisericească şi implicit învăţământul teologic din Basarabia să fie grav afectate de invazia trupelor sovietice.
Tânărul Leonida Plămădeală s-a înscris la Şcoala Pedagogică din Chişinău, după cei trei ani de seminar. Din toamna anului 1941 şi-a reluat studiile la Seminarul Teologic din Chişinău, dar din 1944 s-a refugiat cu părinţii în Işalniţa, lângă Craiova, cerând transferul la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, unde a absolvit în 1945. În acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi a audiat cursuri la Facultate de Litere şi Filozofie.
Pus în urmărire din 1948 pentru implicarea sa în organizaţiile studenţeşti anticomuniste, a fost nevoit să treacă în Ardeal, iar în 1949 şi-a susţinut licenţa la Institutul Teologic Universitar din Cluj, cu tema „Importanţa antropologiei carreliene pentru o pedagogie creştină”. După două luni de la obţinerea titlului de licenţiat în Teologie, a fost hirotonit diacon în capela Episcopiei Aradului, iar la 14 septembrie 1949 a intrat în monahism la Mănăstirea Prislop. În acelaşi an a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti la şapte ani de temniţă şi la cinci ani de degradare civilă, fiind nevoit să se ascundă la Bucureşti, la profesorul Dădârlat, apoi la Schitul Crasna din Gorj şi la Mănăstirea Slatina, judeţul Suceava, unde i-a fost schimbat numele în Antonie. A fost detaşat la Mănăstirile Râşca şi Dragomirna, la ultima contribuind la descoperirea unor valoroase documente din epoca lui Anastasie Crimca şi chiar a domnitorului Ştefan cel Mare.
Întemniţat şi umilit
La 6 august 1953 a fost hirotonit preot de episcopul Partenie Ciopron. Din nefericire, pe 15 octombrie 1954 a fost arestat la Iaşi, dus mai apoi la Bucureşti, iar în cele din urmă la Penitenciarul Jilava. După rejudecarea cauzei din 1949, a fost condamnat la patru ani de temniţă grea şi trei ani degradare civilă. A beneficiat de decretul 421 din 1955 şi a fost eliberat pe 3 aprilie 1956. În acelaşi an s-a înscris la cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti, însă înainte de examenele din anul III a fost exclus de la cursurile doctorale, căzând sub incidenţa legii 410/1959, care prevedea pustiirea mănăstirilor.
În 1961 s-a angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Prelucrare a Maselor Plastice din Bucureşti, unde a fost măturător, transportor al materiei prime cărând saci de 25 de kilograme, muncitor-ajutător, operator chimist, pontator şi calculator de salarii, planificator şi economist pentru preţ de cost.
La 1 martie 1968 a fost scos din fabrică de Patriarhul Justinian şi a fost pus secretar-şef la Institutul Teologic din Bucureşti. A promovat examenul final de admisibilitate din cadrul burselor de doctorat, iar mai apoi a beneficiat de o bursă de doi ani la Heythrop College, Ateneu Pontifical de rang universitar de lângă Oxford, Anglia, bursa fiind oferită de Secretariatul pentru unitatea creştinilor de la Vatican. În 1970 a obţinut aici titlul de doctor în Teologie cu teza „Biserica slujitoare în gândirea occidentală, din punct de vedere ortodox”, elaborată sub rectoratul prestigiosului filosof Frederick Copleston şi sub îndrumarea profesorului Robert Murray.
Episcop-vicar patriarhal
La 24 noiembrie 1970 a fost chemat în ţară pentru a fi ridicat la rangul de arhimandrit, iar a doua zi, Sfântul Sinod l-a propus Episcop-vicar la Administraţia Patriarhală. În 15 decembrie a avut loc votul, iar arhimandritul Antonie Plămădeală a fost ales în această demnitate, cu titulatura de „Ploieşteanul”. Hirotonia a avut loc pe 27 decembrie în Catedrala Patriarhală. I s-a încredinţat Sectorul Relaţii externe bisericeşti, conducerea Comisiei Centrale de pictură bisericească, iar de la 1 septembrie 1971, timp de doi ani a fost rector al Institutului Teologic din Bucureşti.
Pe 16 decembrie 1972 a obţinut un nou titlu de doctor la Institutul Teologic din Bucureşti, cu teza „Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi în Teologia contemporană”, realizată sub coordonarea părintelui Dumitru Stăniloae.
