Duminica Ortodoxiei la Oradea

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Duminica Ortodoxiei la Oradea

[2015-03-04]

În prima Duminică a Postului Păresimilor, Duminica Ortodoxiei, 1 martie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea.
Bucuria clerului şi a credincioşilor noii Catedrale Episcopale din Oradea, şi a întregii Eparhii a Oradiei, în această Duminică, a fost încununată de aniversarea liturgică a opt ani de la fericitul şi binecuvântatul moment al întronizării Preasfinţitului Părinte Sofronie în tronul episcopal al Oradiei Mari, ce a avut loc în Duminica Ortodoxiei din anul 2007, la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica cu Lună din Oradea, vechea Catedrală Episcopală.
La acest ales popas aniversar, Chiriarhul Oradiei a săvârşit Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, prima din Sfântul şi Marele Post al Paştilor, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în paraclisul de iarnă „Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon şi Nectarie” de la demisolul noii Catedrale Episcopale, din soborul slujitor făcând parte preacuvioşii şi preacucernicii părinţi membri ai Permanenţei Consiliului Eparhial, preacucernicii părinţi protopopi de la cele patru protopopiate ale eparhiei şi preacuvioşii şi preacucernicii părinţi slujitori de la noua Catedrală Episcopală din Oradea.
Sute de credincioşi orădeni, dar şi oficialităţi locale şi judeţene au participat la Sfânta Liturghie arhierească, răspunsurile liturgice fiind date de către corul „Sfântul Niceta de Remesiana” al catedralei. În cadrul slujbei, s-au înălţat rugăciuni de mulţumire pentru toate darurile revărsate cu îmbelşugare asupra Preasfinţitului Părinte Sofronie şi a păstoriţilor săi, în cei opt ani de zile ce au trecut de la întronizarea Preasfinţiei Sale în tronul de Episcop al Oradiei, 25 februarie 2007, fiind pomeniţi toţi ierarhii care au arhipăstorit în ţinutul Bihorului, preoţii, diaconii, monahii şi monahiile şi dreptcredincioşii creştini din Bihor, dar şi fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai noii Catedrale Episcopale din Oradea şi ai tuturor sfintelor lăcaşuri, trecuţi la cele veşnice.
După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, pornind de la cuvintele din finalul fragmentului scripturistic, aflate în strânsă legătură cu biruinţa dreptei credinţe asupra iconoclasmului, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit o frumoasă predică în care a sintetizat principalele învăţături duhovniceşti ce se desprind din aceasta, reliefând semnificaţiile istorice şi doctrinare ale Duminicii Ortodoxiei, subliniind că realitatea întrupării Fiului lui Dumnezeu constituie justificarea reprezentării iconografice a Mântuitorului Iisus Hristos:
„Pericopa evanghelică ce am ascultat-o acum cu toţii, de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, ne prezintă chemarea la apostolat a primilor ucenici ai Domnului Hristos, Sfinţii Filip şi Natanael. Dar cuvântul cheie ce se găseşte în această pericopă evanghelică, şi care este legat de duminica de astăzi, cea dintâi a Sfântului şi Marelui Post, este verbul a vedea: «Adevărat, adevărat zic vouă, că de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului». Cuvântul Domnului, «veţi vedea», marchează cotitura radicală dintre Legea cea veche şi Legea cea nouă. Este momentul în care Fiul lui Dumnezeu înomenit, Domnul nostru Iisus Hristos, răstoarnă modul de legătură al omului cu Dumnezeu.”
„Dacă în Legea cea veche, verbul prin care poporul ales, poporul israelit, era chemat să intre în legătură cu Dumnezeu era verbul «a auzi», «a asculta»: „Ascultă Israele”, „Şema Israel”, în Legea cea nouă verbul esenţial al legăturii omului cu Dumnezeu, prin venirea în lume, prin înomenirea Fiului lui Dumnezeu, Care Se face pentru noi oamenii Fiul Omului, verbul acesta nou este «a vedea». Dumnezeu S-a făcut văzut oamenilor. În taina Sa, Dumnezeu-Tatăl Îl trimite în lume pe Dumnezeu-Fiul, ca să Îşi ia fire omenească şi, astfel, omul să poată ajunge să Îl vadă pe Dumnezeu-Fiul înomenit, pentru că pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor. În Fiinţa Sa dumnezeiască, Dumnezeu este inaccesibil şi incognoscibil, dar este întreit în Persoane, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt. Se descoperă, însă, prin slava Sa, din ale cărei crâmpeie au zărit proorocii, slavă pe care au văzut-o Moise şi Ilie, slavă care avea să strălucească şi în Domnul nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor, la Schimbarea Sa la Faţă, Moise şi Ilie din Legea cea veche venind şi adeverind că slava pe care ei au văzut-o este aceeaşi cu cea care străluceşte din Domnul Hristos.”
