Ora Profetica 14/2012

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Ora Profetica 14/2012

[2012-04-07]

SEMNELE SFÂRŞITULUI MATEI 24
Christoşi mincinoşi. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete şi ciumi. Persecuţii. Înmulţirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea.
,,Când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului
este aproape, este chiar la uşi“
Semnele săptămânii 5 Aprilie 2012
Vizite papale. Papa Benedict al VXI-lea a vizitat în ultimele zile Mexic şi Cuba. Destinaţia acestei vizite nu a fost aleasă la întâmplare. Mexic este ţara cu cei mai mulţi catolici din America Centrală şi de sud, pradă violenţei legate de traficul de drog. De asemenea în numai 14 săptămâni vor avea loc alegeri. Papa a dorit să-şi arate sprijinul faţă de preşedintele Felipe Calderon, un conservator fervent susţinător al bisericii. De fapt papa i-a făcut sâmbătă după amiază o vizită de curtoazie. Comentând această vizită, Homero Aridjis, cel mai faimos poet Mexican, spunea că “aceasta a fost o vizită electorală nu pastorală”. De fapt nici un papă, mai ales la vârsta lui Benedict, 84 de ani, nu a călătorit aşa de departe de Roma. In discursurile sale papa a criticat idolatria banului care aduce tineretul la trafic de droguri, violenţă şi rivalitatea dintre clanuri. Rev. Joseph Palacios, profesor de sociologie la Georgetown University, expert în problemele legate de biserica din Mexic, declara că locul în care a avut loc vizita şi modul în care s-a desfăşurat arată că Vaticanul este foarte implicat în problemele politice. Din Mexic papa a plecat în Cuba, despre care chiar înainte de a ajunge a criticat ideologia marxsistă. Acolo papa şi-a început vizita în Santiago, al doilea ca mărime şi de multă vreme neglijat de autorităţi, care însă au profitat de ocazie ca să clădească un altar grandios şi să îl întâmpine pe pontif cu toată cinstea şi onoarea cuvenită unui şef de stat.
Somalia. Atentat. In Mogadishu capitala Somaliei a avut loc un atentat în care şi-au pierdut viaţa Aden Yabarow Wiish, preşedintele comitetului olimpic, şi Said Mohamed Nur, preşedintele federaţiei de fotbal. Ei participau la o ceremonie comemorând un an de la lansarea staţiei de televiziune prin satelit. In timp ce primul ministru Abdiweli Mohamed Ali, se adresa de pe podium la peste 200 de persoane adunate în teatrul naţional de curând redeschis după o perioadă de 20 de ani, o femeie şi-a declanşat încărcătura de exploziv. Lângă cele două victime se aflau alţi 7 miniştri care au scăpat cu viaţă. Săptămâna trecută Said Mohamed Nur, vizitase lucrările de reconstrucţie a stadionului naţional şi se felicitase de progresele făcute în reinstaurarea păcii în ţară. Nu este prima dată când atacuri sinucigaşe au loc în cadrul festivităţilor oficiale ucigând demnitari şi oameni influenţi ţinta de predilecţie a islamiştilor aparţinând miliţiei Shabab.
