Sinodul despre familie, cuvântul dat protagoniştilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Sinodul despre familie, cuvântul dat protagoniştilor

[2014-07-12]

Soţii Pina De Simone şi Franco Miano au fost prezenţi la conferinţa de presă din 26 iunie 2014, în cadrul căreia a fost prezentat Instrumentum laboris, document al Vaticanului care va orienta discuţiile în cadrul Sinodului pe tema familiei din toamna acestui an. Căsătoriţi, având doi copii, Miano şi De Simone sunt doi laici implicaţi în viaţa eclezială. Franco, profesor de filozofie morală la Universitatea Tor Vergata din Roma, a fost preşedinte naţional al Acţiunii Catolice până în urmă cu o lună. Pina, profesoară de etică şi de filozofie a religiei la Facultatea de Teologie din Napoli, a fost preşedintă diecezană a Acţiunii Catolice din Nola, până în februarie. Ei au vorbit, în cadrul unui interviu apărut în traducere pe Ercis.ro, despre contribuţia lor la documentul pregătitor.
- Sinodul despre familie nu poate să nu aibă ca interlocutori privilegiaţi şi responsabili soţii şi familia întocmai ca loc de creştere în credinţă: care a fost rolul vostru în reflecţia asupra temelor care vor fi discutate de Episcopi?
- Am fost implicaţi ca laici angajaţi în Acţiunea Catolică şi în organismele de coordonare a pastoraţiei diecezane. Drumul de pregătire pentru Sinod, aşa cum a fost stabilit încă de la anunţul Papei Francisc şi de la difuzarea chestionarului încredinţat Bisericii Universale şi într-un anumit mod tuturor, credincioşi sau necredincioşi, a activat o amplă implicare şi a provocat un viu interes, datorită importanţei şi delicateţii problemelor aflate în joc şi datorită modalităţii deschise cu care au fost puse întrebările. În acest sens, reflecţia nu i-a privit numai pe Episcopi şi nici numai pe lucrătorii dintr-un sector determinat al pastoraţiei, ci s-a extins întreg poporul lui Dumnezeu.
Un rol fundamental l-au jucat în acest context şi asociaţiile, grupurile şi mişcările şi, prin intermediul lor, laicii. Astfel, de exemplu, Acţiunea Catolică a realizat la toate nivelele o confruntare serioasă cu privire la problemele aflate în joc, şi prin momente publice de aprofundare şi de discuţie. Apoi, la nivel de Biserică locală, şi consiliile pastorale au fost solicitate de chestionar să exercite acel discernământ comunitar care este esenţial pentru vestirea Evangheliei şi care este probabil misiunea lor cea mai proprie. A rezultat o inedită şi semnificativă experienţă de ascultare şi de împărtăşire, în care protagonistă a fost viaţa persoanelor în aspectul său concret.
- Marile provocări ale modernităţii ating la rădăcină însăşi conceptul de familie şi îi contemplă transformarea, spre ce rezultate?
- Provocarea fundamentală se referă la modul de a înţelege relaţiile şi în anumite privinţe însăşi posibilitatea relaţiei. Familia este locul relaţiilor prin excelenţă şi este normal ca pentru aceasta să fie cuprinsă de dificultatea de a trăi relaţiile care există în timpul nostru. Astfel şi familia pare marcată de sentimentul precarităţii, de caracterul fragmentar şi mai ales de o anumită tendinţă spre privatizare. Aparent suntem mai liber să alegem, relaţiile sunt mai mobile, mai intense dar şi mult mai fragile. A revendica spaţiul relaţiilor afective ca absolut privat riscă de fapt să izoleze legăturile cele mai puternice ale vieţii într-un spaţiu care, sustras de la orice referinţă normativă şi de la orice dimensiune instituţională, se dezvăluie adesea ca locul unei singurătăţi care generează rătăcire şi uneori angoasă. Familia are nevoie să se redescopere ca realitate de relaţie în cadrul unei reţele de relaţii.
- Ca şi creştini şi cetăţeni, este dificil raportul între practica evanghelică şi cadrul de referinţă normativ concentrat asupra drepturilor individuale şi colective şi probabil mai puţin asupra obligaţiilor şi responsabilităţilor?
- Când se vorbeşte despre familie nu se poate vorbi numai în termeni de drepturi şi cu atât mai puţin numai despre drepturi individuale. Familia este locul de unde izvorăşte responsabilitatea. În familie se învaţă să se trăiască şi să se gândească în relaţie, deci să se trăiască şi să se gândească drept capabili de a răspunde la întrebarea care îmi vine de la celălalt. Fără responsabilitate nu există relaţie autentică. Mai degrabă decât să se vorbească pur şi simplu despre ceea ce ar trebui să fie garantat individului trebuie înainte de toate să ne întrebăm care sunt responsabilităţile legate de faptul de a fi familie, ce implică a fi tată, mamă, fiu, frate, ce anume este în joc în legăturile care alcătuiesc familia dar care alcătuiesc şi identitatea noastră de fiinţe umane. Evanghelia este vestea vieţii şi a umanităţii depline care ajută la a înţelege sensul profund la ceea ce suntem şi la ceea ce trăim şi despre care chiar şi cel care nu crede îşi poate pune întrebări.
- Problematica legată de învăţătura şi de practica creştină este aceea a Sacramentelor pentru persoanele divorţate şi recăsătorite. Care ar putea fi indicaţia care va reieşi de la Sinod?
- Credem că va fi o indicaţie de stil care merge cu mult dincolo de această specifică şi totuşi importantă problemă. Este indicaţia unui stil de primire necondiţionată. Nimeni nu trebuie să se simtă exclus sau marginalizat în viaţa Bisericii. Şi este şi mai mult indicaţia unui stil de ascultare şi de milostivire, acea milostivire care pansează rănile pentru ca drumul să fie reluat şi să nu se cadă sub povara suferinţei, acea milostivire care devine atenţie faţă de istoria fiecăruia şi care face ca Biserica să fie simţită ca mamă, comunitate de fraţi care susţine pasul fiecăruia atunci când acesta devine nesigur. Dacă această capacitate de primire, de ascultare, de atenţie va deveni în comunităţile noastre un stil zilnic şi răspândit, se vor deschide cu siguranţă spaţii noi de reflecţie şi de cercetare.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 528, Ultimul acces: 2026-08-04 05:43:05

Timp total: 0.03s...

[]:1