Ca Episcop-vicar patriarhal a participat la numeroase întâlniri ecumenice, unde s-a remarcat prin cunoştinţele sale teologice şi personalitatea sa culturală. Amintim aici câteva dintre evenimentele internaţionale la care a participat: A V-a Adunare Generală a Conferinţei Bisericilor Europene de la Nyborg, Danemarca (1971), Congresul mondial al dominicanilor în Spania (1973), Adunarea Generală a Bisericilor Valdenze din Torre Pallice, Italia (1974), Adunarea Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Nairobi, Kenya (1975), Congresul Internaţional al Rectorilor Facultăţilor de Teologie romano-catolică la Salamanca (1973).
Tot în această perioadă a publicat lucrări precum „Clerici ortodocşi, ctitori de limbă şi cultură românească”, „Un episod important din lupta pentru limba română”, „Dascăli de cuget şi simţire românească”.
Episcop de Buzău
La 9 decembrie 1979, după retragerea Episcopului Antim Angelescu de la Buzău, a fost ales ca noul ierarh din această eparhie, iar întronizarea a avut loc la 13 ianuarie 1980. Ca episcop s-a remarcat ca un bun păstor de suflete, un bun învăţător al Evangheliei şi un părinte duhovnicesc. A început încă din primele zile demersurile pentru refacerea bisericilor şi clădirilor distruse de cutremurul devastator din 4 martie 1977, care a avut epicentrul în Vrancea. Timp de doi ani a condus un adevărat proces de reabilitare, refacere şi restaurare a bisericilor din eparhie. A continuat munca de cercetare în arhivele eparhiei, publicând lucrarea „Nume şi fapte în istoria culturii româneşti (sec. XVII-XIX)”.
Mitropolit al Transilvaniei
Pe 10 ianuarie 1982 a fost ales Mitropolit al românilor ortodocşi din Transilvania, Crişana şi Maramureş. La 7 februarie 1982 a avut loc întronizarea în Catedrala mitropolitană din Sibiu. În noua chemare s-a remarcat printr-o lucrare ctitoricească de excepţie: a ridicat o nouă clădire cu trei nivele în cadrul Reşedinţei mitropolitane, a refăcut „Casa Eminescu” de lângă reşedinţă, unde a amenajat o expoziţie permanentă, a reamenajat fabrica de lumânări, gospodăriile Mitropoliei şi Schitul de la Păltiniş.
Cea mai mare realizare pe plan administrativ a fost reconstruirea Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov.
A ridicat o nouă clădire la Aşezământul de la Păltiniş, a sprijinit repararea muzeului de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului, înfiinţarea muzeului de icoane pe sticlă de la Sibiel, precum şi ctitorirea unor biserici noi la Cisnădie, Făgăraş, Mediaş, Victoria, Sibiu şi în alte localităţi.
În timpul păstoririi la Sibiu a avut o activitate cărturărească deosebită, publicând numeroase lucrări de cercetare în arhive, cărţi care evocă personalitatea Patriarhului Miron Cristea, opere de istorie precum „Lazăr-Leon Asachi în cultura românească”, „Lupta împotriva deznaţionalizării românilor din Transilvania din timpul dualismului austro-ungar în vremea lui Miron Romanul (1874-1889)” sau „Unitate, românitate, continuitate”.
A fost ales membru al Academiei Române, membru în Academia de Ştiinţe a Moldovei, membru al Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, director general al Departamentului pentru credinţă, tradiţie religioasă şi cultură în cadrul Institutului Naţional pentru Românitate şi Românistică, membru fondator al Fundaţiei Culturale „Vasile Lucaciu” din Satu Mare, membru al Ligii cultural-creştine „Andrei Şaguna” a românilor din judeţul Covasna, membru de onoare al Societăţii Cultural bisericeşti „Mitropolitul Varlaam” din Chişinău.
A publicat celebrele cărţi de predici „Tâlcuri noi la texte vechi” şi „Cuvinte la zile mari” şi a fost mereu în legătură cu oamenii de cultură ai vremii, amintindu-l aici pe filosoful Constantin Noica.
A vizitat majoritatea bisericilor din eparhie şi a fost un bun părinte duhovnicesc pentru preoţi. A continuat activitatea în cadrul mişcării ecumenice, cu participări la diverse întâlniri internaţionale, primind numeroase titluri de recunoaştere internaţională: membru de onoare în „Society of Antiquaries of Scotland”, titlul de Doctor Honoris Causa la Facultatea de Teologie din Presow, Cehoslovacia, membru în ABI Research Association’s Board of Governors, cu titlul de „Deputy Governor”, distincţia „International man of the year 1991-1992” oferită de IBCC pentru contribuţia sa la educaţie, iar în 1992 a fost inclus în lista „Most Admired Man of the Decade”.
