Hramul mănăstirii Celic Dere[2015-08-14]Biserica Ortodoxă cinstește la 15 august Adormirea Maicii Domnului numită în popor și Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare. După o pioasă tradiție veche, cunoscută mai întâi în Apus și trecută apoi și în Răsărit, la trei zile după adormirea ei, Sfânta Fecioară ar fi fost ridicată cu trupul la cer, ca și dumnezeiescul ei Fiu.Sâmbătă 15 august 2015, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii va săvârși Sfânta Liturghie arhierească la mănăstirea Celic - Dere cu prilejul hramului acestui așezământ monahal În cadrul slujbei, Preasfinția Sa va hirotoni întru diacon un tânăr teolog. În aceeași zi va săvârși în parohia Luncavița, prot. Niculițel, slujba de sfințire a unei troițe - Fântâna lui Balmuș. *** Mănăstirea Celic Dere Potrivit scrierii a doi arhimandriți, Roman Sorescu și Ieronim Motoc, mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 1840 pe locul unei vechi așezări de pustnici români și basarabeni, în mijlocul cărora se găseau și doi călugări ruși: arhimandritul Atanasie Lisavenco și schimonahul Paisie. În urma unui incendiu care a mistuit bisericuța aflată pe coama dealului, unde astăzi se află cimitirul mănăstirii, călugării iau hotărârea de a se muta mai jos, construind în anul 1846 o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un paraclis cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care servea și ca trapeză, o clopotniță cu șase clopote și un corp de chilii. Paraclisul, arhondaricul din prelungirea acestuia și chiliile s-au prăbușit în anul 1916 din pricina revărsării pârâului Celic. O troiță ridicată mai târziu amintește: Aicea a fost Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, a treia din Mănăstirea Celic-Dere, ctitorie a arhimandritului Atanasie și dărâmată de inundațiile din 1916. Spre aducere aminte s-a făcut această însemnare de arhim. Porfirie Ștefănescu în 1976 - august 1977. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului s-a dărâmat în urma inundațiilor din anul 1947. Cu binecuvântarea mitropolitului grec din Tulcea, Dionisie, se înființează în jurul aniilor 1844-1846 și o mănăstire de maici, în apropierea pârâului Celic. După cum consemnează starețul Sorescu, la hramul din 15 august 1846 au fost aduse din Basarabia 60 de familii de ruși, bărbați, femei și copii, care au motivat, la trecerea graniței, că vin la hramul Monastirii Cilic, Adormirea Maicii Domnului. Aceștia însă au rămas pe mai departe în mănăstire, ceea ce i-a făcut pe călugării români de a se muta în alte părți, la Mănăstirea Cocoș și Mănăstirea Taița. Au rămas în mănăstire numai doi preoți români și un diacon, între care și arhimandritul Dositei Crihană, preot apoi la Biserica Sfântul Nicolae din Sulina. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 3430, Ultimul acces: 2026-08-16 10:11:07
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1