Părintele Constantin Necșulescu din Drăgășanii Vâlcei sub persecuția comunistă[2015-07-10]S-a născut la 14 octombrie 1896 într-o familie de oameni simpli din Prundenii Vâlcei. După școala primară din satul Călina (1904-1908), tânărul Necșulescu a urmat Școala Normală din Craiova (1912-1919), apoi Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea (1921-1925), cu diferențe absolvind Academia Teologică din Arad (1926). În vremea Războiului de Reîntregire a urmat Școala Militară din Botoșani și a luptat ca voluntar pe frontul de la Mărășești-Muncel, cu gradul de locotenent. Între septembrie 1919 și 1925 a fost învățător în satul natal, pentru ca mai apoi să primească darul preoției pe seama Parohiei Dranovățu, județul Romanați. Aici a reparat biserica, a reamenajat incinta parohială și a contribuit decisiv la ridicarea celei de-a doua școli și a unui dig. Sub egida Ligii Culturale a sprijinit financiar și material pe elevii săraci cu merite la învățătură, a inițiat numeroase activități gospodărești și a organizat sărbători câmpenești. La 1 ianuarie 1930 a fost transferat ca preot ajutor la Biserica Sfântul Ilie din Drăgășanii Vâlcei. Chiar dacă a întâmpinat numeroase impedimente din partea unor lideri politici locali și chiar clerici, sub egida Ligii Culturale Drăgășani, părintele Necșulescu a inițiat refacerea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Drăgășani, acum filie a bisericii în care slujea. De la început, unii lideri politici locali au încercat monopolizarea inițiativei ctitoricești în scopuri politice. Cu mari eforturi, părintele Necșulescu a încercat să delimiteze acțiunea sa de influența politică, lucrând împreună cu numeroși credincioși din localitate. Cu toate acestea, în 1935, la cererea legionarilor, pe șantierul catedralei din Drăgășani a luat ființă o tabără legionară în care s-au fabricat o mare parte a cărămizilor necesare construcției. Implicarea sa în tabără a constat în asigurarea hranei celor care munceau. Din acest motiv, părintele Necșulescu avea să fie urmărit de autoritățile statului până la sfârșitul vieții ca important membru legionar. Acestor greutăți s-a adăugat decesul soției. Paralel cu ridicarea catedralei, părintele Necșulescu a susținut numeroase activități filantropice în Drăgășani. În 1936, noua biserică era la roșu și acoperită cu aramă, iar în anul următor, tencuită pe interior și exterior. După trei ani de la începerea lucrărilor, biserica era pictată și sfințită, astfel încât părintele Necșulescu devenea paroh al acesteia. Dar stigmatul de legionar care i se pusese încă din 1935 avea să-l urmărească permanent. În aprilie 1938, apoi în septembrie 1939 este reținut și percheziționat la domiciliu. Pentru că era cel mai cunoscut slujitor din Drăgășani, în timpul guvernării legionare, părintele Necșulescu este numit membru al Senatului legionar. Refuză să activeze, cum nici în rebeliunea legionară nu se implică. Totuși, este urmărit și filat în continuare ca propagandist legionar de Siguranța antonesciană, dar cu rezultat negativ. În urma unor delațiuni și în contextul valului de arestări pornit de autoritățile antonesciene, la 29 decembrie 1942 este reținut și percheziționat la domiciliu, unde i se găsesc mai multe tipărituri rămase din timpul fostei guvernări. Este trimis în justiție, dar achitat de orice penalitate. Ulterior, în evidențele Siguranței este caracterizat astfel: Se bucură de o reputație morală și de o bună conduită în societate, executând serviciul său cu punctualitate și demnitate. Cu toate greutățile provocate de autoritățile statului, părintele Necșulescu își continuă misiunea preoțească. Cu sprijinul acelorași enoriași inimoși a reparat Biserica Sfântul Ilie, a cumpărat un clopot nou, a amenajat un frumos parc lângă biserică și a împrejmuit incinta parohială, încât la 20 iulie 1943 a sfințit-o.Mai multe detalii în Ziarul Lumina. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 619, Ultimul acces: 2026-08-14 12:53:59
|
Timp total: 0.04s...
[]:1