„La plinirea vremii, însă, Dumnezeu-Tatăl Îl trimite pe Fiul în lume să Se facă Om din Fecioara şi Se naşte Fiul lui Dumnezeu, născut din veci din Tatăl fără de maică, la plinirea vremii, din maică fără de tată, Îşi ia fire omenească din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi o uneşte cu firea Sa cea dumnezeiască, neîmpărţit, nedespărţit, neschimbat şi neamestecat, în ipostasul unic al Cuvântului Veşnic al Tatălui, în Persoana Fiului lui Dumnezeu, Care Se face Om pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat. Suflet omenesc şi trup omenesc, iar nu duh, nu o aparenţă, ci trup din carne şi oase, cu vase de sânge, cu nervi, cu piele, aşa cum arată orice om.”
„Dumnezeu adevărat făcându-Se Fiul Omului, aceeaşi persoană, Unicul Cuvânt al Tatălui, luându-Şi fire omenească, devine văzut de către oameni. Oamenii Îl văd, se apropie de El, Îl ating, iar El le vorbeşte, Se lasă văzut de ei. Este văzut când Se naşte, este văzut în apa Iordanului, când Se botează, acolo descoperindu-Se Preasfânta Treime. El este văzut şi rămâne în amintirea oamenilor. Şi, mai mult decât atât, Îşi lasă Chipul Său imprimat, în timpul pătimirilor Sale de bunăvoie, pe năframa Sfintei Veronica. Rămâne Chipul Său în giulgiul cu care a fost învelit atunci când a fost coborât în mormânt. Îşi imprimă Chipul pe cărămida pe care o trimite lui Abgar al Edesei pentru a-l vindeca de boală şi, în felul acesta, El este văzut, iar pentru cei care nu au avut binecuvântarea de a-L vedea pe Mesia, au auzit cuvintele Lui şi L-au cunoscut din ceea ce memoria primei comunităţi de creştini a păstrat despre El, şi anume primele imagini sacre ce au rămas în Biserică şi s-au transmis, generaţie după generaţie, arătându-L sub chipul Bunului Păstor sau în braţele Fecioarei, aşa cum Îl vedem în cele mai vechi reprezentări, arătându-L sub chipul lui Dumnezeu întrupat, venit să ne mântuiască pe noi.”
„Verbul «a vedea», şi cuvintele explicite ale Domnului Hristos din Sfânta Evanghelie de astăzi, «de acum veţi vedea», este temeiul care stă la baza teologiei icoanei. În Legea cea veche era oprit să fie reprezentat Dumnezeu, deşi în vremea elenistică târzie, în vremea Mântuitorului Hristos şi mai apoi, evreii au început să îşi împodobească sinagogile în care se adunau pentru rugăciune, mai ales în orientul apropiat, şi celebră în istoria artei universale, ca temei şi sursă pentru iconografia creştină de mai târziu, rămâne, până astăzi, sinagoga de la Dura Europos, din Siria, unde sunt scene din Vechiul Testament reprezentate pe pereţi, dar acestea sunt, mai degrabă, excepţii. Dacă, deci, în timpul Legii vechi era oprit să fie reprezentat Dumnezeu, de teama ca nu cumva poporul să cadă în idolatrie, deoarece era înconjurat de mulţime de popoare păgâne şi idolatre, odată cu întruparea Mântuitorului, cu venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos, odată cu arătarea lui Dumnezeu, «Ascultă Israele» devine «ridică-te şi vezi».”
„Dar oare ce înseamnă cuvintele „cerurile deschizându-se? Înseamnă arătarea, vederea slavei lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu pe care, în mod simbolic, noi o reprezentăm în icoane prin culoarea aurie, prin fondul auriu sau prin aurul aureolelor sfinţilor. Icoana înseamnă chip sau imagine, în limba greacă, şi a pătruns în Biserică de la începuturi. În timpul în care Biserica şi-a început existenţa pe pământ, după Cincizecime, chiar în sânul iudaismului existau sinagogi în care erau reprezentate scene vechi-testamentare, în special legate de mântuire, de aşteptările mesianice, pentru că poporul lui Israel cel vechi aştepta venirea lui Mesia, cum este cea deja celebră pentru cei care se apropie de studiul istoriei artei vechi, de la Dura Europos, de care am făcut pomenire.”
