Chiriarhul Oradiei la Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Chiriarhul Oradiei la Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea

[2015-03-26]

Marele praznic al Bunei Vestiri, 25 martie 2015, a fost sărbătorit cu multă bucurie duhovnicească la Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea, aşezământul monahal din urbea de pe malurile Crişului Repede sărbătorindu-şi hramul.
Bucuria obştii monahale, a monahiilor şi surorilor, a slujitorilor, ostenitorilor, binefăcătorilor şi pelerinilor veniţi să ia parte la hramul mănăstirii a fost încununată de prezenţa Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în biserica mare a mănăstirii, cu hramul Buna Vestire, în prezenţa a sute de credincioşi din Oradea, dar şi din alte colţuri ale Eparhiei Oradiei, după cum ne-a precizat Pr. Cristian Rus.
După citirea pericopei evanghelice a sărbătorii, pornind de la cuvintele Arhanghelului Gavriil adresate Preacuratei Fecioare Maria, „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1, 28) Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit o frumoasă predică în care a subliniat semnificaţiile praznicului Bunei Vestiri pentru istoria mântuirii neamului omenesc:
„Sărbătoarea de astăzi, a Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, are temei biblic, aşa cum am auzit din pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, ce s-a citit acum, dar care este prefigurată şi în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament şi am ascultat cu toţii paremiile ce s-au citit în prima parte a Sfintei Liturghii speciale de azi, unită cu slujba Vecerniei, legate de credinţa lui Avraam, prin care el a devenit părintele multor fii, legate de pildele din Înţelepciunea lui Solomon, dar mai ales fragmentul din Cartea Ieşirii, în care Moise se învredniceşte de a vedea Rugul Aprins, care ardea şi nu se mistuia şi în care teologia Bisericii noastre Ortodoxe vede prefigurarea Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care, deşi este fecioară, nu cunoaşte bărbat, rămâne însărcinată, prin puterea lui Dumnezeu, de la Duhul Sfânt, pentru a-L naşte pe Fiul Celui Preaînalt, pe Domnul nostru Iisus Hristos şi, deşi devine maică, rămâne fecioară.”
„Maica Domnului, aşadar, este cinstită în Biserica Ortodoxă ca Născătoare de Dumnezeu, aşa cum ar trebui să o cinstească toţi cei care se numesc creştini, care poartă numele Domnului nostru Iisus Hristos şi care cred că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat, la plinirea vremii, iar pentru că El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Mântuitorul nostru, cea care L-a născut şi L-a dăruit lumii este Născătoare de Dumnezeu.”
„În Sfânta Scriptură nu sunt foarte multe locurile în care apare Maica Domnului. Totuşi ea este prezentă. O vedem, bineînţeles, într-o icoană sfântă, la Buna Vestire, o vedem la Naşterea Domnului, o vedem, apoi, fugind cu Pruncul Sfânt în Egipt, o vedem întorcându-se de acolo, mergând cu Pruncul Iisus, aşa cum era tradiţia, la opt zile de la naştere pentru a I se pune numele şi la patruzeci de zile pentru a fi adus la Templu, pentru a I se închina Templul din Ierusalim Lui, o vedem mergând cu Pruncul Sfânt la Ierusalim când Mântuitorul Iisus Hristos avea doisprezece ani, o vedem asistând la prima minune a Domnului Hristos la nunta din Cana Galileii, înţelegem că prezenţa ei discretă era aievea de-a lungul propovăduirii Mântuitorului Hristos, deşi explicit nu ni se spune aceasta în Sfânta Scriptură şi o vedem la Crucea Domnului, când este dată în grija ucenicului iubit de către Fiul ei răstignit, Domnul nostru Iisus Hristos. O vedem, însă, în mod tainic şi simbolic şi în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, iar icoana, reprezentarea cea mai plastică a Maicii Domnului este cea de care am amintit, imaginea Rugului Aprins, care ardea şi nu se mistuia, nu se făcea scrum. Ardea pentru că era cuprins de focul dumnezeirii. La fel s-a întâmplat cu Maica Domnului, care a devenit maică, rămânând fecioară. De aceea, în mod metaforic, Biserica o numeşte pe Maica Domnului şi Rugul Aprins. Şi avem chiar un Imn Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, alcătuit de un cuvios din neamul nostru, care a pătimit în închisorile comuniste din veacul trecut, Părintele Daniil de la Rarău, cunoscut sub numele de mirean Sandu Tudor.”
