Prin mulţumire sau recunoştinţă creştem duhovniceşte în relaţie cu Dumnezeu şi cu semenii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Prin mulţumire sau recunoştinţă creştem duhovniceşte în relaţie cu Dumnezeu şi cu semenii

[2015-01-18]

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 18 ianuarie 2015, în Duminica a XXIX-a după Rusalii. În toate locaşurile de cult din Patriarhia Română s-a citit astăzi Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al XVII-lea, versetele de la 12 la 19 care ne prezintă Vindecarea celor zece leproşi. În cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a arătat învăţăturile ce reies din fragmentul evanghelic.
„Când Mântuitorul Iisus Hristos întâlneşte pe cei zece oameni bolnavi de lepră, care mai mult aşteptau să moară decât să fie reintegraţi în societate, El înţelege suferinţa, izolarea şi umilirea lor, Se milostiveşte de ei şi îi trimite să se arate preoţilor. Îndată ei s-au umplut de speranţa că se vor vindeca şi vor fi din nou printre oamenii sănătoşi. Într-adevăr, pe când mergeau pe cale, deodată, ei s-au vindecat. În Evanghelia de astăzi este semnificativ faptul că Mântuitorul nu le spune leproşilor: "Vindecaţi-vă" sau "Să fiţi vindecaţi", nici nu îi întreabă: "Aveţi credinţă?" Iisus nu le cere să mărturisească în public credinţa lor, nici nu le spune: "Fiţi curaţi de lepră", cum a zis unui lepros (Luca 5, 12-14), ci doar îi trimite să împlinească o poruncă a Legii Vechi, obligatorie pentru toţi cei care erau bolnavi de lepră. De ce a procedat El în acest mod neobişnuit? Mântuitorul Hristos a arătat în acest mod atât smerenia Sa împlinind Legea lui Moise, cât şi respectul Său pentru libertatea oamenilor de-a fi sau nu recunoscători faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor care îi ajută în situaţii dificile. Domnul Hristos putea desigur să-i vindece imediat pe cei zece leproşi, să spună doar un cuvânt, ca ei să se facă sănătoşi. Dar pentru ca cei vindecaţi să fie recunoscuţi ca atare chiar de preoţii care nu-L iubeau pe Iisus şi să fie reintegraţi în comunitate, i-a trimis pe aceşti leproşi să se arate preoţilor, după cum cerea Legea lui Moise. Şi, într-adevăr, cei zece leproşi vindecaţi pe cale s-au grăbit a se arăta preoţilor pentru a fi primiţi între oamenii sănătoşi. Însă atât de mare a fost graba lor de a se arăta preoţilor că s-au vindecat, încât au uitat să preamărească pe Dumnezeu şi să mulţumească lui Iisus Care, de fapt, i-a vindecat îndată după ce i-a trimis să se arate preoţilor”, a spus Preafericirea Sa.
Recunoştinţa, stare de smerenie şi sănătate a sufletului
„De ce Mântuitorul Iisus Hristos aştepta ca şi ceilalţi leproşi vindecaţi să arate recunoştinţă? De ce a întrebat El: "Cei nouă unde sunt?" (Lc. 17, 17). Desigur, Iisus nu avea nevoie de recunoştinţa lor, nici nu avea nevoie de lauda lor, deoarece El a săvârşit minunea vindecării lor din iubire milostivă şi smerită, nu pentru a fi lăudat. Însă prin întrebarea şi atitudinea Sa de mustrare, Iisus ne învaţă că dacă omul căruia i s-a făcut bine nu mulţumeşte, el se află într-o stare spirituală nefirească, nedemnă şi nesănătoasă. Cu alte cuvinte, recunoştinţa trebuie să fie sentimentul cel mai firesc al demnităţii omului în faţa binefacerii primite de la cineva. Prin urmare, leproşii care s-au vindecat trebuiau mai întâi să-L preamărească pe Dumnezeu - Izvorul vieţii şi al vindecării, şi să-I mulţumească lui Iisus Care a binevoit să-i ajute, şi apoi să se întoarcă la comunitatea lor. Cei nouă leproşi care nu mulţumesc pentru vindecare au uitat prea repede binefacerea arătată lor, au uitat prea repede în ce stare erau înainte de vindecare, iar acum uită şi că sănătatea pe care au primit-o este un dar al lui Dumnezeu, nu un merit al lor”, a mai subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Când omul nu mulţumeşte pentru binefacerile primite, decade spiritual şi se dezumanizează
Patriarhul României a mai explicat faptul că „Evanghelia de astăzi ne arată că omul este cu adevărat om, adică fiinţă raţională şi relaţională, când este recunoscător lui Dumnezeu şi oamenilor pentru darurile şi binefacerile pe care le primeşte. Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent lui Dumnezeu pentru că trăieşte în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică foloseşte aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa umană. Iar oamenilor care-l ajută le mulţumeşte pentru că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune de valori spirituale. Când nu mai mulţumim lui Dumnezeu, nici măcar pentru ajutorul primit de la El spre a ne salva viaţa, ne dezumanizăm complet. Evanghelia de astăzi ne cheamă, aşadar, să ne umanizăm permanent, să devenim cât mai umani, mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui şi mulţumind oamenilor prin care Dumnezeu lucrează vindecarea noastră de boală sau izbăvirea noastră dintr-o situaţie dificilă. Prin mulţumire sau recunoştinţă creştem duhovniceşte în relaţie cu Dumnezeu şi cu semenii. Din Evanghelia de astăzi, învăţăm că, deşi Mântuitorul nu caută slavă sau laudă de la oameni, cere de la noi să dăm slavă lui Dumnezeu, să mulţumim Lui şi oamenilor, ca să creştem duhovniceşte în relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu semenii. Nu Dumnezeu are nevoie de mulţumirea noastră, ci noi avem nevoie ca să mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor, pentru a ne îmbogăţi duhovniceşte în comuniune de iubire smerită şi sfântă. Dar dacă nu mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor, întrerupem sau slăbim comunicarea şi comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii, sărăcim duhovniceşte, ne închidem în mulţumirea de sine sau în autosuficienţă egoistă şi posesivă. Întrucât omul a fost creat după chipul Sfintei Treimi, al comuniunii veşnice de viaţă şi iubire, el creşte spiritual numai în starea de comuniune”.
„În această Duminică a Evangheliei vindecării celor zece leproşi suntem chemaţi să arătăm recunoştinţă, să aducem rugăciuni de mulţumire Preasfintei Treimi pentru darul vieţii, pentru sănătate şi pentru tot ajutorul primit în viaţă. Mai precis, Evanghelia de astăzi ne cheamă să mulţumim părinţilor după trup, care ne-au crescut, educatorilor, învăţătorilor, profesorilor şi duhovnicilor care ne-au format intelectual şi duhovniceşte, celor care ne-au ajutat în vreme de boală, celor care ne-au întărit când eram slabi. Cu alte cuvinte, să mulţumim tuturor celor care prin cuvânt şi faptă ne transmit binecuvântarea şi iubirea lui Dumnezeu pentru noi, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră. Amin!”, a conchis Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a XXXII-a după Rusalii sau a lui Zaheu.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1244, Ultimul acces: 2026-08-09 23:40:34

Timp total: 0.03s...

[]:1