Încă un manuscris Bombycin la Biblioteca Academiei Române[2015-07-05]În Antichitate s-a scris pe papirus. Apoi, pe pergament, pentru ca în Evul Mediu să apară hârtia bombycină. Ce este acest material, de unde provine numele lui și când au apărut manuscrisele de acest tip, aflați în articolul de mai jos.Când ajungem să catalogăm un manuscris prin mijloacele filologice și paleografice, nu putem să trecem cu vederea știința codicologiei al cărei părinte principal este Montfaucon. Bibliotecile din întreaga lume stau mărturie evoluției civilizației și culturii, aici cuprinzându-se desigur perioadele de înainte și după Hristos. Textele antice, cele filozofice sau religioase se nasc puțin câte puțin în anumite medii de civilizație, unul mai pretențios decât altul în ceea ce privește caligrafia și conținutul. Acestea trebuia să fie citite cât mai clar și mai ușor, pentru a putea fi transmise prin viu grai în amfiteatre sau trapezele mănăstirilor. Însă pentru ca scribii sau grămăticii, așa cum erau numiți prin cancelariile noastre domnești, să ajungă să înmoaie condeiul în călimară și să-l învârtească pe suportul de scris, iar textele lor să fie cât mai artistic redate proprietarului manuscrisului, a fost nevoie ca apa Nilului să dăruiască papyrusul, cirezile de viței, pielea din care se fabrica pergamentul, iar câmpiile de pe lângă orașul Alep sau Mediterană, bumbacul. Despre el vom vorbi în rândurile de mai jos. Mai multe detalii în "Ziarul Lumina". Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 643, Ultimul acces: 2026-08-14 16:17:18
|
Timp total: 0.03s...
[]:1