Cinci moduri în care catolicii își pot aduce o contribuție semnificativă[2014-03-14]Randy HainTraducător: Radu Dunu Teme: Spiritualitate Ne simțim uneori copleșiți de asaltul fără încetare asupra Bisericii, asupra crezurilor și familiilor noastre, condus de mijloacele de informare și de culturii moderne? Ne este greu să luptăm pentru ceea ce credem? Ni se pare uneori că nu putem aduce o contribuție semnificativă? Mulți catolici pe care îi întâlnesc eu, se străduiesc zilnic din răsputeri să își trăiască credința și să îi apere pe cei dragi... totul în mijlocul unui climat economic foarte dificil. Ar fi ușor să aruncăm prosopul și să renunțăm sau să tăcem, dar aceasta nu este o opțiune pentru noi. Suntem chemați să facem mai mult. Suntem chemați să fim sfinți: "Așadar în Biserică, toți, fie că aparțin ierarhiei, fie că sunt în grija ei, sunt chemați la sfințenie, după spusele Apostolului: 'Fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu: sfințirea voastră'" (Lumen Gentium, Conciliul Vatican II, 39). O parte a provocării căreia trebuie să îi facem față este de a trece peste senzația de a fi copleșiți. Nu ne putem apuca de toate odată, așa că haideți să simplificăm lucrurile și să ne concentrăm pe ce putem face. Trebuie să lucrăm asupra noastră înșine și să ducem o viață de sfințenie personală. Cea din urmă destinație a noastră este cerul și trebuie să ne trăim viețile pământești astfel încât să ne ajute să ajungem acolo. Deci ce putem face? În primul rând, nu putem să stăm pe margine și să privim. Trebuie de asemenea să credem că o persoană poate face ceva semnificativ în această lume. Uitați-vă la exemplele Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea, al Sf. Tereza de Lisieux, al Fericitei Tereza de Calcutta, al Sf. Josemaría Escriva și al Sf. Paul, pentru a numi doar câțiva. Faptele noastre bune, oricât de mici sau de mari, pot avea o influență profundă asupra celorlalți dacă pur și simplu avem voința de a face efortul. Uneori pare că ne-am rătăcit și am uitat sau ignorat învățăturile Bisericii. Poate că am uitat să ne punem încrederea în Dumnezeu și să ne bizuim pe El. "Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui, îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor acestei întunecimi, împotriva duhurilor răutății în locurile cerești. De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit toate." (Efeseni 6,10-13). Îmi place să mă gândesc la îmbrăcarea "armurii lui Dumnezeu" ca să continuăm lupta! Cinci moduri în care catolicii își pot aduce o contribuție semnificativă Fac parte dintr-un grup de catolici care conduc firme și care se întrunește în fiecare lună. Când ne-am întâlnit pentru prima oară, în 2007, visam să cucerim lumea și să facem ceva deosebit prin credința noastră catolică! Dar curând ne-am dat seama că aveam mult de lucrat ca să ne ordonăm propriile vieți spirituale. Am înțeles după multă rugăciune și reflecție că trebuie să fim umili și să lucrăm la capitularea și conformarea față de Cristos înaintea de a ne putea aduce o contribuție semnificativă în viețile celorlalți. Iată cinci moduri simple în care am învățat să facem ceva semnificativ în viețile noastre și în viețile celor din jurul nostru: 1. Să știm ce este necesar pentru creșterea spirituală. Nu vom crește în credință fără rugăciune zilnică. Trebuie să facem din timpul de rugăciune o prioritate și să nu mai căutăm scuze. "Prima regulă în ce privește rugăciunea nu este cum să o faci, ci doar să o faci, nu să o perfecționezi și să o completezi, ci să o începi. Odată ce mașina se mișcă, este ușor să o conduci în direcția corectă, dar este mult mai greu atunci când este stă pe loc. Iar rugăciunea stă pe loc în lumea noastră." (dr. Peter Kreeft, din eseul Time) 2. Să ne amintim că suntem chemați să trăim vieți de sfințenie. Oricât de nepopular și în contradicție cu cultura noastră modernă ar putea fi, suntem chemați să devenim sfinți. "Chemarea la sfințenie este înrădăcinată în Botez și propusă din nou în celelalte Sacramente, mai cu seamă în Euharistie. Devreme ce creștinii sunt îmbrăcați în Isus Cristos și împrospătați de Spiritul lui, ei sunt sfinți. Ei au deci abilitatea de a manifesta această sfințenie și de a da mărturie despre ea în tot ce fac. Apostolul Paul nu obosește niciodată de la a-i admonesta pe toți creștinii ca să trăiască 'așa cum se cuvine sfinților' (Efeseni 5,3)." (Papa Ioan Paul al II-lea, Christifidelis Laici, Exortație Apostolică, 16) 3. Trăiește ca un catolic, vorbește ca un catolic. Nu putem fi catolici de cafenea sau culturali. Suntem chemați să trăim vieți catolice autentice, să trăim potrivit frumoasei noastre credință. "A-l mărturisi pe Dumnezeu înaintea oamenilor înseamnă a fi un martor viu al vieții și cuvintelor Lui. Vrem să ne îndeplinim sarcinile zilnice, să ducem la bun sfârșit tot ce facem, potrivit doctrinei lui Isus Cristos, și ar trebui să fim dispuși a ne face credința transparentă în familii și în obligațiile noastre profesionale. Să ne