CÂTE CEVA – Benone Burtescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2013-12-07]

COSMETICA RELIGIOASĂ NETREBUINCIOASĂ
Este vorba de Religia Creştină în care cumva mă aflu şi eu, şi mai ales este vorba de “cosmetica” ei, care pe cât de înfloritoare pe atât de nenecesară. Frumuseţea creştinismului primar, christic, nu trebuie ştirbită prin sofisticare fără de folos. Şi încăodată nu este vorba despre o “judecare”, ci mai de grabă o “jeluire”.
După un studiu pe sărbătorile creştine de sfârşit de an din ultimii ani raportate în date statistice sau linii fenomenologice, media română a făcut o expectaţie la ce va fi cu sfârşitul acestui an, desfăşurat sub egida sărbătorilor creştine care s-au apropiat. Exprimată în consumul de băuturi alcoolice s-ar putea porni o mică dâmboviţă. Grămada de porci transformată în sarmale, caltaboş şi ce se mai alătură s-ar face un pui de caraiman. Înmulţite cu restul lumii creştine, analizele s-ar putea exprima în unităţi de mississippi, volga, poate nu chiar de himalaie, dar poate alpi. Luminile artificiale de cu această ocazie ar putea compensa peticele de întunerec din tot cursul anului şi pentru asiguraţi sau neasiguraţi medical, doctorii vor trebui să fie în stare de veghe. Sărbători creştine fericite în Valea Fericirilor căci de fericirile de pe Muntele Fericirilor rostite de Domnul Isus nu poate fi vorba, căci nici una din ele nu se urează a fi prezentă.
Recunosc faptul că nici la propriu, nici la figurat nu ştiu exact hotarul dintre spălat, curat şi “cosmetizat”, dar un machiaj strident, o fardare grosolană nu ajută la nimic, ba chiar devine dezgustătoare. Mă gândesc şi eu, fără răutate şi fără ironie, că la splendoarea crezului creştin nu se mai poate adăuga nimic prin cosmetizare. Slava Dumnezeului cel Veşnic revelată în Pruncul născut într-o iesle este suficientă pentru închinare. Poate doar s-o vestim, s-o cântăm aşa cum este. La acest punct trebuie să mă predau, spunându-vă că mă prăpădesc după mireasma colindelor estice, bizantine şi după parfumul celor vestice, protestante. Când acestea dau în Santa Claus care vine în oraş, sau Moş Crăciun care soseşte misterios de pe meleaguri de poveste, chiar că nu mai ştiu. Un obicei tradiţional frumos, fundat pe Evanghelie, pare a fi benefic. Dar unde este locul şi momentul şi modul în care el dă în “cosmetică”? Întrebarea mea este adevărat că pare simplistă, dar nu este deloc retorică. Nu cred că repararea unei “buze de lup” cu care s-a născut copilul intră în”cosmetică”. Dar ce poate fi că un copil ştie despre Moş Crăciun atâtea că-ţi poate povesti toată noaptea în timp ce despre Isus ştie aşa de puţine sau nimic? Am evitat să pun titlul acestui foarte scurt comentariu “COSMETICA RELIGIOASĂ şi NENECESARĂ şi PERICULOASĂ”, dar vă este şi vi-l las la îndemână să-l schimbaţi dumneavoastră cum credeţi că ar fi mai bine. Sau poate cineva vrea abandonarea discuţiei? Libertate deplină. Aceasta nu înseamnă însă că ea nu mai există.
Mă întreb şi eu, probabil ca oricare, în ceea ce numim “decoraţiunea” de sărbătorile creştine, unde sfârşeşte genuinitatea şi unde începe cosmetizarea, unde sfârşeşte sărbătorirea şi unde începe petrecerea. După care din ele măsurăm şi cântărim creştinismul? Dacă în alte religii parcă şi-ar mai avea loc bombasticimul, statistica dimensională, în religia creştină ele par nenaturale. Întreb ca să învăţ şi eu, dacă festivalurile stadionice, paradele, marile procesiuni de dimensiuni epopeice pe nume creştin, sunt închinări adevărate sau sunt cosmetizări inutile.
Mai de curând se are în vedere – deocamdată teoretic – ceea ce în limbaj internaţional se cheamă “Holiday Syndrom”, simptomatolgia sărbătorii, fie ea şi creştină, sau poate cu atât mai mult. Competiţie, întrecere, concurs, care mai, ce rol pot avea în cosmetica creştină? Înfrumuseţarea înseamnă cosmetizare? Chiar dacă nu, şi aşa ne mai putem întreba dacă frumosul deplin al ÎNTRUPĂRII DOMNULUI – gândindu-ne la sărbătorile creştine ce se apropie – mai poate fi înfrumuseţat în vreun alt fel decât prin închinare şi vestirea lui aşa cum este.
Într-un fel sau altul, creştinul crede în revenirea (va veni din nou aşa cum L-aţi văzut înălţându-Se la cer) Domnului Isus, exprimare în cuvântul RĂPIRE. Aşa, altfel, înainte, după, nu face subiectul nostru acum. “Din doi ce vor fi pe acoperiş unul va fi luat, altul va fi lăsat, din două femei care vor fi la moară una va fi luată, alta va fi lăsată” - desigur fenomenologic nu numeric -. Mă întreba cineva, dacă răpirea ar avea loc în timpul unei “petreceri creştine”, câţi ar fi luaţi, câţi ar fi lăsaţi? Situaţia ar fi alta decât dacă RĂPIREA s-ar face cândva în cursul anului de muncă în zile “necosmetizate”? Poate-i răspundeţi dumneavoastră prietenului meu, căci pe mine m-a încurcat. Jos cu fardurile şi machiajele fie ele şi pe teritoriul creştin, ar putea spune o autoritate în domeniu. Eu nu sunt şi oricum nu spun. Dar să fiu sincer, mă îngrijorează. Cosmetica creştină nu cred că e de vreo trebuinţă. Desigur, este doar o opinie personală.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.nrt

Contor Accesări: 1066, Ultimul acces: 2026-10-23 11:03:52

Timp total: 0.04s...

[]:1