„Maica Domnului, Rugul cel Aprins, Născătoarea de Dumnezeu este cea care a acceptat ca să fie Maica Domnului. Din clipa acceptării sale, ea devine nu doar Maica Mântuitorului, ci, pentru că El este Mirele Bisericii, ea devine maica noastră a tuturor. De aceea, noi, creştinii ortodocşi, o iubim şi o cinstim, închinându-i, în cursul anului, mai multe sărbători, între care şi cea de astăzi, a Bunei Vestiri, cu nouă luni mai înainte de praznicul Naşterii Domnului, sărbătoare care se întâmplă, întotdeauna, să fie în timpul Sfântului şi Marelui Post, închinat pătimirilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi în care, în special în timpul săptămânii celei de-a cincea, aşa cum suntem noi acum, avem o zi închinată Deniei Acatistului Bunei Vestiri, şi anume sâmbăta Acatistului din săptămâna a cincea din Sfântul şi Marele Post, în care la denie, la priveghere, la slujba specială a utreniei de vineri seara, se citeşte Imnul Acatist al Bunei Vestiri. A rânduit Bunul Dumnezeu ca, anul acesta, sărbătoarea Bunei Vestiri să se întâmple a fi chiar în săptămâna a cincea a Sfântului şi Marelui Post, iar dacă astăzi avem Sfânta Liturghie specială închinată sărbătorii, vineri, în mod solemn, în toate bisericile ortodoxe, se va citi, se va cânta Imnul Acatist al Bunei Vestiri, în care, în imagini poetice, este redată întreaga sărbătoare de astăzi, o sărbătoare mare a întregii creştinătăţi, cinstită încă de la începuturile Bisericii, dar mai ales din veacurile al patrulea şi al cincilea, în special după cel de-al treilea Sinod ecumenic al Bisericii, de la Efes, din anul 431, desfăşurat în oraşul în care a trăit Maica Domnului şi unde până astăzi se păstrează casa în care a locuit Sfânta Fecioară şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan.”
„La acel Sinod al treilea ecumenic al Bisericii din toată lumea, Maica Domnului a fost proclamată oficial, mărturisită solemn ca Născătoare de Dumnezeu, în limba greacă Theotokos, iar în limba slavonă Bogorodiţa, ca răspuns la glasul unui eretic, Nestorie, care a ajuns arhiepiscop la Constantinopol şi care într-o predică a atacat tocmai calitatea de Născătoare de Dumnezeu a Maicii Domnului. După orice logică normală creştinească, cea care L-a născut pe Dumnezeu nu poate fi altcineva decât Născătoarea de Dumnezeu. După logica omului căzut în păcat, care nu poate înţelege tainele lui Dumnezeu, sigur că este inexplicabil cum o maică ce naşte poate să rămână fecioară. Dar această îndoială nu are loc în lumea credinţei, ci doar în lumea gândirii omeneşti căzute, căci numai pe baza gândirii omeneşti adevărurile lui Dumnezeu nu pot fi explicate, acestea fiind înţelese şi primite prin credinţă. De aceea, pentru a putea participa la adevărul cel mare, la viaţa dumnezeiască împărtăşită nouă prin har în Biserică, avem nevoie de credinţă.”