oprim și să ne gândim pentru o clipă la munca noastră, la colegii noștri, la prieteniile noastre: suntem noi oare văzuți ca niște oameni ale căror vieți sunt compatibile în totalitate cu credința noastră?" (Francis Fernandez, In Conversation with God, vol. 1) 4. Nu putem sluji pe Dumnezeu ȘI lumea. Nu le putem avea pe amândouă. Nu ai cum să duci o viață de sfințenie și să te îngrijoreze alungarea plăcerilor iluzorii și a lucrurilor din această lume care nu contează. Nu putem sluji pe Dumnezeu și lumea în același timp. 5. Fii lumina lui Cristos pentru ceilalți. Unul dintre cele mai profunde moduri de a-i influența pe ceilalți este să radiem de bucurie și să îi lăsăm pe oameni să îl vadă pe Cristos lucrând în noi. Exemplul nostru personal trebuie să fie catalizatorul care să ajute la aducerea cuiva în Biserică. "Pe toate să le faceți fără murmur și fără socoteli, ca să fiți fără prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu neîntinați în mijlocul unui neam pervers și rătăcit în care voi străluciți ca niște luminători în lume, cuvântul vieții cu tărie ținându-l spre lauda Mea în ziua lui Cristos, că nu în zadar am alergat și nici în zadar m-am ostenit" (Filipeni 2,14-16). Unde sunt catolicii chemați să slujească Lumea are nevoie de catolici care să își facă simțită prezența. Cum? Unde suntem noi chemați să slujim? Unii dintre noi sunt luptători ai rugăciunii, care se roagă în tăcere și cu fervoare pentru Mama Biserică, pentru bolnavi, pentru sfârșitul avortului, pentru sufletele din purgatoriu și altele. Unii dintre noi sunt chemați la căsătorie sau la viața în singurătate, iar alții sunt chemați să îl slujească pe Cristos în spațiul public. Mulți sunt chemați la preoție și la viața religioasă. Unii sunt misionari care îi servesc pe cei săraci și pe cei excluși din lume. Oriunde suntem chemați, avem ocazii nenumărate în fiecare zi de a-l sluji cu vorbele și cu faptele noastre. Să ne trăim chemarea cu bucurie și să știm că exemplul nostru pozitiv va avea un impact asupra comportării și credinței celorlalți, care ne privesc în tăcere. Oricât încerc să renunț la anxietatea și la teama mea în rugăciune, sunt îngrijorat de viitorul țării noastre, de lume și de Biserică. Sunt înclinat spre acțiune și implicare, dar mă lupt uneori cu a ști cum să-mi aplic eforturile. Am ajuns să înțeleg că pot cel mai bine să îl slujesc pe Domnul și Biserica Lui fiind devotat în practicarea credinței mele catolice și dând un bun exemplu. Trebuie să fiu silitor atât în viața mea de rugăciune, cât și în a vorbi deschis despre ceea ce cred. Trebuie să fiu umil, iubitor și să îmi reamintesc că toate eforturile mele sunt pentru mărirea Lui și nu a mea. Reflectați la înțelepciunea din acest citat din Francis Fernandez, unul dintre scriitorii mei preferați, și minunata lui serie de cărți De vorbă cu Dumnezeu: "Majorității creștinilor Dumnezeu nu le cere să își verse sângele în mărturisirea credinței pe care o profesează. Dar le cere cu adevărat tuturor o statornicie eroică în proclamarea adevărului prin viața și cuvintele Lui în medii care pot fi dificile și ostile față de învățăturile lui Cristos. Le cere să trăiască din plin virtuțile creștine în mijlocul lumii, indiferent de împrejurările în care viața i-a pus. Acest este drumul pe care majoritatea creștinilor vor trebui să îl urmeze - creștini care trebuie să trăiască eroismul în îndatoririle și împrejurările de zi cu zi. Creștinul de astăzi are nevoie de virtutea tăriei într-un mod special. Această virtute, fiind totodată atât de atractivă omenește, este indispensabilă dată fiind mentalitatea materialistă a atâtor oameni astăzi; este o mentalitate care pune preț pe confort și are oroare de orice aduce a mortificare, renunțare sau sacrificiu. Așadar orice act de virtute conține în el un act de curaj, de tărie; fără el nu putem rămâne credincioși lui Dumnezeu" (Francis Fernandez, In Conversation with God, vol. 3). Mă confrunt și eu, ca majoritatea oamenilor, cu provocarea de a trăi o viață catolică autentică în lumea de astăzi. Dar știu că suntem chemați să încercăm și să facem un efort sincer. Mai știu și că nu suntem singuri, iar Cristos stă gata să ne ajute dacă mergem la El în rugăciune cu dorințele noastre. Cheia este să nu mai stăm pe margine, ci să trecem la fapte. Eforturile noastre ar putea fi ascultarea unui coleg de muncă singur și deprimat, spunerea unei rugăciuni pentru un prieten care caută de lucru, sau petrecerea unui timp de calitate cu familia noastră. Poate este vremea să facem voluntariat pentru vreo parohie. Orice facem, să facem spre mărirea lui Cristos, să ne lăsăm temerile deoparte și să îl slujim cu adevărat. Gândiți-vă ce ar însemna dacă noi toți ne-am luat un sincer angajament zilnic, nu contează cât de mic, de a aduce o contribuție pozitivă semnificativă în viețile celor din jurul nostru. Lumea s-ar transforma. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 718, Ultimul acces: 2026-08-02 07:25:01
|
Timp total: 0.03s...
[]:1