© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Academia pentru Viață: bătrânii sunt persoane până la sfârșit[2015-03-04]"Maladiile cronice în evoluție creează întotdeauna exigența asistenței. Există de fapt boli care nu se îndreaptă niciodată spre vindecare și care îi însoțesc pe mulți vârstnici până la sfârșit. Ne-am putea gândi că există însă boli care îi lasă pe pacienți fără speranță. Se poate întâmpla acest lucru, dar este tocmai ceea ce trebuie să evităm. Viața, chiar și la vârstă înaintată, are de fapt mereu un viitor. Și acest viitor trebuie să fie înțeles și dorit". Președintele Academiei Pontificale pentru Viață, Episcopul Ignacio Carrasco de Paula, a prezentat tematica apropiatei Adunări Plenare a acestui organism din Vatican, ce se va desfășura în perioada 5-7 martie 2015, în Aula Nouă a Sinodului, și va include un seminar deschis publicului în ziua de vineri, 6 martie.Plenara va avea ca temă "Asistența vârstnicilor și îngrijirile paliative", cu obiectivul de a apropia știința și credința de slujirea tuturor celor care îi ajută pe bătrâni sau au nevoie de îngrijiri paliative. "Atunci când sunt asistate persoane în vârstă în faza de final a vieții", a explicat Mons. Carrasco de Paula, "trebuie să ținem cont mai ales de faptul că sunt persoane care au în spate o viață lungă. Trebuie să le privim ca pe niște înțelepți, persoane care au trăit atâtea experiențe și sunt în măsură, mai mult decât ne putem închipui, să interpreteze în mod corect chiar și această experiență nouă care se prezintă într-un moment deosebit de delicat". "Îngrijirile paliative sunt o realitate mai degrabă recentă. S-au născut într-o epocă în care atenția etică a fost și continuă să fie foarte puternică. Așadar, în general, nu putem să ne plângem de cum sunt gestionate. Adevărata problemă este creșterea continuă a pacienților vârstnici care au nevoie nu doar de o însoțire, ci tocmai de îngrijiri specifice pentru a alina simptomele care pot însoți îmbătrânirea. Cu prelungirea vârstei medii este tot mai probabil ca un vârstnic să contracteze la o vârstă înaintată o boală care să îl însoțească până la sfârșitul vieții. Și în toate aceste cazuri este necesar să asigurăm persoanelor o calitate acceptabilă a vieții". Sinodul programat în timpul Adunării Plenare se va ocupa și de relațiile interpersonale ale vârstnicului care are nevoie de îngrijire, în familie, în societate, în spital. "Acesta este aspectul central al acestei problematici", ținând cont de faptul că "înainte de a vedea în vârstnic o persoană care are nevoie de îngrijiri, trebuie să vedem în el o persoană și gata". "Vârstnicul nu trebuie să fie considerat ca opțional în societate, ci până la final un subiect. Și aceasta nu privește doar demnitatea lui, ci și respectul față de posibilitățile sale reale de a continua să fie protagonist nu doar al vieții sale ci și al aceleia pe care o împărtășește cu multe alte persoane, în familie, în societate, la muncă". "Fără îndoială, în special în ultimii zece ani s-au făcut enormi pași înainte în domeniul îngrijirii paliative", a explicat Episcopul Carrasco de Paula. "Desigur, trebuie să facem mereu mai mult. Pentru că astăzi bătrânii sunt primii candidați - așa cum spune Papa Francisc - la a fi victime ale culturii rebutului". "Din punct de vedere spiritual, este important să stabilim programe pastorale adresate vârstnicilor... pentru a-i însoți în faza de final a vieții, în prezența maladiilor cronice. Așa cum spune Evanghelia 'Secerișul este mare dar lucrătorii sunt puțini'." Unele articole din presă au denunțat recurgerea la eutanasie în unele spitale italiene, chiar și în cazurile de bătrâni aflați în faza de final a vieții. "În aceste circumstanțe", a comentat Mons. Carrasco de Paula, "trebuie să fim foarte atenți... Pe această temă există un document din 1980 foarte bun și clar al Congregației pentru Doctrina Credinței, din păcate puțin cunoscut". În document "se explică bine în ce constă o folosire proporționată a mijloacelor terapeutice. În unele cazuri se pot întrerupe, așadar, anumite terapii. Ceea ce nu se poate face niciodată, din punct de vedere etic, este întreruperea îngrijirilor de bază: cele de care au nevoie toți, cum ar fi alimentația, hidratarea, igiena etc... În cazul unui bătrân care nu se poate descurca singur, aceste îngrijiri îi vor fi acordate fără îndoială până la sfârșit". Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 812, Ultimul acces: 2026-08-11 03:55:52
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
