Aducerea la Constantinopol a moaÈtelor Sfântului Ioan Gură de Aur[2015-01-26]În fiecare an, în data de 27 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătoreÈte aducerea moaÈtelor Sfântului Ioan Gură de Aur în anul 438, la Constantinopol. La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în ședințele de lucru din 29 octombrie 2013 și 29 septembrie 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2015 să fie declarat Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi și Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii.În tradiția apostolică și patristică a Bisericii întâlnim multe chipuri luminoase de păstori duhovnicești care și-au dăruit întreaga viață misiunii Bisericii. Unul dintre aceÈtia este Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur (347-407), Arhiepiscopul Constantinopolului, cel mai mare predicator al Bisericii Ortodoxe. El a apărat și promovat sfințenia și demnitatea familiei, lumina și virtuțile vieții monahale și lucrarea filantropică a Bisericii în societate. A fost nu doar un mare tâlcuitor al Sfintei Scripturi, ci și un luptător pentru demnitatea ființei umane, pentru dreptate și sfințenie. Dascăl al pocăinței, al rugăciunii și al milosteniei, Sfântul Ioan Gură de Aur a arătat că Evanghelia lui Hristos este lumina vieții creștine pe pământ, ca pregătire pentru viața cerească, veșnică, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Cuvântul rostit la 1 ianuarie 2015, în Catedrala patriarhală, cu prilejul proclamării Anului omagial 2015, dedicat misiunii parohiei și mănăstirii azi și Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii. Această sărbătoare a aducerii la Constantinopol a moaÈtelor Sfântului Ioan Gură de Aur este închinată unui eveniment care a fost considerat, în secolul al V-lea, o binemeritată reconciliere duhovnicească a familiei imperiale bizantine în faÈa personalităÈii istorice a Sfântului Ioan Gură de Aur. Împăratul Teodosie al II-lea a dorit prin aducerea la Constantinopol a moaÈtelor Sfântului să îndrepte nedreptatea pe care părinÈii săi, Arcadiu Èi Eudoxia, au făcut-o prin scoaterea sa din scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului Èi exilarea lui. Dacă ne întoarcem în timp, din viaÈa Sfântului Ioan Gură de Aur aflăm că la 16 aprilie 404, în sâmbăta Sfintelor PaÈti, a fost scos cu sila din biserica arhiepiscopală a Constantinopolului de ostaÈii împărătesei Eudoxia Èi închis în reÈedinÈa arhiepiscopiei, sub formă de arest la domiciliu, până după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, când, la 20 iunie 404, cu aprobarea împăratului Arcadius, a fost exilat, într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz. După o oprire scurtă la Niceea, Sfântul Ioan a ajuns după 77 de zile la Cucuz, în Armenia Mică. De aici a continuat legăturile sale cu prietenii din Constantinopol Èi Antiohia. Acolo a stat sub paza legionarilor armatei imperiale bizantine timp de trei ani, până în anul 407. În acel an, la insistenÈele împărătesei Eudoxia, împăratul Arcadius a hotărât ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie exilat pe Èărmul răsăritean al Mării Negre, în localitatea Pityus, pentru a fi cât mai departe de Constantinopol Èi Antiohia Èi pentru a nu influenÈa pe credincioÈii din capitala imperiului. Exilul la Comane După trei luni de călătorie, au ajuns în localitatea Comane din provincia Pont, a Imperiului Bizantin. Această călătorie a afectat iremediabil starea precară a sănătăÈii Sfântului Èi, în data de 14 septembrie a anului 407, după ce s-a împărtăÈit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul rostind cuvintele: "Slavă Èie, Doamne, pentru toate". După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaÈtele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol. Când racla cu sfintele moaÈte a ajuns în portul capitalei imperiale, toÈi locuitorii, în frunte cu împăratul Èi patriarhul, au ieÈit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. În momentul când preoÈii au ridicat