INTERVIU ÎPS Laurenţiu Streza, despre „trafaletul“ Patriarhului: „Luăm şi noi de unde putem. Dacă «iubitorii» noştri îi spun trafalet, să fie trafalet“ (Adevarul.ro)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

INTERVIU ÎPS Laurenţiu Streza, despre „trafaletul“ Patriarhului: „Luăm şi noi de unde putem. Dacă «iubitorii» noştri îi spun trafalet, să fie trafalet“ (Adevarul.ro)

[2014-06-23]

Am realizat un interviu telefonic cu IPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului, pe care l-am rugat să explice utilizarea mult mediatizatului „trafalet” de către Patriarhul României.
Buna ziua, Ĩnalt Prea Sfinţite Laurenţiu, vreau să vă adresez o întrebare legată de “trafaletul” Patriarhului. Aţi văzut că au apărut în presă mai multe referiri legate de acest miruitor extensibil şi vreau să vă întreb dacă există ceva temeiuri liturgice. Dumneavostră sunteţi şi preşedintele comisiei de liturgică din Sfântul Sinod şi vroiam să vedem dacă aveţi o poziţie oficială.
IPS Laurenţiu Streza: Auziţi, Teologia liturgică nu se face la obiecte sau mijloace, obiecte de acestea cu care noi miruim, ungem, deci acestea nu exprimă un adevăr teologic, ci sunt un mijloc prin care noi împlinim lucrarea sfinţitoare. Deci nu interesează pe nimeni ce valoare are sfinţirea unei biserici, prin ungere cu Sfântul Mir, ci îi interesează băţul respectiv, care seamănă cu un trafalet, sau e luat de undeva. Luăm şi noi de unde putem şi unde sunt mijloace foarte uşor de utilizat. Dacă „iubitorii” noştri, care ne „iubesc” mult, îi spun trafalet, să fie trafalet. Eu nu l-am folosit ca trafalet, ci l-am folosit cu o pensulă în cap şi uşor ung cu Sfântul şi Marele Mir la distanţă de 3 metri sau 4 metri înălţime. Aceasta e toată treaba. Nu există nici un temeni şi nu e nevoie să existe temei, pentru că nu interesează pe cei care habar nu au ce înseamnă sfinţirea unei biserici, sau sfinţirea unei case, sau binecuvântarea unui aşezământ, pe ei nu îi interesează ca dau şi cu apă sfinţită. Se vor lega şi de busuioc, că de ce dau cu busuioc şi nu dau cu un spray sau cu altceva. Deci, lucrurile sunt tendenţios puse, asă că nu ne deranjează, nici nu ne aranjează, nici nu ne deranjează.
Dar din punct de vedere liturgic şi scripturistic, nu există o referire anume ?
Ce să scrie ? Că nu-i voie să dai cu un băţ aşa ? Spune că se pune un mijloc, scrie clar la sfinţirea unei biserici. Se punea într-un băţ mare, într-o pocie lungă, ceva frumos cu o cârpă sau cu altceva, care se înmoaie în Sfântul Mir şi cu acela se ungea. Deci e un mijloc care se adaptează, e un instrument care se adaptează la un serviciu religios. Dar important este serviciul în sine, importantă este semnificaţia teologică a lucrării care se face prin sfinţirea bisericii. Nu a băţului. Poate să fie ce-o fi. S-au legat de mine că am pus tricolor. Păi bineînţeles că eu am tricolor şi în biserică, în toate bisericile şi respect semnul sfânt al apartenenţei noastre la ţara în care ne-am născut. Aceasta poate să… nu convină nimănui şi să creadă ce o vrea.
Şi atunci de ce credeţi că s-a inflamat atât de tare presa ?
Păi nu au avut altceva. A fost un show. Cuiva i s-a părut… ia uite bă, ăsta seamănă un un trafalet. Păi da, dacă îl iei, şi-l pui, şi-l faci ca trafalet, poţi să-l faci ce vrei, da poţi să dai în cap cu el, să-l omori pe unu', nu ? Aceasta e toată treaba. Depinde ce faci cu instrumentul. Dacă vrei să sfinţeşti, poţi să sfinţeşti, dacă vrei să batjocoreşti, poţi să batjocoreşti. Aceasta e o chestie prea banală ca să fie luată în seamă. Nu luăm în seamă ceea ce nu e esenţial pentru viaţa noastră, pentru biserica noastră. Aşa că… A fost o treabă că i-au impresionat că au văzut şi străinii… Şi aceia fac show. A doua zi, acolo nu a mai apărut (ştirea), la noi încă mai apare, şi iarăşi comentarii… De aceea, noi nu avem ce comenta un lucru care nu are nicio valoare ca informaţie pentru cineva.
