© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Copilul nenăscut ca pacient[2011-04-05]El a subliniat că în societatea de astăzi, "copilul nenăscut - mai ales cel care prezintă vreo anomalie - poate apărea ca un 'clandestin la bord', un intrus care deranjează și de care este necesar a se descotorosi. De aceea nu este de mirare că se utilizează cunoștințele medico-științifice cele mai avansate pentru a se distruge viața incipientă. De aceea nu surprinde că o mamă, chiar văzând micuțul corp al copilului său, poate decide, în fața unui handicap, să închidă ochii și să avorteze. Așa cum nu surprinde că se folosesc foarte mulți bani pentru a repopula fața pământului cu specii de animale pe cale de dispariție și nu se investește suficient pentru a salva numeroasele vieți umane concepute și nenăscute".Unul din obiectivele cărții pr. Jose Maria Pardo este acela de a clarifica cine este nenăscutul: "Chiar dacă surprinde, una din marile provocări ale bioeticii, în pragul secolului XXI, este aceea de arăta ceea ce este evident, realitatea. Și cartea are intenția de a răspunde acestei provocări. Intenția mea a fost aceea de a străbate cei câțiva centimetri de piele care acoperă uterul femeii sau - cu alte cuvinte - de a încerca să îl fac transparent, să îl transform într-un uter de cristal. Când cineva bate la ușa acestei lumi necunoscute, din exterior, este surprins, se minunează de măreția vieții în stadiile sale incipiente. Nenăscutul nu vorbește ca noi, nu gândește ca noi, nu cântărește ca noi, dar este exact ca noi: mănâncă, aude, visează, simte durerea, plânge, se joacă poate fi supus unui tratament medical sau unui diagnostic etc. În sfârșit, este unul dintre noi". Părintele vorbește de asemenea despre suferința fătului: "Durerea fetală este în prezent obiectul a numeroase studii în mediul științific. Este o nouă provocare a medicinii. Privind atent principalele reviste științifice care tratează această temă, se poate trage concluzia că pe zi ce trece rezultă mai evident că în trimestrul doi de gestație (de la a 24-a săptămână, dar posibil și de la a 16-a) fătul reacționează la stimuli stresanți care, dacă nu sunt atenuați, pot cauza daune". În privința propunerii sale de a se considera embrionul/fătul ca un pacient, pr. Pardo a declarat: "Obstetrica este arta și știința de a asista doi pacienți concomitent: nenăscutul și gravida. Ceea ce am încercat să pun în evidență este faptul că în raportul dintre medic, gravidă (și soț) și copilul conceput, figura profesionistului sanitar nu este un element neutru, ci are un rol determinant. Chiar dacă le revine părinților, în primă instanță, luarea deciziilor pentru îngrijirea vieții și pentru binele copiilor, munca și apropierea medicului sunt necesare. Misiunea sa este aceea de a ajuta părinții să ia decizii mature, libere și responsabile asupra vieții prenatale". O altă temă abordată este aceea a diagnosticului prenatal: "Trebuie să știm că în multe locuri se individualizează feții purtători de anomalii, nu pentru a se încerca de a-i vindeca, ci pentru a-i putea elimina. Diagnosticul prenatal este aplicat urmărind o 'politică genetică', pentru a individualiza și a elimina feți vinovați de a fi bolnavi sau care nu satisfac așteptările părinților... În fața diagnosticului de patologie embrio-fetală, viața prenatală, mai mult decât un caz clinic sau un ansamblu de simptoame, este un pacient, un tu, fragil, care se află într-o situație de necesitate și de dependență. De aici necesitatea de a pune în centrul raportului viața umană nenăscută și nu boala". (Sursa: ERCIS.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 950, Ultimul acces: 2026-08-12 13:16:11
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