„În acest context cultural apare Creştinismul şi se întemeiază Biserica, prin venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos, prin răsturnarea perspectivei, prin înlocuirea verbului «a auzi», cu verbul «a vedea», neînsemnând prin aceasta că auzirea rămâne mai prejos, dar aşa este omul creat de Dumnezeu, ca cea mai mare parte, cea mai mare cantitate de informaţii pe care o primeşte omul în lume, dintre toate simţurile, să vină prin vedere. Pe calea văzului omul cunoaşte lumea, şi cele bune şi cele mai puţin bune, şi cele binecuvântate şi cele înstrăinate de Dumnezeu. Dumnezeu a ales să Se facă văzut şi, nu numai atât, în mod real, în mod autentic, în mod adevărat Dumnezeu a deschis cerurile şi L-a trimis pe Fiul Său pe pământ să Se facă Om. L-au văzut ucenicii Săi şi L-au crezut. L-au văzut înviat şi au transmis primei generaţii de creştini şi, apoi, generaţie după generaţie, memoria cuvintelor şi faptelor Sale, aşa cum ei le-au receptat şi înţeles.”
„În contextul cultural de care vorbeam, era firesc ca în locurile în care creştinii se adunau să se roage, în case şi acolo unde îşi îngropau morţii lor, în catacombe, să apară şi imagini sacre, din Scriptura Vechiului Testament, legate de aşteptările mesianice ale poporului lui Israel: Adam şi Eva în grădina Paradisului, Izgonirea lui Adam şi a Evei din Rai, Iona în pântecele chitului, Daniel în groapa cu lei, istoria Susanei, dar şi primele icoane, ale Bunului Păstor, ale Orantei sau Rugătoarei, care este icoana Maicii Domnului, icoană a Bisericii în stare de rugăciune şi pe care le regăsim în ceea ce se numeşte astăzi, în istoria culturală a umanităţii, arta paleocreştină. Reprezentări care au un profund conţinut simbolistic, teologic şi care culminează prin consacrarea icoanelor sfinte cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos şi al Maicii Domnului, cele mai cunoscute şi răspândite în întregul univers creştin.”
Preasfinţitul Părinte Sofronie a vorbit şi despre importanţa creşterii copiilor şi tinerilor în credinţa cea adevărată şi în dragoste faţă de valorile strămoşeşti ale neamului românesc, subliniind rolul orei de Religie în procesul formării şi devenirii fiecărui creştin: „Iubiţi fraţi şi surori, noi suntem ortodocşi nu doar pentru că aşa au fost şi înaintaşii noştri, ci suntem ortodocşi pentru că noi credem în tot ceea ce ne învaţă Biserica. Pentru această credinţă scumpă au murit înaintaşii noştri, calendarul este plin de martiri, dar această credinţă, însă, trebuie să o învăţăm, trebuie să ne fie predată. Avem nevoie pentru a şti cum credem, de ce credem şi de ce suntem aşa şi nu altfel, pentru a ne cunoaşte propria noastră identitate culturală, din aceasta făcând parte şi identitatea noastră naţională, noi fiind români ortodocşi, avem nevoie, deci, să creştem în credinţă, începând cu abecedarul credinţei, din casa părintească, acolo unde învăţăm primele rugăciuni, apoi din viaţa Bisericii, completată neapărat la şcoală, prin ora de Religie şi continuând pe parcursul întregii vieţi, urmând sfinţilor pe scara Raiului cea grea şi strâmtă, pe calea virtuţii care duce la Hristos.”
La momentul împărtăşirii soborului slujitor, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Preacucernicul Părinte Protoiereu Nicolae Alexandru Pop, vicar eparhial, a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române către clerul şi credincioşii creştini din Patriarhia Română la Duminica Ortodoxiei din Anul Domnului 2015.
