Un bilanț al Anului Credinței făcut de Salvatore Martinez[2013-11-25]Un an extraordinar, început de Papa Benedict și încheiat de Papa Francisc, cu accentuări și stiluri diferite dar cu aceeași convingere de fond: să readucă în centrul inimilor mesajul Evangheliei. Radio Vatican a cerut un bilanț al Anului Credinței, încheiat duminică de Papa Francisc, președintelui pentru Italia a mișcării Reînnoirea în Duhul Sfânt, Salvatore Martinez."Văzând cele întâmplate în aceste 13 luni", a spus Martinez, "de la proclamarea Anului Credinței de către Papa Benedict al XVI-lea până la încheierea aceluiași An de către Papa Francisc, trebuie să recunoaștem că realitatea a depășit imaginația. Este un An care a luat naștere dintr-o realitate evidentă, și anume, credința a devenit mai slabă, uneori apoasă, drept pentru care este nevoie să întărim credință, să dăm credinței înțelegere, să recitim cu ochii credinței istoria Întrupării. Altfel spus, să vedem modul în care omul poate să găsească încă în Evanghelie, în Biserică, o formă de mântuire, de umanizare. Aș spune deci că era o necesitate de care și-a dat seama Papa Benedict al XVI-lea, care ulterior s-a concretizat într-un calendar cu nimic mai prejos unui An Sfânt. Apoi, dintr-o dată, pasul Papei Benedict se oprește, dar se oprește pentru ca pasul Bisericii să devină și mai rapid, mai viguros. Este o imagine dramatică, dar care arată măreția acestui Pontif. Papa Francisc este semnul că această mare ofertă făcută lumii, o Evanghelie nouă, o Biserică mai apropiată, și pe care surprinzător oamenii o înțeleg, pentru că a fost un gest de mare iubire, de sacrificiu în orizontul unei realități pe care o numim renunțare dar care în realitate a fost o ofertă." Radio Vatican a cerut apoi identificarea a trei obiective pe care Anul Credinței le-a atins prin evenimentele sale. "Există o linie de demarcație", a răspuns Martinez, "de predare a ștafetei pontificatului, drept care sunt obiective din pontificatul Papei Benedict și din cel al Papei Francisc. Este un An întreg, dar pe parcursul a două pontificate. Aș spune, deci că primul obiectiv era acela de a da o nouă formulare credinței, fără reduceri, punându-i în valoare întreaga frumusețe și tot adevărul. Acest prim obiectiv a cuprins și enciclica Lumen Fidei, o scrisoare enciclică scrisă la patru mâini, după cum Papa Francisc a ținut să sublinieze în introducere. Acest obiectiv cred că ar trebui să-l raportăm la pontificatul Papei Benedict. Al doilea obiectiv a fost atins de Papa Francisc. Credința creștină părea că a devenit incompatibilă cu modernitatea. Se părea că nu există posibilitatea de a da crezare creștinilor. Scandalurile și dificultățile păreau să facă credința de neînțeles, de a dreptul anacronistică. Dar nu este așa. Reînnoirea credinței pe care Papa Francisc o duce mai departe, ne spune întocmai, intuiția profetică a Papei Benedict." "Un al treilea obiectiv îl văd în posibilitatea lumii de a spune 'Biserica, da!', pentru că de obicei când se spune credință, lumea este dispusă să spună 'Cristos, da! Biserica, nu!' Acum, în schimb, un obiectiv important al acestui An al Credinței este tocmai posibilitatea de a spune 'Biserica, da!' Aceasta înseamnă să recunoști că credința este înăuntrul unui trup, în trupul Bisericii. Împreună cu aceste trei obiective, există desigur și trei provocări, iar acestea stau înaintea Papei Francisc. Prima este reînnoirea Bisericii, ale structurilor și instituțiilor ei. Acesta este un obiectiv sensibil și îl vedem în ritmul pe care îl ține Papa Francisc. A doua provocare este Noua Evanghelizare. Vestirea Evangheliei trebuie să fie reînnoită, să fie mai deschisă la necesitățile timpurilor noastre. Este o mare angajare pentru toți cei care lucrează în interiorul Bisericii, pentru mișcările bisericești și pentru fiecare creștin. În fine, a treia mare provocare este așa numita 'convertire pastorală', cum spune Papa Francisc. Reușim, altfel spus, să vedem în periferiile existențiale nevoia de credință, această nevoie de iubire, de milostivire, acest mare 'noi' care face în așa fel încât lumea întreagă să devină cu adevărat o fraternitate? Trebuie, așadar, să interiorizăm darul credinței. Cred cu adevărat că 'Lumen Fidei' marchează această cale de urmat. Și, să nu uităm, este un an nu doar de la începutul Anului Credinței, dar și de la Sinodul despre Noua Evanghelizare. Credem că nu vor lipsi noi impulsuri de a înțelege că această poartă a credinței rămâne deschisă și că drumul trebuie făcut cu pasul milostivirii." (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 910, Ultimul acces: 2026-07-28 15:29:19
|
Timp total: 0.03s...
[]:1