În cadrul slujbei, Chiriarhul locului a hirotonit pe diaconul Bogdan Ionuţ Feher întru preot pe seama bisericii cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din parohia Voivozi de Şimian, Protopopiatul Marghita, iar pe tânărul teolog Costel Ilie Lazarovici întru diacon pe seama bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din parohia Poiana Cornet, Protopopiatul Oradea. Noul preot hirotonit a primit şi hirotesia de duhovnic.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe Preacuvioasa Maică Stareţă Pavelida Bădilă şi obştea Mănăstirii „Buna Vestire” pentru frumoasa lucrare duhovnicească şi gospodărească pe care o desfăşoară, pentru misiunea sfântă pe care o realizează pentru Biserica lui Hristos de pe meleagurile bihorene, în strânsă legătură şi colaborare cu Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, şi i-a binecuvântat pe toţi cei prezenţi.
Apoi, soborul slujitor, în frunte cu Ierarhul, obştea mănăstirii şi pelerinii prezenţi, au înconjurat de trei ori, în procesiune, biserica mare a mănăstirii.
După încheierea Sfintei Liturghii, obştea mănăstirii a oferit o agapă frăţească pentru toţi pelerinii.
Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea s-a înfiinţat în anul 1997, în jurul unei biserici din localitatea Episcopia Bihor, astăzi cartier al municipiului Oradea, construită în anul 1936 de către Armata Română. Încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, şi apoi, odată cu instalarea regimului comunist ateu în România, acest sfânt lăcaş a fost lăsat în paragină mai bine de jumătate de secol.
Între anii 1998 şi 2007, monahiile de la nou-înfiinţata mănăstire „Buna Vestire”, conduse de maica stareţă Pavelida Bădilă, s-au îngrijit de restaurarea integrală a bisericii, aceasta fiind resfinţită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie la 1 iulie 2007. De asemenea, în ultimii ani, în incinta mănăstirii s-a construit un altar de vară, cu un paraclis la demisol, corpuri de chilii, stăreţia cu un paraclis, precum şi o clădire pentru activităţile de asistenţă socială, noile sfinte altare din cadrul aşezământului monahal fiind târnosite de către Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei. În ziua de sâmbătă, 15 martie 2014 a fost sfinţită şi aşezată piatra de temelie pentru o nouă biserică cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din cadrul schitului ce are ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, situat în Episcopia Bihor, dependent de Mănăstirea „Buna Vestire”.Chiriarhul Oradiei la Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea
Marele praznic al Bunei Vestiri, 25 martie 2015, a fost sărbătorit cu multă bucurie duhovnicească la Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea, aşezământul monahal din urbea de pe malurile Crişului Repede sărbătorindu-şi hramul.
Bucuria obştii monahale, a monahiilor şi surorilor, a slujitorilor, ostenitorilor, binefăcătorilor şi pelerinilor veniţi să ia parte la hramul mănăstirii a fost încununată de prezenţa Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în biserica mare a mănăstirii, cu hramul Buna Vestire, în prezenţa a sute de credincioşi din Oradea, dar şi din alte colţuri ale Eparhiei Oradiei, după cum ne-a precizat Pr. Cristian Rus.
După citirea pericopei evanghelice a sărbătorii, pornind de la cuvintele Arhanghelului Gavriil adresate Preacuratei Fecioare Maria, „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1, 28) Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit o frumoasă predică în care a subliniat semnificaţiile praznicului Bunei Vestiri pentru istoria mântuirii neamului omenesc:
„Sărbătoarea de astăzi, a Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, are temei biblic, aşa cum am auzit din pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, ce s-a citit acum, dar care este prefigurată şi în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament şi am ascultat cu toţii paremiile ce s-au citit în prima parte a Sfintei Liturghii speciale de azi, unită cu slujba Vecerniei, legate de credinţa lui Avraam, prin care el a devenit părintele multor fii, legate de pildele din Înţelepciunea lui Solomon, dar mai ales fragmentul din Cartea Ieşirii, în care Moise se învredniceşte de a vedea Rugul Aprins, care ardea şi nu se mistuia şi în care teologia Bisericii noastre Ortodoxe vede prefigurarea Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care, deşi este fecioară, nu cunoaşte bărbat, rămâne însărcinată, prin puterea lui Dumnezeu, de la Duhul Sfânt, pentru a-L naşte pe Fiul Celui Preaînalt, pe Domnul nostru Iisus Hristos şi, deşi devine maică, rămâne fecioară.”
