Un sfânt român și universal (Evz.ro)[2013-08-30]Sâmbăta aceasta va avea loc la București solemnitatea liturgică de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika, prinț, preot și martir român care va fi trecut în rândul sfinților. E un prilej istoric pentru noi: un ilustru compatriot, ucis în temnițele comuniste, va fi ridicat la gloria altarelor!Monseniorul Vladimir Ghika (n. la Constantinopol, în 1873, mort la Jilava, în 1954) a fost os domnesc, din familia Ghiculeștilor, care a domnit în Moldova și Valahia, între secolele 17 și 19. S-a format în Franța, într-o varietate de domenii, începând cu Dreptul, dar și la Roma, unde a studiat Filosofia și Teologia la un prestigios colegiu dominican. O vreme, a practicat apostolatul laic, îmbinând slujirea săracilor și a bolnavilor cu frecventarea protipendadei europene. Ulterior, a fost hirotonit preot catolic, primind încuviințarea de a sluji după ritualul grec-ortodox. Viața sa dăruită lui Hristos l-a condus prin locuri distante sau exotice, de la Tokyo, Sidney și Buenos Aires, până în Congo: un prinț al Bisericii, în sandale de călugăr rătăcitor. Cultivat, nobil și poliglot, Monseniorul Ghika a fost și un soldat al Domnului plin de curaj misionar și simț al jerfei personale. Aceste daruri l-au îmboldit să revină în România, în 1939, trecând alături de cei mai nevoiași dintre compatrioții săi atât prin drama celui de-al II-lea Război Mondial, cât și prin haoticii ani ai instaurării regimului bolșevic în țara noastră. Ar fi putut să plece din România, fiind chiar invitat să o facă. A rămas însă la București, știind firește că își riscă astfel libertatea și chiar viața. Tocmai pentru că, având de ales, a optat pentru calea îngustă a martiriului, el merită, astăzi, statutul de Fericit. Cât de ticălos a fost regimul comunist dacă a putut întemnița, după o sinistră parodie judiciară, un venerabil octogenar, nu mai trebuie spus: o asemenea abjecție scandalizează orice om normal. Prin tribulații similare au trecut și alte personalități ale Bisericii, de la medicul și poetul Vasile Voiculescu și părintele Arsenie Boca, pînă la marele dascăl de teologie Teodor M. Popescu. Cazurile lor, la care se adaugă moartea martirică a liderilor politici autori ai Marii Uniri, dar și zecile de mii de studenți, țărani, intelectuali sau antreprenori asupriți sub prigoana stalinistă, reprezintă un patrimoniu de suferință în fața căruia avem două obligații morale: aceea de a nu uita și aceea de cere dreptate, măcar la nivelul istoriei scrise. Sâmbăta ce vine va fi însă o zi a bucuriei. Nu doar pentru catolicii din România, ci și pentru majoritatea credincioșilor ortodocși. Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika este o veste bună pentru noi toți, mai ales în acești ani de dificultăți și sminteli, în care avem nevoie de încredere în virtuțile naționale. Ca fost ambasador al României la Vatican, mă voi simți onorat să particip la un asemenea eveniment memorabil. Simt că ziua de 31 august 2013 va fi o binecuvântare pentru toată societatea noastră și sper ca Biserica Ortodoxă Română să deschidă de asemenea cauze de canonizare pentru sfinții din închisorile comuniste. Alte neamuri drept credincioase au făcut-o deja... Autor: Teodor Baconschi Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 658, Ultimul acces: 2026-08-12 09:38:20
|
Timp total: 0.03s...
[]:1