racla pentru a o aduce în cetatea Constantinopolului, împăratul Teodosie al II-lea s-a aÈezat în genunchi sub racla Sfântului Èi a cerut iertare în numele părinÈilor săi, împăratul Arcadius Èi împărăteasa Eudoxia. "Iartă, părinte, greÈeala ce Èi s-a pricinuit Èie din invidie!" După acest moment, procesiunea cu moaÈtele Sfântului Ioan Gură de Aur, condusă de patriarhul Proclu Èi de împăratul Teodosie al II-lea, a pornit spre Biserica SfinÈilor Apostoli, ctitoria Sfântului Împărat Constantin cel Mare, după ce mai întâi s-a oprit la Biserica Sfântului Apostol Toma, iar apoi la Biserica Sfintei Irina, care se numea Èi Biserica păcii lui Hristos. Aici, la Biserica Sfintei Irina, împăratul Èi patriarhul au descoperit racla Èi au aflat trupul Sfântului Ioan neatins de stricăciune Èi emanând o mireasmă duhovnicească. Împăratul, în semn de smerenie, Èi-a dat jos mantia de porfiră, semnul imperialităÈii sale, Èi a întins-o sub racla cu sfintele moaÈte Èi, după cum ne relatează sinaxarul, a spus cu lacrimi în ochi: "Iartă, părinte, greÈeala ce Èi s-a pricinuit Èie din invidie! Să nu mă consideri pe mine părtaÈ la păcatul maicii mele, ca să pătimesc întru fărădelegea părintească. Măcar că Èi eu sunt fiul celei ce te-a alungat pe tine, dar eu nu sunt vinovat în necazul ce Èi s-a făcut. Iartă greÈeala ei, ca Èi eu să fiu liber de mustrarea ce stă asupra ei. Tot pieptul meu îl plec la picioarele tale Èi toată puterea mea o închin rugăciunii tale. Iartă pe aceea ce te-a mâhnit pe tine cu exilul, cea neînÈeleaptă, căci ea s-a căit întru ceea ce Èi-a pricinuit Èi-Èi cere iertare, cu smerenie rugându-se Èie prin gura mea... CredincioÈii din capitala imperiului au rămas în rugăciune lângă racla sosită în oraÈ È?i zicând aceste cuvinte din partea mamei sale, împăratul nu contenea din plâns, ci uda cu lacrimile sale trupul Sfântului Èi-l săruta cu frică Èi credinÈă în Dumnezeu. ToÈi locuitorii Constantinopolului au venit să atingă măcar racla Sfântului Èi au rămas în rugăciune zi Èi noapte lângă ea. De la Biserica Sfintei Irina, moaÈtele au fost duse la vechea Biserică a Sfintei Sofia, pe locul căreia, peste o sută de ani, marele împărat Justinian, va construi Catedrala "Sfânta Sofia", care străjuieÈte Èi astăzi malurile Bosforului. De la Biserica "Sfânta Sofia", moaÈtele Sfântului au fost duse la catedrala de atunci a Constantinopolului, Biserica SfinÈilor Apostoli. MoaÈtele Sfântului au fost aÈezate sub sfânta masă din altarul acestei biserici construite de Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Acest eveniment petrecut în anul 438, la 31 de ani după mutarea la viaÈa veÈnică a Sfântului Ioan Gură de Aur, Èi pe care îl sărbătorim în fiecare an la 27 ianuarie ne arată cinstirea extraordinară de care s-a bucurat încă din secolul al V-lea, adică din vremea contemporanilor săi, Èi până astăzi, la 1.600 de ani. Sfântul Ioan Gură de Aur, putem spune că este pe bună dreptate unul dintre cei mai mari SfinÈi PărinÈi ai Bisericii din istoria de 2.000 de ani ai creÈtinismului. De aceea, să cântăm Èi noi, cum o făceau acum 1.600 de ani locuitorii Constantinopolului, când au primit moaÈtele Sfântului Ioan, troparul său, spunând: "Din gura ta, ca o lumină de foc strălucind, harul, toată lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câÈtigat, înălÈimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învăÈându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!". Un fragment din moaÈtele Sfântului Ioan Gură de Aur se află la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, lăcaÈ de cult sfinÈit de către Patriarhul României în data de 24 octombrie 2011. Paraclisul se află în haine de sărbătoare deoarece îÈi sărbătoreÈte cel de-al treile hram închinat Sfântului Ioan Gură de Aur. Biserica de pe Dealul Arsenalului, în stil Ètefanian, mai are hramurile Învierea Domnului Èi Icoana Maicii Domnului - ProdromiÈa. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 992, Ultimul acces: 2026-08-13 01:04:49
|
Timp total: 0.03s...
[]:1