Expoziție de artă tradițională românească la Centrul pastoral-social Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al parohiei Oradea-Vii[2015-01-27]Centrul pastoral-social Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al parohiei Oradea-Vii, din Episcopia Oradiei, a găzduit, în după-amiaza zilei de Duminică, 25 ianuarie 2015, o expoziție de artă tradițională românească în cadrul căriea au fost prezentate obiecte din colecția Doamnei preotese Victoria Berbecar de la Botiza, din Maramureș, cunoscută în întreaga țară, dar și în străinătate pentru frumoasele covoare, cergi, ștergare și alte diferite țesături confecționate din lână colorată natural, prin culori obținute din plante, adevărate opere de artă populară.Vestita artistă țesătoare, dimpreună cu soțul său, Părintele Isidor Berbecar din Botiza, au răspuns cu bucurie invitației Părintelui Gheorghe Nemeș de la biserica Sfântul Ierarh Nicolae a parohiei Oradea-Vii de a veni la Oradea și a prezenta o expoziție de obiecte tradiționale populare românești, rod al războaielor de țesut ale Doamnei preotese Victoria Berbecar, în spațiul deosebit de generos și primitor al Centrului pastoral-social al parohiei orădene. După săvârșirea Sfintei Liturghii în biserica parohială, preoții slujitori, dimpreună cu credincioșii prezenți au poposit la Centrul pastoral-social, unde a avut loc vernisajul expoziției, ce va rămâne deschisă vizitatorilor vreme de trei zile. La vernisarea expoziției a participat și Preasfințitul Părinte Sofronie, cu a cărui binecuvântare a fost organizată întreaga manifestare culturală, după cum ne-a transmis Pr. Cristian Rus. În deschiderea evenimentului, gazda expoziției, Părintele Gheorghe Nemeș, a adresat un cuvânt de deschidere și de bun venit Chiriarhului, oaspeților veniți din Maramureș, dar și tuturor invitaților. Apoi, Domnul Prof. Univ. Dr. Cornel Teodor Durgheu, cunoscut sculptor și om de cultură bihorean, membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Oradiei, a vorbit despre principalele calități artistice ale creațiilor expuse, covoare de diferite dimensiuni, careîncântă prin autenticitate, culoare și multitudinea de motive zoomorfe, fitomorfe, dar și cosmogonice și care reflectă energia și identitatea specific românească, motive pe care și marii sculptori români, precum Constantin Brâncuși, le-au folosit în operele lor, creația artistică populară românească fiind un izvor de inspirație pentru marii creatori de artă ai țării noastre. Apoi, Părintele Isidor Berbecar a făcut o prezentare a modului cum se nasc frumoasele covoare țesute, începând de la firele de lână pregătite cu grijă, culesul plantelor din care se pregătesc culorile ce sunt imprimate în lână, și până la țeserea efectivă în război, toate acestea preluate cu scumpătate din moși strămoși și transmise din generație în generație, până în zilele noastre. Meritul și munca vreme de peste patru decenii a Doamnei Victoria Berbecar este că a învățat acest meșteșug străvechi al țesutului de la bătrânele țesătoare din Botiza, obicei din ce în ce mai puțin folosit, a adunat vechi cergi și covoare din zonă, pe care sunt imprimate motive străvechi deosebite, cu un profund simbolism creștin, pe care le-a redat în noile obiecte țesute cu grijă, reînviind motivele ancestrale românești, spre a nu fi uitate și a rămâne drept mărturie a geniului artistic unic al strămoșilor noștri pentru generațiile ce vin. Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei și-a exprimat, în cuvântul său, bucuria prezenței la frumoasa manifestare culturală: Am venit cu multă dragoste și deschidere sufletească la această expoziție și am fost cucerit, încă de la început când am intrat, de gama cromatică a covoarelor expuse, adevărate opere de artă, o gamă cromatică restrânsă, nimic ostentativ, ci natural, de altfel culorile sunt naturale, iar cuvântul care caracterizează foarte bine obiectele expuse, ce înfrumusețează viața omului, este acela de odihnitor, căci aceste obiecte sunt create nu pentru a sta în expoziții, nu pentru a fi arătate pe simeze, ci sunt făcute