Mali. Lovitură de stat. Până săptămânile trecute, Mali o mică ţară în Africa Centrală, era citată ca o ţară liniştită şi paşnică, democratică, în care viaţa se desfăşura normal. De fapt luna viitoare urmau să aibă loc alegeri democratice. Prezentul preşedinte Amadou Toumani Toure, anunţase că nu se va mai prezenta la aceste alegeri, lucru neobişnuit în ţările africane unde preşedinţii acaparează puterea până la adânci bătrâneţe. Este drept că în nordul ţării grupuri separatiste tuareg luptau împotriva guvernului cu oarecare succes, dar occidentul ajuta armata guvernamentală să facă faţă.Iată însă că pe neaşteptate, pe 22 martie un grup de militari de rang inferior, fără revendicări precise, au declanşat ceva care se poate numi o lovitură de stat. De fapt ei au atacat şi distrus palatul prezidenţial, l-au arestat pe preşedinte, au închis frontierele şi au devastat totul în calea lor: locuinţe, magazine şi instituţii guvernamentale. Principala lor acuzaţie era că guvernul nu este destul de ferm cu revolta tuaregă din nord. Ca urmare populaţia a început să se refugieze în ţările vecine, ajutorul din partea occidentului a fost oprit, ţările vecine au declarat embargo total împotriva noului regim. In acest timp tuaregii au avut mână liberă să cucerească noi teritorii, dar foarte curând au fost alungaţi de către luptătorii aparţinând grupului islamist radical Ansar Ed-Dine (gardienii credinţei), care au ocupat întreg nordul ţării inclusiv oraşul Tombouctou, al cărui nume este strâns legat de istoria ţării. In capitala ţării Bamako, domneşte confuzia totală, băncile şi aeroportul sunt închise, junta militară nu conduce mai nimic, practic nordul ţării este scăpat de sub control, de fapt se vorbeşte de o adevărată divizune a ţării. Numai că rebelii din nord îşi continuă acţiunile şi se apropie de capitală alungând armata slab echipată şi lipsită de sprijinul din exterior. Militarii sunt dezorientaţi şi caută o cale de scăpare, dar se pare că toate porţile sunt închise, nici un vecin nu vrea să colaboreze cu ei. Toţi comenatorii politici sunt de părere că ţara este pradă unei crize politice şi economice care va dura, rebelii, traficanţii de drog şi arme, se simt acum în largul lor. In nordul ţării rebelii au instaurat deja sharia, legea islamistă, şi fac ce vor. In sfârşit după o înterupere de 2 săptămâni, miercuri a aterizat la Paris primul zbor venind de la Bamako, marea majoritate a călătorilor erau nu expatriaţii ci malienii care se refugiau în Franţa, în mod ironic mult mai realişti asupra viitorului sumbru care aşteaptă ţara.
Franţa. Măsuri severe împotriva islamiştilor. După cavalcada ucigaşă care a avut loc săptămâna trecută când Mohamed Merah, un adept al Qaida a asasinat 7 persoane la Toulouse şi Montauban, autorităţile franceze acuzate de lipsă de vigilenţă au luat măsuri imediate împotriva islamiştilor. Câteva zile la rând au avut loc în zorii zilei descinderi în diverse oraşe cum ar fi: Roubaix, Marseille, Carpentras, şi Paris. Cu această ocazie persoane suspectate de simpatii islamiste care au călătorit recent în Afganistan sau Pakistan, au fost arestate şi prezentate judecătorilor. Religioşi musulmani cunoscuţi pentru atitudinea lor radicală au fost deportaţi fără multe comentarii. In plină campanie electorală acest subiect este pe buzele tuturor. Nu trece o zi fără ca numeroşii candidaţi la preşedinţie să nu se revolte împotriva proliferării islamismului şi să ceară sau promită dacă sunt aleşi măsuri energice împotriva lor.
Revolta opoziţiei germane împotriva autorităţilor elveţiene. Emiterea unor mandate de arestare în Elveţia pe numele unor agenţi ai autorităţilor financiare germane a stârnit rumoare şi indignare în Republica Federală, în special în rândul opoziţiei de stânga.
Acuzaţi de spionaj economic şi de încălcare a secretului bancar, cei trei agenţi ai landului Renania de Nord-Vestfalia, însărcinaţi să depisteze cazuri de evaziune fiscală ar putea fi reţinuţi de autorităţile elveţiene în cazul în care pătrund pe teritoriul confederaţiei. Atât acuzele la adresa celor trei cât şi unele din reacţiile germane la demersul elveţian sunt semnificative pentru un subiect de importanţă majoră în Europa, într-un moment în care Bătrânul Continent discută adoptarea Pactului Fiscal propus de Germania.Dacă va fi ratificat de parlamentele naţionale, acest pact va reconfigura Europa, o va pune la adăpost de datorii excesive, dar o va obliga, în interesul asanării bugetelor, să-i urmărească mult mai sever decât în trecut pe toţi cei ce refuză să-şi plătească în mod corect impozitele. Germania a depus în ultimii ani eforturi susţinute în vederea combaterii masivelor evaziuni fiscale comise de proprii cetăţeni, din care mulţi au profitat, ani la rând, de secretul bancar şi de paradisurile fiscale din ţări şi principate mici şi minuscule, precum Elveţia, Luxemburg şi Liechtenstein.