Chestiunea era doar din punct de vedere, să zic aşa, ca şi temei în slujirea Bisericii, ca şi referinţe…
A fost asimilat obiectul respectiv, folosit unde putea să fie folosit. A fost introdus în uzul liturgic cu temei necesar, pentru ca să se folosească de toţi episcopii care slujesc, sau care sfinţesc bisericile pe dinafară sau pe dinăuntru, pentru că avea sistemul acela telescopic. Să umbli cu o pocie din aceea mare după tine… Vă daţi seama cât e de greu şi de purtat. Şi apoi sunt biserici mai mici, trebuie să ai alta mai mică. Nu am lăsat ca fiecare preot să-şi facă singur câte un miruitor, pentru că pe urmă rămânea acolo şi Sfântul şi Marele Mir se păstrează, nu se poate arunca oriunde. Nu se aruncă niciunde, se arde, se conservă, se ţine cu mare grijă. De aceea îl luăm noi, noi ungem, noi îl luăm cu noi, avem grijă şi îl protejăm aşa cum se cuvine.
Şi nu s-ar putea folosi o chestiune mai mică, mai simbolică ? Adică, ar trebui…
Dar de ce trebuie să fie simbolică ?
Poate să pară că e grandomanie..
Nu e nicio grandomanie, e pur şi simplu o rea intenţie, de a vedea că e grandomanie, că iei unul de acela telescopic cu 20 de lei. Grandomanie extraordinară ! Dar să iau eu să ung jos… E principiu… Spune că se unge biserica sus la înălţime unde nu se mai atinge. Nu mai poate nimeni să atingă şi să pângărească locul uns cu Sfântul Mir. E clar. Şi când se botează un copil şi se unge cu Sfântul Mir, semnul unde a fost uns, se şterge cu un burete sau cu faşa, pentru ca atunci când se face baie să nu se pângărească, să nu fie aruncat Sfântul Mir.
Acum, dacă ne uităm la pozele care au apărut pe site-ul Patriarhiei, erau miruite şi nişte monitoare TV, mă gândesc că acelea au fost şterse la un moment dat…
Păi nu, deci acelea au fost făcute cu untdelemn. Nu pe monitor… Domne, chiar aşa ? Dacă… Nu mai comentăm, e de prisos…Oamenii cuminţi când privesc astfel de ştiri îşi dau seama până unde a ajuns informaţia noastră. Deci, tare interesant a fost, cu ce a uns Patriarhul. Dar să fi zis, cât efort a făcut Patriarhul ca să îşi păstreze, ca să aibe o televiziune a lui, a Bisericii, să aibe un radio al Bisericii, să aibe un ziar al Bisericii… Asta nu interesează pe nimeni.
Acum, fiind acte publice, sunt de interes public şi de aceea am…
Interes public, dar sunt acte banale. Domn'le, eu dacă mă duc pe stradă şi fac un gest… cuiva îi pare curios, dar e gestul meu, e un tic al meu, nu ? Eu un obicei al meu. Bine, e public, dar asta e general, trebuie neapărat să ne prindem de…
Părintele Patriarh reprezintă poziţia oficială a Bisericii…
Exact. Şi ceea ce a făcut patriarhul, facem şi noi toţi, adică, unde ne ducem şi sfinţim o casă, dacă e mai mare, mai înaltă, telescopic, poţi să faci până sus, dacă e micuţ, e de 2 metri, un metru şi jumătate, şi cu acela faci numai unde trebuie. Deci, e foarte practic, acesta e lucru esenţial în cult. Se folosesc obiecte practice, pentru realizarea lucrărilor tainice pe care nu le vedem noi, sunt în spatele actelor pe care le săvârşim.
Bine. Vă mulţumesc frumos pentru amabilitate !
Cu plăcere ! Sănătate ! Nu e nicio problemă.
La revedere !
Doamne ajută !
Autor: Daniel Bîlbă

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 475, Ultimul acces: 2026-08-06 17:49:51

Timp total: 0.03s...

[1]:1