Vatican. Pregătiri pentru conclavul de alegere a succesorului lui Benedict al XVI-lea Opţiuni decisive pentru viitorul Bisericii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Vatican. Pregătiri pentru conclavul de alegere a succesorului lui Benedict al XVI-lea Opţiuni decisive pentru viitorul Bisericii

[2013-03-05]

de GABRIELA ANGHEL
Viitorul Bisericii Catolice se pregăteşte în această săptămână la Vatican, unde peste 140 de cardinali s-au reunit ieri în pre-conclav pentru a identifica înalţii prelaţi ce întrunesc condiţiile pentru a fi aleşi ca Suveran Pontif.
Cardinalii au participat luni la Roma la „congregaţii“ pentru pregătirea alegerii celui de-al 266-lea Papă. Data conclavului nu a fost încă stabilită şi nici un favorit nu s-a detaşat ca succesor al lui Benedict al XVI-lea. Au fost convocaţi 209 cardinali electori din lumea întreagă (cu vârsta mai mică de 80 ani) şi 140 dintre ei se află deja la Vatican, în timp ce unii, bolnavi sau prea în vârstă, s-au scuzat. Conclavul nu va fi convocat – prin vot în ce priveşte data – decât atunci când toţi electorii, 115 anunţaţi, vor fi prezenţi. În această congregaţie generală sau pre-conclav va fi dată unda verde pentru amenajarea Capelei Sixtine, sediul conclavului, care va fi închisă pentru turişti.
Congregaţia generală, care a început ieri cu uşile închise, serveşte să pună pe masă numeroasele probleme ale Bisericii şi va permite alcătuirea unui portret-robot al Papei ideal, o alegere deosebit de dificilă pentru că el va trebui să fie pastor, reformator, om forte şi garant al tradiţiei. Între conciliabule şi alte întâlniri informale, vor trebui să se oficializeze candidaturile, deocamdată opţiunile fiind deschise. La moartea lui Ioan Paul al II-lea, în 2005, fiecare reflecta de luni de zile la un succesor şi conclavul a fost scurt. De această dată, gestul Papei de a renunţa la pontificat a răsturnat calculele, arată un cardinal aflat în retragere, care a precizat că nu este exclusă „o decizie îndrăzneaţă“ ca în 1978, când a fost ales Karol Wojtila, un polonez la care nu se gândise nimeni.
Până la alegerea noului Papă, Vaticanul se află în perioada „Scaunului vacant” (referire la Scaunul Sf. Petru). Potrivit unui site al Bisericii Catolice, la decesul sau demisia Papei, doi prelaţi care asigură esenţialul puterii, ambii cardinali şi şefi de dioceze (ministere), trebuie să renunţe la funcţiile lor. Unul dintre ei este secretarul de stat, Tarcisio Bertone. La plecarea Papei în 28 februarie ora 20.00, secretarul de stat al Sfântului Scaun şi-a încetat funcţia. Dar cardinalului Tarcisio Bertone, care este şi camerling al Sfintei Biserici romane, cu acest titlu îi revin constatarea vacantării Scaunului apostolic şi apoi asigurarea pazei palatelor pontificale şi, sub autoritatea colegiului cardinalilor, gestionarea afacerilor curente. Funcţia i-a fost încredinţată cardinalului Bertone în 2007, el fiind unul dintre apropiaţii colaboratori ai lui Joseph Ratzinger la Congregaţie pentru doctrina credinţei (1995-2002) înainte de a fi numit arhiepiscop de Genova. Rechemat în 2006 ca secretar de stat, a rezistat contra tuturor „furtunilor“ pontificatului lui Benedict al XVII-lea.
Condiţiile alegerii Papei
Ioan Paul al II-lea a legiferat condiţiile alegerii viitorului Papă. Constituţia apostolică din 22 februarie 1996, „Universi Dominici Grecis“, reia în mare parte dispoziţiile Constituţiei lui Paul al VI-lea, „Romano Pontifici Eligendo“, din 1975, prin aduceri la zi cu noul drept canonic şi în armonie cu evoluţia Bisericii şi a mentalităţilor.
