Papa Francisc: Credinţa nu este un element decorativ

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Credinţa nu este un element decorativ

[2013-08-18]

În duminica a 20-a de peste an, Sfântul Părinte a recitat, conform tradiţiei, cu mulţimea strânsă în Piaţa San Pietro, rugăciunea "Îngerul Domnului". Înainte Papa a dorit să lămurească o posibilă întrebare despre lectura din Evanghelia lui Luca, iar la final a amintit de dramele din Filipine şi din Egipt. Iată alocuţiunea Papei, după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În liturgia de astăzi ascultăm aceste cuvinte din Scrisoarea către Evrei: "Să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei" (Evr 12,1-2). Este o expresie pe care trebuie să o subliniem în mod deosebit în acest An al Credinţei. Şi noi, în timpul acestui an, ţinem privirea aţintită la Isus, pentru că credinţa, care este "da"-ul nostru spus relaţiei filiale cu Dumnezeu, vine de la El, vine de la Isus. El este unicul mediator al acestei relaţii dintre noi şi Tatăl nostru care este în ceruri. Isus este Fiul şi noi suntem fii în El.
Însă cuvântul lui Dumnezeu din această duminică are şi un cuvânt al lui Isus care ne pune în criză şi care trebuie explicat, pentru că altminteri poate să genereze înţelegeri greşite. Isus le spune discipolilor: "Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare" (Lc12,51). Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că credinţa nu este un element decorativ, ornamental; a trăi credinţa nu înseamnă a decora viaţa cu un pic de religie, ca şi cum ar fi un tort şi este decorat cu frişcă. Nu, nu aceasta este credinţa. Credinţa înseamnă a-l alege pe Dumnezeu drept criteriu-bază al vieţii, şi Dumnezeu nu este gol, Dumnezeu nu este neutru, Dumnezeu este mereu pozitiv, Dumnezeu este iubire, şi iubirea este pozitivă! După ce Isus a venit în lume nu ne putem comporta ca şi cum nu l-am cunoaşte pe Dumnezeu. Ca şi cum ar fi un lucru abstract, gol, de referinţă pur nominală; nu, Dumnezeu are un chip concret, are un nume: Dumnezeu este milostivire, Dumnezeu este fidelitate, este viaţă care ni se dăruieşte nouă tuturor.
Pentru aceasta Isus spune: am venit să aduc dezbinare; nu că Isus vrea să îi dezbine pe oameni între ei, dimpotrivă: Isus este pacea noastră, este reconcilierea noastră! Însă această pace nu este pacea mormintelor, nu este neutralitate, Isus nu aduce neutralitate, această pace nu este un compromis cu orice preţ. A-l urma pe Isus comportă a renunţa la rău, la egoism şi a alege binele, adevărul, dreptatea, chiar şi atunci când acest lucru cere sacrificiu şi renunţare la propriile interese. Şi acest lucru, e adevărat, dezbină; ştim aceasta, dezbină chiar şi legăturile cele mai strânse. Dar atenţie: nu Isus este cel care dezbină! El stabileşte criteriul: a trăi pentru noi înşine sau a trăi pentru Dumnezeu şi pentru ceilalţi; a fi slujit sau a sluji; a asculta de propriul eu sau a asculta de Dumnezeu. Iată în ce sens Isus este "semn de contradicţie" (Lc 2,34).
Aşadar, acest cuvânt din evanghelie nu autorizează deloc folosirea forţei pentru a răspândi credinţa. Este tocmai contrariul: adevărata forţă a creştinului este forţa adevărului şi a iubirii, care comportă renunţarea la orice violenţă. Credinţa şi violenţa sunt incompatibile! Credinţa şi violenţa sunt incompatibile! În schimb credinţa şi tăria merg împreună. Creştinul nu este violent, ci este tare. Şi cu ce tărie? Aceea a blândeţii, forţa blândeţii, forţa iubirii.
Dragi prieteni, şi între rudele lui Isus au fost unii care la un moment dat nu au fost de acord cu modul Său de a trăi şi de a predica - ne spune aceasta evanghelia (cf. Mc 3,20-21). Însă Mama Sa l-a urmat mereu cu fidelitate, ţinând privirea inimii sale aţintită spre Isus, Fiul Celui Preaînalt, şi spre misterul Său. Şi la sfârşit, graţie credinţei Mariei, rudele lui Isus au făcut parte din prima comunitate creştină (cf. Fap 1,14). Să îi cerem Mariei să ne ajute şi pe noi să ţinem privirea aţintită spre Isus şi să îl urmăm mereu, chiar şi atunci când costă.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Nu uitaţi aceasta: urmarea lui Isus nu este neutră, urmarea lui Isus presupune implicare, deoarece credinţa nu este ceva decorativ, este forţa sufletului!
Dragi fraţi şi surori, vă salut pe toţi cu afecţiune, pe romani şi pe pelerini: familii, grupuri parohiale, tineri... Doresc să vă cer să vă rugaţi pentru victimele scufundării unui feribot în Filipine, şi pentru familiile lor... atâta durere! Continuăm să ne rugăm şi pentru pacea în Egipt. Cu toţii împreună: Maria, Regina păcii, roagă-te pentru noi! Cu toţii (repetă cu mulţimea): Maria, Regina păcii, roagă-te pentru noi.
Salut grupul folcloric polonez venit din Edmonton, Canada. Un salut special către tinerii din Brembilla - da, da, vă văd bine! - din provincia Bergamo, şi binecuvântez torţa pe care o vor duce pe jos din Roma până acasă. Îi salut şi pe tinerii din Altamura. Tuturor vă doresc o duminică frumoasă şi poftă bună! La revedere!
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 725, Ultimul acces: 2026-08-13 11:02:58

Timp total: 0.03s...

[]:1