Crezul lui Ștefan cel Mare și Sfânt[2015-07-02]S-a scris și s-a vorbit mult despre inegalabilul voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt. Oameni de stat, istorici, artiști, scriitori, militari, preoți, învățători, savanți și oameni simpli l-au purtat și-l poartă în cugetele și-n cuvintele lor, în însemnările și-n operele lor, rămase mărturie peste ani. A fost și este om sfânt și va rămâne un model în conștiința militarilor, a oamenilor politici cu frică de Dumnezeu, a celor care, într-un fel sau altul, au primit răspunderea conducerii.La peste cinci veacuri de când Părintele neamului românesc a plecat la Părintele Ceresc, descoperim cât de mărginite sunt cunoștințele noastre despre viața sa, despre modul în care gândea, simțea și trăia voievodul-model. Perioade întregi din existența sa sunt încă acoperite de imense pete albe. Doar câteva scrisori și-o seamă de ziceri de la oamenii care l-au cunoscut sau au avut acces la rapoartele diplomatice ne mai ajută să-i pricepem gândurile, credințele, reacțiile. Toate aceste informații conturează un om măsurat la vorbă și foarte sigur pe el. Cuvintele îi erau apăsate, ca tăiate în piatră, și nu ascund în spatele lor mânie, grijă sau emoție, ci poate doar ironie dură. Dar singura caracteristă care străbate, precum un fir roșu aceste mărturii este credința nestrămutată și necondiționată a celui care își spunea Binecinstitorul și de Hristos iubitorul domn în iscripțiile gravate în argint sau scrise în pergament. Această însușire este confirmată și de un diplomat străin, Paolo Ognibene, catolic, care în 1474 a trecut pe la Curtea Moldovei. El a dat de știre la Veneția, iar mai apoi papei Sixt IV, la Roma, că un principe mai smerit și mai cucernic decât domnul Moldovei nu poate a fi. Și-a pus toate strădaniile și luptele sub semnul Cinstitei Cruci Potrivit istoricului Ștefan S. Gorovei, mai presus de tot ceea ce se exprimă prin cuvinte, există o mărturie heraldică în care Ștefan însuși a spus, cu toată concizia și cu toată limpezimea posibile, crezul său: stema pe care și-a fixat-o spre 1490 și care, cu mici modificări o va purta până la moarte. Pe aceasta este reprezentată o cruce dublă și o dublă floare de crin, care închipuie, la rându-i, același însemn. Sfântul Voievod Ștefan a pus, așadar, toate acțiunile sale, toate luptele și toate strădaniile sub semnul Cinstitei Cruci. Floarea de crin este expresia credinței și a înțelepciunii guvernate de cavalerism, potrivit unor vechi scrieri franceze, amintite de același istoric. Profesorul Ștefan S. Gorovei spune că domnia lui Ștefan cel Mare a fost o necontenită luptă pentru afirmarea credinței, a înțelepciunii și a cavalerismului. Canonizarea voievodului recunoașterea integralității sufletului românesc Profesorul Emil Turdeanu scria că opera lui Ștefan cel Mare a crescut printr-un efort tenace și de lungă durată. Ea ne apare azi cu atât mai mare, cu cât greutățile din care ea s-a rupt au fost mai aspre și cu cât ea răsfrânge mai limpede, până în cele mai risipite amănunte, voința de creație a unui om de geniu. Vremelnicia păcii și a războiului s-au împletit cu nemurirea din zidurile mănăstirilor și ale cetăților pe care le-a ridicat voievodul. Abilitățile sale politice, izbânzile răsunătoare pe câmpurile de bătălie, omenia și demnitatea sa, toate acestea și cele amintite mai sus fac ca în acest nume să se regăsească întregi românii din toate colțurile lumii. Trecerea sa în rândul sfinților e tocmai recunoașterea integralității sufletului românesc. La Putna, pe 2 iulie 1992, s-a oficializat ceea ce de secole tradiția românească recunoscuse. Astăzi, în icoanele ce-l înfățișează pe Sfântul Ștefan cel Mare găsim scris: Mai presus de tihna noastră stă datoria sfântă de a apăra ființa și neatârnarea țării noastre. Un cuvânt pe care, dacă l-am implanta în realitate, n-ar fi decât o simplă utopie, mai degrabă decât un deziderat al României postmoderne. Rămânem, însă, cu nădejdea acestui ideal. Sursa: doxologia.ro Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 604, Ultimul acces: 2026-08-12 06:05:14
|
Timp total: 0.03s...
[]:1