Cardinalii vor fi găzduiţi pentru prima oară la Sfânta Martha, noua casă de oaspeţi a Vaticanului, concepută şi amenajată de Ioan Paul al II-lea şi legată de sacristia Bazilicii San Pietro. Ei vor putea ajunge pe jos în Capela Sixtină, unde se vor derula scrutin. În ce priveşte spiritul conclavului, este vorba de un fel de retragere spirituală. Timpul consacrat rugăciunii şi meditaţiei este precizat în mai multe reprize, la fel şi necesitatea tăcerii şi absenţei totale a ziarelor, televiziunii şi radioului. Ca şi în trecut, Capela Sixtină, unde au loc deliberările, rămâne izolată de lume. În timpul conclavului, toate uşile de acces vor fi sigilate şi supravegherea lor va fi asigurată atât din interior, cât şi din exterior.
Electorii sunt dintre cardinalii cu vârste sub 80 de ani, iar cei care au depăşit această vârstă pot participa la congregaţiile pregătitoare alegerii şi sunt invitaţi să organizeze şi prezideze rugăciunile credincioşilor în favoarea conclavului.
Ca mod de alegere, singurul reţinut este votul prin buletin secret, cu majoritatea calificată de două treimi. Pentru împiedicarea ca o minoritate să blocheze alegerea unui candidat aflat în fruntea cursei, Ioan Paul al II-lea a instaurat următoarea regulă: dacă în termen de trei zile, după două scrutine dimineaţa şi două după-amiaza, nici un nume nu obţine majoritatea, voturile sunt întrerupte o zi pentru rugăciuni şi consultări. Şi tot aşa până la al 33-lea tur de scrutin, adică timp de zece zile. În absenţa unui acord la finele acestui proces, cardinalii electori pot decide, cu majoritate absolută – fie să procedeze la alegerea Papei cu majoritate absolută, fie să nu mai voteze cu majoritate absolută decât două nume care ar obţine cel mai mare număr de voturi la ultimul scrutin. Această regulă are puţine şanse să fie aplicată pentru că după 1841 conclavurile nu au durat mai mult de opt zile.
Secretul conclavului este asigurat de jurăminte multiple şi priveşte tot ceea ce implică direct sau indirect scrutinele. În cazul violării secretului, este menţinută sancţiunea de excomunicare.
„Papabili“
De această dată, fiecare dintre „papabili“ are un handicap. Pentru Angelo Scola, un apropiat al Papei, faptul că este italian ar putea fi o frână. Cardinalul de Viena, Christoph Schonborn, reformator şi fost elev al lui Benedict al XVI-lea, ar putea aduna voturi, dar faptul că este contestat în Biserica lui îl poate afecta. Nord-americanii, energici şi moderni, ca Sean O’Malley, care a luptat contra pedofiliei la Boston, Timothy Dolan, arhiepiscop de New York, mediatizat şi strălucitor, şi Marc Ouellet din Quebec, mare cunoscător al Americii Latine şi teolog conservator, ar putea fi aleşi pentru a reforma Vaticanul. America Latină se află uşor în retragere, candidatul care se detaşează fiind arhiepiscopul de Sao Paulo, Odilo Scherer, moderat, creditat în dioceza sa şi care a lucrat la Roma.
În Africa, ghaneezul Peter Turkson, guinezul Robert Sarah, discret şi foarte apreciat, de fostul Papă, şi sud-africanul Wilfried Napier, arhiepiscop de Durban, sunt şi ei citaţi printre „papabili“. Pentru Asia, arhiepiscopul de Manilla, Luis Antonio Tagle, 55 ani, teolog şi pastor, este foarte apreciat dar ar putea fi considerat prea tânăr şi îndepărtat de centrele de putere. Numeric şi psihologic, şansele unui occidental sunt mai puternice decât cele ale unui „papabil“ din Sud, talentat, dar mai puţin cunoscut.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1012, Ultimul acces: 2026-08-08 08:51:19

Timp total: 0.03s...

[]:1