„Maica Domnului, aşadar, este cinstită în Biserica Ortodoxă ca Născătoare de Dumnezeu, aşa cum ar trebui să o cinstească toţi cei care se numesc creştini, care poartă numele Domnului nostru Iisus Hristos şi care cred că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat, la plinirea vremii, iar pentru că El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Mântuitorul nostru, cea care L-a născut şi L-a dăruit lumii este Născătoare de Dumnezeu.”
„În Sfânta Scriptură nu sunt foarte multe locurile în care apare Maica Domnului. Totuşi ea este prezentă. O vedem, bineînţeles, într-o icoană sfântă, la Buna Vestire, o vedem la Naşterea Domnului, o vedem, apoi, fugind cu Pruncul Sfânt în Egipt, o vedem întorcându-se de acolo, mergând cu Pruncul Iisus, aşa cum era tradiţia, la opt zile de la naştere pentru a I se pune numele şi la patruzeci de zile pentru a fi adus la Templu, pentru a I se închina Templul din Ierusalim Lui, o vedem mergând cu Pruncul Sfânt la Ierusalim când Mântuitorul Iisus Hristos avea doisprezece ani, o vedem asistând la prima minune a Domnului Hristos la nunta din Cana Galileii, înţelegem că prezenţa ei discretă era aievea de-a lungul propovăduirii Mântuitorului Hristos, deşi explicit nu ni se spune aceasta în Sfânta Scriptură şi o vedem la Crucea Domnului, când este dată în grija ucenicului iubit de către Fiul ei răstignit, Domnul nostru Iisus Hristos. O vedem, însă, în mod tainic şi simbolic şi în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, iar icoana, reprezentarea cea mai plastică a Maicii Domnului este cea de care am amintit, imaginea Rugului Aprins, care ardea şi nu se mistuia, nu se făcea scrum. Ardea pentru că era cuprins de focul dumnezeirii. La fel s-a întâmplat cu Maica Domnului, care a devenit maică, rămânând fecioară. De aceea, în mod metaforic, Biserica o numeşte pe Maica Domnului şi Rugul Aprins. Şi avem chiar un Imn Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, alcătuit de un cuvios din neamul nostru, care a pătimit în închisorile comuniste din veacul trecut, Părintele Daniil de la Rarău, cunoscut sub numele de mirean Sandu Tudor.”
„Maica Domnului, Rugul cel Aprins, Născătoarea de Dumnezeu este cea care a acceptat ca să fie Maica Domnului. Din clipa acceptării sale, ea devine nu doar Maica Mântuitorului, ci, pentru că El este Mirele Bisericii, ea devine maica noastră a tuturor. De aceea, noi, creştinii ortodocşi, o iubim şi o cinstim, închinându-i, în cursul anului, mai multe sărbători, între care şi cea de astăzi, a Bunei Vestiri, cu nouă luni mai înainte de praznicul Naşterii Domnului, sărbătoare care se întâmplă, întotdeauna, să fie în timpul Sfântului şi Marelui Post, închinat pătimirilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi în care, în special în timpul săptămânii celei de-a cincea, aşa cum suntem noi acum, avem o zi închinată Deniei Acatistului Bunei Vestiri, şi anume sâmbăta Acatistului din săptămâna a cincea din Sfântul şi Marele Post, în care la denie, la priveghere, la slujba specială a utreniei de vineri seara, se citeşte Imnul Acatist al Bunei Vestiri. A rânduit Bunul Dumnezeu ca, anul acesta, sărbătoarea Bunei Vestiri să se întâmple a fi chiar în săptămâna a cincea a Sfântului şi Marelui Post, iar dacă astăzi avem Sfânta Liturghie specială închinată sărbătorii, vineri, în mod solemn, în toate bisericile ortodoxe, se va citi, se va cânta Imnul Acatist al Bunei Vestiri, în care, în imagini poetice, este redată întreaga sărbătoare de astăzi, o sărbătoare mare a întregii creştinătăţi, cinstită încă de la începuturile Bisericii, dar mai ales din veacurile al patrulea şi al cincilea, în special după cel de-al treilea Sinod ecumenic al Bisericii, de la Efes, din anul 431, desfăşurat în oraşul în care a trăit Maica Domnului şi unde până astăzi se păstrează casa în care a locuit Sfânta Fecioară şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan.”