La finalul Sfintei Liturghii, Preacucernicul Părinte Protoiereu Profesor Radu Valer Rus, consilier pentru învăţământ şi activităţi cu tineretul la Centrul eparhial şi director al Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, a anunţat, cu bucurie, înfiinţarea, la iniţiativa unui grup de părinţi ai copiilor care învaţă în şcoli din judeţul Bihor, a Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie, filiala Bihor, în cadrul unei întruniri desfăşurate sâmbătă după-amiaza, 28 februarie 2015, în sala festivă a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Oradea, la care au participat circa 300 de părinţi din Oradea şi din judeţul Bihor, în cadrul căreia a fost ales comitetul de conducere al filialei.
Apoi, a dat citire Ordinului circular al Chiriarhului Oradiei adresat clerului şi dreptmăritorilor creştini din Episcopia Oradiei, prin care Ierarhul a îndemnat părinteşte pe toţi părinţii şi reprezentanţii legali ai elevilor minori, să solicite, la nivelul unităţilor de învăţământ, participarea copiilor lor la ora de Religie, prin completarea cererii tip elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ce trebuie depusă la unităţile de învăţământ până în data de 6 martie 2015, subliniind că „toţi cei implicaţi în asigurarea educaţiei religioase (Familia, Şcoala, Parohia) trebuie să dea dovadă de maximă responsabilitate şi angajare, astfel încât valorile umane perene şi comportamentul paşnic, promovat prin ora de Religie, să nu fie afectate de potrivnicia celor care vor să îl înstrăineze pe om de Dumnezeu”. Textul Ordinului circular a fost citit, în toate bisericile parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul Eparhiei Oradiei, şi în duminica precedentă, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, 22 februarie 2015. De asemenea, părintele consilier a sublinat faptul că cererea tip pentru înscrierea copiilor la ora de religie se găseşte multiplicată şi la pangarele tuturor lăcaşurilor de cult din Eparhia Oradiei, îndemnând părinţii care încă nu au completat şi depus cererea, să o facă cât mai curând, termenul limită de depunere a acesteia la şcoli fiind 6 martie a.c.
La această aleasă sărbătoare pentru Preasfinţitul Părinte Sofronie şi pentru întreaga Eparhie a Oradiei, care coincide anul acesta şi cu împlinirea a 320 de ani de la atestarea documentară a existenţei Episcopiei Oradiei, în Diploma Leopoldină de acordare a privilegiilor ilirice, din anul 1695, din partea clerului, a vieţuitorilor aşezămintelor monahale şi a dreptmăritorilor creştini din Eparhia Oradiei, Preacucernicul Părinte Dorel Octavian Rus, protopopul Oradiei, Peştişului şi Aleşdului, a dat citire cuvântului aniversar „Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie, pe treptele rodnice ale celor opt ani de slujire arhipăstorească în Episcopia Oradiei”, în care a făcut o prezentare, pe scurt, a activităţii şi lucrărilor Preasfinţitului Părinte Sofronie al Oradiei în cei opt ani de când Pronia divină a hărăzit să fie cârmuitor bisericesc peste meleagurilor bihorene, aducând mulţumire Atotputernicului Părinte ceresc pentru bogatele împliniri ce s-au înfăptuit prin lucrarea arhipăstorească a Preasfinţiei Sale, adresându-i urări de ani mulţi şi binecuvântaţi, sănătate deplină, arhipăstorire îndelungată şi plină de roade, spre slava Bisericii strămoşeşti, spre bucuria şi mântuirea poporului dreptmăritor din Ţara Crişurilor.
La încheierea programului liturgic, Preasfinţitul Părinte Sofronie a mulţumit, în cuvântul rostit, Bunului Dumnezeu şi Preacuratei Fecioare Maria pentru darurile revărsate cu îmbelşugare şi ajutorul oferit pe parcursul celor opt ani de arhipăstorire în Episcopia Oradiei, dar şi slujitorilor sfintelor altare şi vrednicilor credincioşi din Bihor pentru jertfa şi misiunea pe care o desfăşoară, fiecare acolo unde a fost chemat şi aşezat de Dumnezeu spre a sluji Bisericii Sale. De asemenea, Chiriarhul a reiterat tuturor credincioşilor îndemnul de a contribui, după posibilităţile fiecăruia, la colecta pentru Fondul Central Misionar, organizată la nivelul întregii Patriarhii Române în Postul Mare, de la Duminica Ortodoxiei şi până la sărbătoarea Bunei Vestiri, pentru sprijinirea misiunii Bisericii Ortodoxe Române.
(Articol realizat de Pr. Cristian Rus)

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 797, Ultimul acces: 2026-08-11 05:38:24

Timp total: 0.04s...

[]:1