Scrierile personale subliniază devoțiunea mariană a Papei Ioan Paul al II-lea[2014-03-16]O temă la care a reflectat Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea în notițele sale private, publicate de fostul său secretar, Cardinalul Stanislaw Dziwisz, este aceea a celor trei virtuți teologale, subliniind că Fecioara Maria este cel mai înalt exemplu de trăire a fiecăreia. "Nimic nu poate fi periculos pentru noi, nici Satana, nici în lumea, nici păcatul - dacă există în noi puterea lui Cristos într-un mod marian". Intitulată "Sunt atât de mult în mâinile lui Dumnezeu: Înregistrări personale 1962-2003", cartea care conține scrierile Papei a fost publicată de Editura Znak din Cracovia la 12 februarie 2014.Reflectând asupra virtuților credinței, speranței și iubirii, Fericitul Ioan Paul al II-lea și-a exprimat gândurile cu privire la natura lor, observând modul în care fiecare este adusă la împlinire în viața și exemplul Maicii Domnului. În privința virtuții credinței, Pontiful a evidențiat trei dimensiuni diferite: "credința Mariei", "disponibilitatea ei de a primi Cuvântul lui Dumnezeu și de a-l împlini", și faptul că ea este "un model de credință pentru toți, pentru păstorii Bisericii". Credința Mariei este "moștenirea credinței lui Israel, care în Maria a fost depășită", a scris el, observând că ascultând doar cuvântul lui Dumnezeu, "ea l-a zămislit pe Cuvântul - Fiul, mai întâi spiritual, apoi fizic". Disponibilitatea ei merge mână în mână "cu a fi 'sărac în duh'", a remarcat Papa, adăugând că în "credința ei persistentă" ea "nu a șovăit", și că este cu adevărat "Virgo fortis" sau "Fecioara curajoasă". Ca model pentru păstori, Pontiful a spus că "credința trebuie să fie o caracteristică cu adevărat dominantă în viețile noastre, indiferent cât de pline ar putea fi de afaceri umane și sarcini lumești". Privind la virtutea speranței, Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre modul în care Sf. Pavel este un model puternic, dar speranța Mariei "este mult mai minunată". "La cruce, și mai ales mai târziu, cu speranța ei, a susținut Biserica primară. Și speranța ei este păstrată în Sfânta Biserică." Întrebându-se în ce măsură participăm activ la speranța Mariei, Fericitul a scris în scrisoarea sa: "Ne bazăm în mod fundamental și exclusiv pe harul lui Dumnezeu? Cum se simt oamenii după ce ne întâlnesc?" Atrăgând atenția asupra optimismului Mariei, s-a rugat: "Dă-mi, Mamă, speranța ta, condu inima mea ca să fie pătrunsă de speranța ta". Reflectând asupra virtuții iubirii într-o meditație mai scurtă, Pontiful a evidențiat faptul că "trebuie să fie universală" și "nu poate fi preferențială și nu poate crea diviziuni... trebuie să slujească". "Natura celui care slujește arată poate în cel mai puternic mod spre iubire", a observat el, adăugând că iubirea trebuie de asemenea să fie "iertătoare" și că "toate acestea trebuie să le învățăm de la Inima lui Isus prin Inima Mariei". Într-o altă meditație, a vorbit despre sfințenie, arătând că "în Cristos sfințenia absolută a lui Dumnezeu este ipostatic unită cu sfințenia Omului", ca iubire a lui Dumnezeu și disprețuire a răului, "dar în special ca iubire a ceea ce este bun în fiecare, chiar și în cel care este rău". Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 709, Ultimul acces: 2026-07-31 22:21:35
|
Timp total: 0.03s...
[]:1