© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Bilanțul iubirii lui Dumnezeu față de noi este mereu în pierdere[2014-03-28]"Dumnezeu este iubire, Dumnezeu iubește, nu face altceva", a spus Papa Francisc la predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 28 martie 2014, dimineață, în Capela Casei Sf. Marta din Vatican. Referindu-se la lecturile biblice ale zilei din ritul latin - Osea 14,2-10 și Marcu 12,28-34 -, Papa s-a oprit mai întâi la cartea profetului Osea, în care Domnul ne îndeamnă la convertire și chiar când unele cuvinte sunt apăsătoare, ele nu încetează să exprime "nostalgia iubitoare a lui Dumnezeu", citim pe situl Radio Vatican.În cuvintele profetului Osea se simte îndemnul părintesc al tatălui care spune fiului său: "Întoarce-te, e timpul să te întorci acasă". Chiar și numai acest cuvânt, a observat Pontiful, ar fi îndeajuns pentru a petrece în rugăciune ore în șir: "Este inima Tatălui nostru. Așa este Dumnezeu: nu obosește, nu renunță! A făcut în acest fel veacuri la rând față de apostazia poporului Său. Dar El revine, pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care așteaptă. În acea după-amiază din raiul pământesc, Adam a ieșit din paradis cu o pedeapsă dar și cu o făgăduință. Domnul este credincios promisiunii Sale, pentru că nu se poate nega pe sine. Este credincios. La fel ne-a așteptat pe fiecare dintre noi în decursul timpului. Este un Dumnezeu care ne așteaptă mereu!" Papa s-a referit la predică și la pasajul despre fiul risipitor din Evanghelia după Sf. Luca (cap. 15). Aici, a notat Pontiful, tatăl îl vede pe fiul de departe pentru că îl aștepta. E ca și cum tatăl "ar fi mers în toate zilele pe terasa casei să vadă dacă fiul său se întoarce. Îl aștepta. Și când îl vede, se duce în grabă și îl îmbrățișează". Fiul își pregătise câteva cuvinte de spus, dar tatăl nici nu-l lasă să vorbească și îl îmbrățișează. "Acesta este Tatăl nostru, acel Dumnezeu care ne așteaptă. Întotdeauna. 'Dar - poate să spună cineva - părinte, eu am atâtea păcate, nu știu dacă El va fi mulțumit'. Încearcă, dacă vrei să cunoști bunătatea acestui Tată, mergi la El și încearcă, apoi vino și spune-mi". "Este acel Dumnezeu care ne așteaptă, dar și acel Dumnezeu care iartă. Este acel Dumnezeu al milostivirii: nu obosește să ne ierte. Noi suntem cei care obosim în a-i cere iertare, dar El nu obosește. De șaptezeci de ori câte șapte, mereu înainte cu iertarea. Și, din punctul de vedere al unei întreprinderi, bilanțul (lui Dumnezeu) este mereu în pierdere. El iese mereu în pierdere: pierde la bilanțul lucrurilor, dar câștigă în iubire." Și aceasta, a spus Pontiful, se întâmplă pentru că Dumnezeu "este cel dintâi care pune în practică porunca iubirii. El iubește, nu știe să facă altceva". Minunile pe care Isus le săvârșea pentru nenumărații bolnavi erau la rândul lor un semn al marii minuni pe care zi de zi Domnul o face față de noi când avem curajul de a ne ridica și a merge la El. Când se întâmplă acest lucru, a spus Pontiful, Dumnezeu ne face sărbătoare: "nu ca ospățul celui bogat care-l ținea la ușă pe Lazăr cel sărac", Dumnezeu "face un alt fel de sărbătoare, ca ospățul pe care îl face tatăl pentru fiul rătăcitor: pentru că tu, spune promisiunea, 'vei înflori ca un crin', 'Voi face sărbătoare pentru tine', 'Se vor întinde rădăcinile tale, vei avea frumusețea măslinului și miresmele Libanului' (cf. Osea 14,6-7). Viața fiecărui om care are curajul de a se apropia de Domnul va găsi bucuria sărbătorii lui Dumnezeu. Aceste cuvinte să ne ajute să ne gândim la Tatăl nostru, la Tatăl care ne așteaptă mereu, care ne iartă mereu și care face sărbătoare atunci când noi ne întoarcem." (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 626, Ultimul acces: 2026-08-03 12:33:35
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