„La acel Sinod al treilea ecumenic al Bisericii din toată lumea, Maica Domnului a fost proclamată oficial, mărturisită solemn ca Născătoare de Dumnezeu, în limba greacă Theotokos, iar în limba slavonă Bogorodiţa, ca răspuns la glasul unui eretic, Nestorie, care a ajuns arhiepiscop la Constantinopol şi care într-o predică a atacat tocmai calitatea de Născătoare de Dumnezeu a Maicii Domnului. După orice logică normală creştinească, cea care L-a născut pe Dumnezeu nu poate fi altcineva decât Născătoarea de Dumnezeu. După logica omului căzut în păcat, care nu poate înţelege tainele lui Dumnezeu, sigur că este inexplicabil cum o maică ce naşte poate să rămână fecioară. Dar această îndoială nu are loc în lumea credinţei, ci doar în lumea gândirii omeneşti căzute, căci numai pe baza gândirii omeneşti adevărurile lui Dumnezeu nu pot fi explicate, acestea fiind înţelese şi primite prin credinţă. De aceea, pentru a putea participa la adevărul cel mare, la viaţa dumnezeiască împărtăşită nouă prin har în Biserică, avem nevoie de credinţă.”
În cadrul slujbei, Chiriarhul locului a hirotonit pe diaconul Bogdan Ionuţ Feher întru preot pe seama bisericii cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din parohia Voivozi de Şimian, Protopopiatul Marghita, iar pe tânărul teolog Costel Ilie Lazarovici întru diacon pe seama bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din parohia Poiana Cornet, Protopopiatul Oradea. Noul preot hirotonit a primit şi hirotesia de duhovnic.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe Preacuvioasa Maică Stareţă Pavelida Bădilă şi obştea Mănăstirii „Buna Vestire” pentru frumoasa lucrare duhovnicească şi gospodărească pe care o desfăşoară, pentru misiunea sfântă pe care o realizează pentru Biserica lui Hristos de pe meleagurile bihorene, în strânsă legătură şi colaborare cu Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, şi i-a binecuvântat pe toţi cei prezenţi.
Apoi, soborul slujitor, în frunte cu Ierarhul, obştea mănăstirii şi pelerinii prezenţi, au înconjurat de trei ori, în procesiune, biserica mare a mănăstirii.
După încheierea Sfintei Liturghii, obştea mănăstirii a oferit o agapă frăţească pentru toţi pelerinii.
Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea s-a înfiinţat în anul 1997, în jurul unei biserici din localitatea Episcopia Bihor, astăzi cartier al municipiului Oradea, construită în anul 1936 de către Armata Română. Încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, şi apoi, odată cu instalarea regimului comunist ateu în România, acest sfânt lăcaş a fost lăsat în paragină mai bine de jumătate de secol.
Între anii 1998 şi 2007, monahiile de la nou-înfiinţata mănăstire „Buna Vestire”, conduse de maica stareţă Pavelida Bădilă, s-au îngrijit de restaurarea integrală a bisericii, aceasta fiind resfinţită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie la 1 iulie 2007. De asemenea, în ultimii ani, în incinta mănăstirii s-a construit un altar de vară, cu un paraclis la demisol, corpuri de chilii, stăreţia cu un paraclis, precum şi o clădire pentru activităţile de asistenţă socială, noile sfinte altare din cadrul aşezământului monahal fiind târnosite de către Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei. În ziua de sâmbătă, 15 martie 2014 a fost sfinţită şi aşezată piatra de temelie pentru o nouă biserică cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din cadrul schitului ce are ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, situat în Episcopia Bihor, dependent de Mănăstirea „Buna Vestire”.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 647, Ultimul acces: 2026-08-07 11:43:46

Timp total: 0.03s...

[]:1