Spre a nu-şi vedea veniturile şi dobânzile pe capital diminuate de fisc, nu puţini şi-au parcat sume importante în băncile din aceste “raiuri fiscale”.
Autorităţile federale şi regionale germane au reuşit să recupereze o parte din banii sustraşi în mod ilegal, prin evaziune fiscală, statului, recurgând la presiuni politice la adresa paradisurilor în cauză, precum şi la demersuri de o legalitate îndoielnică. Aşa de pildă, statul german s-a expus la un moment dat reproşului că ar acţiona precum un tăinuitor, cumpărând pe bani grei date şi informaţii bancare confidenţiale, furate instituţiilor monetare elveţiene, care incriminau numeroşi cetăţeni ce se dedaseră evaziunilor fiscale. Aceste măsuri germane loviseră puternic în interesele economice elveţiene, care urmăresc, între altele, atragerea de fonduri din străinătate. Aşa s-ar putea explica măsurile dure, luate, în replică, de elveţieni. Între ele se numără şi emiterea mandatelor de arestare pe numele celor trei agenţi fiscali germani. Toţi trei participaseră, în februarie 2010, la achiziţionarea CD-ului conţinând lista cu numele a 1.100 de clienţi germani ai băncii elveţiene Credit Suisse, rău platnici de impozite. Ecoul emiterii mandatelor de arestare nu s-a lăsat aşteptat. Deşi ministrul german al finanţelor, creştin-democratul Wolfgang Schäuble, a manifestat înţelegere pentru măsurile oficialilor din Berna, nu puţini sindicalişti şi politicieni germani, în special de stânga, s-au arătat contrariaţi, consternaţi şi scandalizaţi. Indignare a provocat nu în ultimul rând chiar răspunsul placid al ministrului german.
Din unghiul lui Thomas Eigenthaler, preşedinte al sindicatului din administraţia financiară, acţiunea elveţiană împotriva celor trei agenţi germani reprezintă „o tentativă de intimidare a clasei politice germane”.
A emite mandate de arestare pe numele unor cetăţeni „care nu şi-au făcut decât datoria e grotesc”, a adăugat el. La formule de condamnare similară a oficialităţilor elveţiene au recurs şi varii politicieni social-democraţi şi ecologişti, care au cerut guvernului berlinez să ia o atitudine fermă împotriva Bernei şi în apărarea agenţilor fiscali germani. Rămâne de văzut dacă demnitarul german are dreptate să afirme că toate acestea nu vor afecta proiectatul acord fiscal germano-elveţian vizând impozitarea retroactivă a unor clienţi germani vechi ai băncilor elveţiene. Stânga germană a criticat virulent acest acord, pe care-l consideră prea puţin sever faţă de gravele delicte comise de bogătaşi ce şi-au sustras averile impozitărilor legale timp de multe decenii. În ce priveşte pactul fiscal, adoptarea lui va antrena în mod foarte probabil şi necesitatea redefinirii noţiunii de secret bancar.
Eveniment politic de importanţă majoră. In general toate ţările dezvoltate au cunoscut în ultima vreme o criză economică extrem de importantă. Una dintre ţările care nu o duce chiar aşa rău este Canada. Datorită faptului că are resurse minerale şi petroliere importante, şomajul nu este chiar aşa de ridicat, investiţiile sunt încă rentabile. Cu toate acestea noul buget federal cât şi cel al provinciilor, anunţă măsuri radicale menite să ajute economia. Aşa de exemplu vârsta de pensionare va fi schimbată de la 65 la 67 de ani. Ajutoarele acordate bătrânilor şi celor bolnavi vor fi reduse. Stocul de medicamente la nivel naţional cunoaşte o penurie gravă. Şi exemplele pot continua. In acest context În afară de câteva greve ale unor salariaţi foarte bine plătiţi, cum ar fi cei de la Air Canada, primăria oraşului Toronto, care vor salarii şi mai mari; în general aceste veşti proaste nu au stârnit reacţii notabile.