să stea în case, să fie folosite de om și să-l odihnească, să-i însenineze traiul, să-i lumineze zilele, să-l încurajeze, să-i dea speranță. ( ) Intrând astăzi în această casă, ce adăpostește Centrul pastoral-social și cultural al parohiei Oradea-Vii, și văzând operele de artă ce ne-au fost îmbiate spre admirație, am înțeles, o dată în plus, cât de frumos este sufletul poporului nostru, sufletul românului, sufletul omului simplu de la țară, care este prezent în fiecare generație, căci și în zilele de acum, în pofida invaziei kitsch-ului și artificialului în viața de zi cu zi, sufletul cel bătrân răzbate prin încercările vremii noastre și izbutește să aducă la suprafață frumuseți vechi, înnoite. Într-o lume colorată tot mai urât și mai strident, văzând culorile naturale, sănătoase, curate, pe care țăranul român le folosește și la vopsirea ouălor la Paști, din plante pe care le folosește pentru prepararea ceaiurilor necesare sănătății, dar și pentru a aduce un strop de culoare în viața de zi cu zi, în haine, în covoare, în ștergare, ne dăm seama câtă frumusețe stă ascunsă în astfel de podoabe ( ) Culorile pe care le putem admira aici sunt culorile ce se regăsesc și în icoanele noastre vechi, unde nu veți găsi niciodată culori țipătoare, stridente, care deranjează ochiul, ci dimpotrivă, culori stinse, odihnitoare, temperate, liniștite, stăpânite. ( ) Acestea nu sunt doar obiecte de artă, ci sunt lucruri cu suflet, pentru că ați pus suflet în ele, iar sufletul pe care l-ați pus în ele, dacă cineva vine și își deschide inima, îi simte pulsațiile, simte că aceste lucruri au fost făcute de cineva care a crezut în ceea ce face, care nu a lucrat industrial, nu a lucrat după o normă, nu a lucrat de dragul câștigului, ci a lucrat pentru că i-a plăcut. Covoarele acestea sunt ca o muzică, au ceva muzical în ele; cred că orice muzicolog care ar veni și le-ar admira, ar regăsi, dincolo de motivele muzicale propriu-zise sau care trimit spre muzică, precum lira sau îngerul, multă, multă muzicalitate. Cântă sufletul care le-a țesut. Românul, întotdeauna când a avut bucurii sau necazuri și-a ușurat viața prin cântec, iar cântecul a devenit, câteodată, și muncă, căci la șezători se cânta, și de bucurie și de jale, și cu zâmbete și cu lacrimi. ( ) Este o comuniune fantastică, un rezumat al întregii existențe a umanității în fața unor astfel de covoare. De ce? Pentru că sunt lucrate cu suflet și pentru că tot ce s-a folosit în ele este natural, nimic artificial, nimic contrafăcut. Și, mai mult decât atât, mai mult decât elementele arhaice pe care oricare dintre noi le poate decela, mai mult decât povara ancestrală strămoșească prezentă în covoarele de față, am văzut ceva foarte frumos, care transcende universul strict românesc și se încadrează în valorile general umane. Avem aici o imagine a universului întreg prezent, oameni, animale și plante, motive și simboluri, toate întrepătrunse într-o armonie deplină, un ansamblul și o înlănțuire ce poate fi caracterizată printr-un singur cuvânt: hieratism. Toate au atitudine hieratică, toți sunt în stare de rugăciune, cu mâinile ridicate, într-o mare horă rugătoare, în stare de așteptare rugătoare, transmițând o muzică celestă. La finalul vernisajului, Părintele Gheorghe Nemeș, care și-a aniversat de curând ziua de naștere, împlinind 72 de ani de viață, dar și 49 de ani de activitate în câmpul misionar al Bisericii Ortodoxe Române, și care este sufletul programelor social-filantropice și cultural-misionare organizate la Centrul pastoral-social Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a oferit Doamnei Victoria Berbecar o diplomă omagială din partea sucursalei Sfântul Mare Mucenic Gheorghe de la parohia Oradea-Vii a Asociației Filantropia a Eparhiei Oradiei. Toți cei prezenți au avut posibilitatea să admire, dar și să achiziționeze frumoasele exponate prezentate în cadrul expoziției, ghidajul fiind asigurat de Doamna Victoria Berbecar. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1044, Ultimul acces: 2026-08-08 01:19:46
|
Timp total: 0.04s...
[1]:1