OMUL LA CONFLUENȚA DINTRE NEVOI ȘI DORINȚE (III)[2010-12-06]5. Între nevoi și dorințeCitindu-l pe Maslow ai senzația că nevoile omului îi determină existența într-un mod inexorabil, independent de voința și rațiunea lui, în special atunci când afirmă că acțiunile ființelor umane au la bază stimuli, obiceiuri sau impulsuri mai curând instinctive decât conștientizate, pe care le numim nevoi sau necesități. În realitate, drumul de la necesitate la acțiune este ceva mai complex, incluzând mai multe paliere, dintre care în cele ce urmează ne vom referi doar la unul dintre ele și anume la dorință (regăsită în textul biblic și sub numele de cerere, poftă sau așteptare). Să observăm, mai întâi, că dorința nu constituie o simplă transpunere în plan volitiv a unei nevoi sau necesități, ci reprezintă o stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva, persoana în cauză fiind stăpânită de tendința lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva anume.[1] În asemenea condiții, dorința poate să depășească (uneori semnificativ) necesitatea pe care se întemeiază: dorința să mănânci carne te va face să zici: Aș vrea să mănânc carne! Deuteronom 12.20 chiar dacă aș urma după pornirile inimii mele, și chiar dacă aș adăuga beția la sete. Deuteronom 29.19 David a avut o dorință, și a zis: Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului? 2 Samuel 23.15 i-a făcut următoarea cerere: Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul. Marcu 6.25 Dar omul este, sau ar trebui să fie, conștient de acest aspect: nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Proverbele 30.8 nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele. Romani 15.14 Mai mult, depinzând de aportul caracterului fiecărui subiect, dorințele pot fi apreciate axiologic, de regulă împreună cu posesorul lor: Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. 1 Împărați 3.10 Fiindcă dorința aceasta este în inima ta (caracterul n.n.) 2 Cronici 1.11 Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău, Psalmi 140.8 El împlinește dorințele celor ce se tem de El, Psalmi 145.19 Dorința celor neprihăniți este numai bine; dar așteptarea celor răi este numai mânie. Proverbele 11.25 de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău. Eclesiastul 8.11 și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate, 2 Tesaloniceni 1.11 Să nu fie nici doritor de câștig mârșav, 1 Timotei 5.5 S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorința de câștig! Iuda 1.11 În consonanță cu piramida răsturnată a nevoilor, Biblia apreciază îndeosebi acele dorințe care țin de aspectele spirituale și, cu precădere, cele care reflectă nevoia de mântuire (personală sau a celor din jur): Și deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutați: Solul legământului, pe care-L doriți Maleahi 3.1 i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi Faptele apostolilor 7.23 și-a arătat dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Faptele apostolilor 13.7 am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma. Romani 1.15 și firea așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Romani 8.19 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliți, este să fie mântuiți. Romani 10.1 și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, 1 Petru 2.2 În ceea ce privește împlinirea dorințelor, chiar dacă există o făgăduință (e drept, condiționată) celor neprihăniți li se împlinește dorința Proverbele 10.24 textul biblic recunoaște capacitatea discreționară a Divinității în acest sens: Și Domnul i-a zis: Îți ascult rugăciunea și cererea pe care Mi-ai făcut-o 1 Împărați 9.3 Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! 2 Cronici 6.19 O, de mi s-ar asculta dorința, și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! Iov 6.8 Doamne, toate dorințele mele sunt înaintea Ta, Psalmi 38.9 Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorința față de cei ce mă prigonesc. Psalmi 59.10 6. În loc de concluzii Desigur că această pseudo-polemică cu autorul piramidei nevoilor individuale poate fi considerată un simplu (și poate interesant) exercițiu intelectual. Nu putem eluda, însă, discrepanța semnificativă dintre abordarea omenească a necesităților altminteri, excelent definită de Maslow și sfatul sau voința divină exprimate în textul biblic și impecabil sintetizate în Psalmul 23. Spre deosebire de teoria lui Maslow, aici avem de-a face cu o singură ipoteză: Domnul este Păstorul meu: Concluzia este și ea unică, pe cât de concis exprimată, pe atât de fermă și acoperitoare: nu voi duce lipsă de nimic. În raport cu această declarație atotcuprinzătoare și fără echivoc, restul afirmațiilor sunt descriptive și ilustrative. Ele vizează, astfel, (metaforic) satisfacerea nevoilor elementare: El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; și paharul meu este plin de dă peste el. - nevoilor de stimă și respect de sine: îmi înviorează sufletul, și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. - nevoilor de siguranță și de securitate: Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei ; îmi ungi capul cu untdelemn,[2] - nevoilor de dragoste și apartenență: Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie. Ordinea prezentării acestor nevoi este nesemnificativă, câtă vreme ele fac parte dintr-un tot pentru care există nu numai certitudinea satisfacerii ci și permanența acesteia, raportată la dimensiunea vieții omenești. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele. Și totuși, discrepanța menționată pare a fi surmontabilă, dacă avem în vedere faptul că autorul versetelor de mai sus, împăratul David a fost și el om. Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 1219, Ultimul acces: 2026-08-12 02:34:42
|
Timp total: 0.03s...
[]:1