A primit Ordinul „Sfântul Marcu” din partea Patriarhiei Alexandriei şi a întregii Africi, Ordinul „Sfinţii Petru şi Pavel” în grad de comandor din partea Patriarhiei Antiohiei, Ordinul „Sfântul Mormânt” de la Patriarhia Ierusalimului şi „Crucea papală”, acordată de papa Paul al VI-lea.
„Ne gândim la Mitropolitul Antonie cu foarte multă recunoştinţă”
Lucrarea pastoral-misionară, culturală, ctitoricească şi duhovnicească a Mitropolitului Antonie Plămădeală este continuată de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Urmaşul Mitropolitului Antonie Plămădeală pe scaunul de Arhipăstor al preoţilor şi credincioşilor din Mitropolia Ardealului, IPS Mitropolit Laurenţiu ne-a vorbit despre realizările şi personalitatea înaintaşului său.
„Personalitatea vrednică de pomenire şi de o deosebită cinstire a Mitropolitului Antonie Plămădeală o simţim în orice clipă a vieţii noastre şi am simţit-o mereu în aceşti zece ani de păstorire în Arhiepiscopia Sibiului. Ne gândim la Mitropolitul Antonie cu foarte multă recunoştinţă şi ne-am întâlnit mereu cu activitatea sa pastorală, pe care am continuat-o sfinţind biserici şi prin aceasta întregim patrimoniul Sfântului Andrei Şaguna, ocrotitorul nostru. Lucrarea culturală, misionară, teologică şi editorială a Mitropolitului Antonie Plămădeală a fost una deosebită şi a constituit un ajutor deosebit pentru că noi, continuând foarte multe dintre lucrările începute, pe care le avem acum în derulare, iar altele sunt deja finalizate. Multe dintre cărţile editate în timpul Mitropolitului Antonie au fost reeditate, continuând activitatea în Editura <Andreiana> şi în <Tipografia Şaguniană>, cele două instituţii care au continuat o nouă zidire pe temelia pe care Mitropolitul Antonie ne-a lăsat-o ca moştenire. Facultatea de Teologie din Sibiu îşi continuă lucrarea sa, simţind contribuţia Mitropolitului Antonie Plămădeală. În orice domeniu al activităţii noastre pastoral-misionare l-am întâlnit şi îl întâlnim pe înaintaşul nostru. Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, Academia Teologică au fost ctitorite pentru ca aşezământul monahal să devină atât de iubit de miile de pelerini. Aici au loc manifestări misionare, teologice şi culturale vrednice de luat în seamă şi suntem siguri - aducem această mărturie - că efectul lor, lucrarea lor benefică se va înălţa la cer şi se va adăuga la ceea ce a realizat Mitropolitul Antonie cât a fost pe pământ. Tot binele şi toată dăruirea, iubirea faţă de preoţi şi atenţia deosebită faţă de slujirea la altar şi grija faţă de locaşurile de închinare se pot observa permanent în vizitele pe care le facem în parohii, iar tablourile votive din aceste locaşuri sunt o mărturie că au fost binecuvântate de cel care a cârmuit destinele Arhiepiscopiei Sibiului şi Mitropoliei Ardealului. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să-l aşeze cu drepţii în sânul lui Avraam şi să-i răsplătească pentru toată activitatea săvârşită aici pe pământ şi cerem lui Dumnezeu să-i facă veşnica lui pomenire”, ne-a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.
„Opera vieţii lui”
Despre refacerea Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus în timpul păstoririi Mitropolitului Antonie Plămădeală ne-a vorbit Preasfinţitul Ilarion Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi stareţul aşezământului monahal.
„Mitropolitul Antonie Plămădeală a rămas în istoria mănăstiri noastre prin rectitorirea ei. Această lucrare a fost opera vieţii lui. A ctitorit incinta mănăstirii, palatul brâncovenesc, trapeza, muzeul, biblioteca, locurile de veci ale mitropoliţilor din Ardeal, Paraclisul <Sfinţii Martiri Brâncoveni> şi, nu în ultimul rând, Academia Teologică. A lăsat bibliotecii de la mănăstirea noastră peste 40.000 de volume, încât putem spune că personalitatea sa va rămâne mereu prezentă în viaţa aşezământului monahal de la Sâmbăta de Sus”, ne-a spus PS Episcop Ilarion Făgărăşanul.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 667, Ultimul acces: 2026-08-15 13:04:16

Timp total: 0.04s...

[]:1