© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Actualitatea învățăturii sociale a Bisericii (II)[2015-02-26]Sâmbătă, 21 februarie a.c., la Casa "Don Orione" din Iași a avut loc Ziua Socială pentru Studenți, cu tema "Credința astăzi. Cauze și forme ale ateismului contemporan". Cu această ocazie, pr. Lucian Farcaș, profesor de Teologie Morală la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iași, a binevoit să ne ofere un interviu despre actualitatea învățăturii sociale a Bisericii (consemnat de Liviu Matieș și primit la redacție de la pr. Ștefan Lupu). Redăm partea a doua a interviului.- Pacea pe pământ, obiect al dorinței profunde a oamenilor din toate timpurile, nu se poate fonda și afirma decât printr-un respect absolut față de ordinea stabilită de Dumnezeu. Din nefericire, contextul politic actual recere o nouă reglementare a raporturilor dintre diferitele comunități politice și comunitatea mondială. O reevaluare a enciclicei "Pacem in terris" ar putea ajuta la depășirea problemelor sociale actuale? - Evenimentele și conferințele ocazionate de aniversarul de 50 de ani de la publicarea enciclicei Pacem in terris în 1963 sunt un răspuns pozitiv că aceasta nu și-a pierdut actualitatea. Este cunoscut faptul că documentul apare la numai câteva luni de la pericolul izbucnirii unui război nuclear. În el găsim abordarea tematicii foarte importante a drepturilor persoanei umane. Biserica a fost uneori acuzată că s-a pronunțat prea târziu cu privire la drepturile universale ale omului promulgate cu 15 ani mai devreme. Consider că aici a fost vorba de prudența Bisericii, care a dorit să găsească exprimarea potrivită pentru a arăta că aceste drepturi nu sunt produsul rațiunii umane. Desigur, rațiunea are rolul ei aparte, dar Biserica a dorit să arate fundamentul mult mai solid al acestor drepturi. Ele sunt garantate de Dumnezeu, iar ființa umană le posedă în însăși zestrea sa genetică din momentul zămislirii ei. Încă o dată, aș dori să mă refer la societatea noastră. Oricât se vrea ea de creștină, lipsește o cultură a dreptății și o practică a justiției în spiritul dreptății. Or, consider că și acesta este un aspect la care trebuie reflectat. - Conceptul de "problemă socială" a evoluat de la jumătatea secolului al XIX-lea până astăzi. După Conciliul Vatican II, o conștientizare reînnoită a exigențelor mesajului evanghelic a determinat Biserica să se pună în slujba oamenilor pentru a-i ajuta să sesizeze toate dimensiunile pe care le implică dezvoltarea popoarelor și pentru a-i convinge de urgența unei acțiuni solidare în această cotitură a istoriei umane. Care sunt problemele sociale ale timpului nostru asupra cărora este nevoie să fie proiectată lumina evangheliei? - Un răspuns l-ar putea sugera documentul Populorum progressio, căci înainte de acest apel la termenul de progres avem o perioadă mai veche, când această noțiune a fost reliefată în documentele magisteriale sub diferite aspecte. Trecuseră deja zeci de ani de când societatea avea parte de o schimbare fundamentală, dar pe care nu aș numi-o încă progres. În mediul german este definită ca Fortschrittsglaube, în care ceea ce așteptam înainte de la Dumnezeu acum e așteptat de la factorul de producție. În acest sens, Marx creează o nouă religie, conform căreia, de la o economie altfel organizată, mai ales prin lupta de clasă, practic vom aduce paradisul pe pământ, ca pe o realitate concretă. De aceea, ideea de progres pare să provină mai ales din secolul al XIX-lea. Cândva se spunea: nouă ne ajunge pământul, nu ne mai trebuie cerul. Această idee, practic, se află în spatele marilor ideologii, după cum au fost prezentate și la Ziua Socială pentru Studenți (de exemplu: fenomenul ateismului în Europa). Această idee a unui progres mutilat, mărginit, care avea în vedere doar omul și societatea cu propriile interese (limitate), a constituit unul dintre factorii cei mai importanți care au dus la izbucnirea celor două Războaie Mondiale. Pe acest fundal a fost convocat și Conciliul Vatican II, iar la scurt timp după încheierea conciliului, Papa propune Populorum progressio. Să ne gândim la imaginea omului în cele două ideologii care s-a impus: întâi, capitalismul, individualismul, unde contează doar individul separat de comunitate; în socialism/comunism avem însă persoana topită, dizolvată în colectiv. Însăși enciclica a apărut după un timp îndelungat de reflecție. Astăzi ne confruntăm cu mai multe probleme decât altădată. Deja este sugerat în compendiu și reluat de Papa Benedict al XVI-lea, îngrijorător nu este faptul că problemele s-au înmulțit, ci că impactul lor se răsfrânge la nivel mondial. Să privim la atacurile teroriste. Nu există colț al pământului care să nu fie afectat de această plagă. Marile probleme sociale, fără a le numi în parte, sunt ale noastre, ale tuturor. Invitația Bisericii este pusă într-un alt document, În căutarea unei etici universale; o nouă privire asupra legii naturale, a Comisiei Teologice Internaționale (2004), unde este propusă o nouă abordare a conceptului de lege morală naturală, care nu este monopolul unei anumite religii, și care îi invită pe toți, creștini și persoane având alte convingeri și Weltanschauungen, să aprofundeze în propria analiză realitatea legii morale naturale. Este foarte greu să te limitezi la o imagine a omului făcută după măsura omului, dacă nu îl recunoști pe om în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Unora le pare mai convenabil ca, urmându-l pe Nietzsche, să susțină moartea omului sau a fundamentului său, Dumnezeu. Aceasta a fost chiar tema zilei sociale de la Pralea de anul trecut, când s-a vorbit despre "ideologia gender". Avem aici o altă problemă socială, care urmărește anularea identității (sexuale a) omului și care duce, în definitiv, la afectarea gravă a societății. În concluzie, toate problemele pornesc de la o viziune antropologică fragmentată. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 980, Ultimul acces: 2026-08-12 12:20:48
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