Iată însă că prima pagină a ziarelor a fost dominată săptămâna aceasta de un eveniment politic major. Deputatul Justin Trudeau, fiul fostului prim ministru Pierre Trudeau, a susţinut în scopuri caritative un meci de box cu senatorul Patrick Brazeau. In ciuda faptului că Brazeau este un fost militar şi expert în arme marţiale, Trudeau un aparent novice, l-a făcut knockout tehnic în repriza a treia. Unul din principalele comentarii era acela că de fapt aceasta este până acum singura realizare a deputatului Trudeau, care altfel supravieţuieşte în virtutea renumelui tatălui său şi apare în ştiri pentru câte o gafă pe care o mai face din vreme în vreme. După ”memorabilul eveniment” a urmat ceremonia în care învinsul a trebuit potrivit pariului iniţial să-şi taie părul pe care îl purta cu mândrie într-o coadă de cal etalată pe spatele său musculos. Toate aceste secvenţe au fost prezentate în jurnalele TV, pe prima pagină a ziarelor, iarăşi şi iarăşi. Se pare că romanii aveau dreptate: dacă dai oamenilor circ, vor uita de problemele zilnice.
Despre evidenţe. Toate ţările şi regimurile politice indiferent de orientare şi culoare politică au o evidenţă a cetăţenilor lor. Băncile colectează informaţii asupra finanţelor noastre, partidele politice asupra orientării noastre politice, credit cardurile asupra a ceea ce cumpărăm, de unde şi cum, ca să vândă aceste informaţii comercianţilor, etc. In mod normal poliţia are dreptul să ţină evidenţe despre infracţiunile pentru care cetăţenii au fost pedepsiţi. Iată însă că prefectura oraşului Paris în Franţa a dus această practică la orizonturi noi. Potrivit legii, şoferii au dreptul să contesteze amenzile pe care le primesc. Intr-un an în Paris sunt emise circa 7 milioane de amenzi, şi aproximativ 10% sunt contestate cu succes. Amenzile care sunt anulate nu rămâneau în nici o evidenţă şi şoferul în cauză nu avea nici un cazier. Iată însă că conform unei decizii a ministrului de interne publicată în luna martie se va deschide un fişier în care vor fi stocate informaţiile despre aceste amenzi anulate. Acest fişier va cuprinde informaţii complete asupra şoferului, inclusiv asupra activităţii sale profesionale şi odată intrat în acest fişier, numele va rămâne pentru 5 ani. Remy Josseaume, avocat specialist în drept rutier, este de părere că acest fişier reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor civice, deoarece recenzează infracţiuni care nu au fost validate de justiţie şi că păstrează aceste informaţii timp de 5 ani, când potrivit codului rutier francez infracţiunile rutiere rămân în cazierul şoferului doar pentru un an.
Ahmadinejad ameninţă Europa cu un boicot comercial. Preşedintele de la Teheran a dat asigurări la televiziunea germană că Iranul nu lucrează la bomba atomică. În privinţa unor eventuale concesii făcute occidentului, el s-a ferit să facă promisiuni. În schimb, a ameninţat Europa cu un boicot comercial şi s-a folosit de ocazie pentru a nega din nou holocaustul.
Preşedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, a respins bănuielile occidentului, potrivit cărora Republica Islamică ar construi în prezent bomba atomică. “Dacă Ahmadinejad doreşte sau vrea să construiască o bombă atomică, atunci va face cunoscut acest lucru”, a spus preşedintele de la Teheran în cadrul unui interviu oferit postului de televiziune public german ZDF. “El nu va avea frică de nimeni. Iar atunci când noi spunem că nu construim o bombă, atunci nu o construim. Vrem ca legea să fie îndeplinită şi respectată.” La întrebarea dacă va face concesii în conflictul legat de programul atomic iranian, Ahmadinejad a făcut referinţă la alte ţări, responsabile în opinia sa, de apariţia unor tensiuni, dar fără a le numi concret. “Mereu am fost pentru reducerea sau eliminarea tensiunilor. Rădăcinile tensiunilor trebuie căutate. Care sunt rădăcinile acestor tensiuni? Aici e vorba de nedreptate, de discriminare. Acestea sunt motivele reale ale apariţiei tensiunilor, că unele ţări se pun laolaltă şi vor să guverneze lumea”. Iranul subliniază continuu că programul atomic al ţării are caracter eminamente civil. Occidentul bănuieşte însă această ţară că doreşte să se doteze cu bomba atomică. În plus, Ahmadinejad a ameninţat Europa, pe fundalul sancţiunilor înăsprite la care ţara sa va fi supusă începând din această vară, cu un boicot comercial. “Avem un volum comercial de 24 de miliarde dolari anual. Putem să obţinem aceeaşi sumă şi altundeva”, a spus şeful statului iranian. Ahmadinejad s-a folosit de asemenea de ocazie pentru a nega o dată în plus holocaustul, pe care l-a calificat drept “minciună” promovată de Israel. “Ei au făcut o poveste intitulată holocaust şi pagubele, costurile pentru aceasta trebuie să fie suportate de palestinieni”, a spus el, acelaşi om care în trecut a contrazis uciderea, de către nazişti, a milioane de evrei în timpul ultimei conflagraţii mondiale.
Moderatorul emisiunii informative “Heute-Journal” a postului public de televiziune german ZDF, Claus Kleber, care a realizat interviul la Teheran, a declarat ulterior agenţiei de ştiri DPA: ” Nu au existat înţelegeri prealabile privind, de exemplu, ce teme să fie abordate în interviu, şi care să fie lăsate la o parte. Administraţia preşedintelui iranian a luptat până în ultimul moment să primească întrebările înainte de filmare dar până la urmă a renunţat. Nu au existat întrebări puse între paranteze”, a spus Kleber, care a mai subliniat “Am vrut să păstrăm controlul redacţional, am dorit o convorbire în care să ne aflăm faţă către faţă, care să poată fi şi prelucrată ulterior. Nu am putut fi în nici un caz de acord cu un interviu pe care să-l difuzăm live.”
Minte sănătoasă în corp săsătos. Aspirina. Este binecunoscut că o doză zilnică de aspirină poate reduce riscul de maladii cardiovasculare; însă un articol publicat recent în revista medicală britanică The Lancet, arată că o aspirină pe zi poate reduce şi riscul de cancer. Cercetătorii de la John Radcliffe Hospital din Oxford, Marea Britanie, au analizat recordurile medicale a 25.570 de persoane care au participat la opt studii diferite. Analiza datelor medicale a artătat că după cinci ani, rata deceselor cauzate de cancer a fost redusă cu 21% la pacienţi care au luat o aspirină pe zi. Chiar şi după 20 de ani, rata mortalităţii a rămas la fel de redusă la această categorie de pacienţi. Rezultatele sugerează că pacienţii care au luat o aspirină pe zi au redus riscul la diferite tipuri de cancer, dar incidentele de cancer gastrointestinal au înregistrat reducerea cea mai mare. The American Cancer Society, este de acord că aceste studii aduc o contribuţie importantă la eforturile de prevenire a cancerului, însă consideră ca pematur ca medicii să recomande o aspirină pe zi la toată lumea, şi avertizează că chiar şi o doză mică zilnică de aspirină poate expune pacienţii la riscul de hemoragii interne. Dr. Stefan Gluck, medic şef la catedra de hematologie şi oncologie de la University of Miami, a declarat că el de mai mult timp recomandă o doză mică de aspirină (81mg) pe zi pacineţilor lui, şi că rezultatele acestor studii vin să confirme ceea ce el a observat mai demult; că aspirina are calitatea de a preveni mai multe tipuri de cancer. Dr. Alan Arslan, profesor de medicină la New York University, este de părere că persoanele care deja se tratează cu o aspirină pe zi fără nici o complicaţie, este bine să continue, iar cei care doresc să înceapă un aşa regim, ar fi mai bine să consulte un medic înainte de a începe.
Textul săptămânii. ,,Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”. Maleahi 4,5
Petre şi Paul Gheorghe

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 951, Ultimul acces: 2026-07-29 03:22:12

Timp total: 0.04s...

[]:1