© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
LC: O tragedie pentru Biserică: Sacramentul uitat al Spovezii (I)[2010-10-27]'Unul dintre eșecurile cele mai tragice pe care Biserica le-a suferit în a doua jumătate a secolului al XX-lea', afirmă Cardinalul, 'este acela de a fi neglijat darul Duhului Sfânt în Sacramentul Spovezii. În noi, preoții, aceasta a cauzat o mare pierdere în profilul spiritual. Când sunt întrebat de către creștinii practicanți: 'Cum îi putem ajuta pe preoții noștri?', le răspund mereu: 'Mergeți la ei și spovediți-vă!' Când preotul nu mai este un confesor, devine un asistent social cu caracter religios. Îi lipsește experiența celei mai mari împliniri pastorale, a conlucrării pentru ca păcătosul, și datorită ajutorului său, să părăsească confesionalul fiind din nou sfânt. În scaunul de Spovadă, preotul poate să pătrundă în inimile multor persoane și de aici derivă impulsuri, încurajări și inspirații pentru propria urmare a lui Cristos'.'Nu este suficient ca în munca noastră pastorală să dorim numai să corectăm structurile Bisericii pentru a o face să apară mai atractivă. Nu este de ajuns! Este nevoie de o convertire a inimii, a inimii mele. Numai un Paul convertit a putut să schimbe lumea, și nu un expert deja în 'inginerie eclezială'. Preotul, cu ființa sa asimilată formei de viață a lui Isus, este locuit de El astfel încât Isus, în preot, devine perceptibil celorlalți. În Ioan 14,23 citim: 'Dacă mă iubește cineva, va păzi Cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi și vom locui la el'. Aceasta nu este doar o imagine frumoasă! Dacă inima preotului îl iubește pe Dumnezeu și trăiește în har, Dumnezeu Unic și Întreit vine personal să locuiască în inima lui. Desigur, Dumnezeu este omniprezent, Dumnezeu este peste tot, lumea întreagă este ca o mare biserică a lui Dumnezeu. Dar inima preotului este asemenea tabernacolului bisericii. Acolo, Dumnezeu locuiește într-un mod misterios și special'. 'Obstacolul major care face ca Isus să nu fie văzut în noi', atrage atenția Cardinalul, 'este păcatul. Acesta împiedică prezența Domnului în existența noastră și din acest motiv nimic nu este mai urgent decât convertirea... Un preot care nu se așează adesea de o parte sau de alta a confesionalului suferă daune permanente pentru sufletul său și pentru misiunea sa. Aici este una dintre cauzele principale ale crizei multiforme în care a ajuns să se găsească preoția în ultimii cincizeci de ani. Harul special al preoției constă tocmai în faptul că preotul se poate simți 'în largul său' de ambele părți ale confesionalului: ca penitent și ca ministru al iertării. Când preotul se îndepărtează de confesional, intră într-o gravă criză de identitate. Sacramentul Spovezii este locul privilegiat pentru aprofundarea identității preotului, care este chemat să se întoarcă și să îi întoarcă pe credincioși pentru a atinge plinătatea lui Cristos'. Pornind de la parabola fiului risipitor, Arhiepiscopul de Koln îi invită pe preoți: 'Poate trebuie să ne întrebăm dacă am experimentat vreodată bucuria de a recunoaște o greșeală, de a o admite și de a cere iertare celor pe care i-am ofensat: 'Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta'. Dacă nu, înseamnă că nu cunoaștem nici bucuria de a-l vedea pe celălalt deschizând brațele asemenea tatălui fiului risipitor: 'Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă și, alergând, l-a îmbrățișat și l-a sărutat'. Și nici nu ne putem imagina bucuria Tatălui care ne-a regăsit: 'Și au început să sărbătorească'. Având în vedere că această sărbătoare are loc în cer de fiecare dată când ne convertim, de ce nu ne convertim mai des? De ce - dacă ne putem exprima astfel - suntem atât de zgârciți față de Dumnezeu și față de sfinți încât le oferim atât de rar bucuria de a sărbători faptul că ne lăsăm îmbrățișați de Domnul, de Tatăl?... Motivul este mândria noastră, tendința constantă a inimii noastre de a se împietri, de a fi suficientă sieși, de a se izola, de a se închide în sine... Numai având umilința unui copil, asemenea sfinților, putem suporta cu bucurie disproporția dintre nevrednicia noastră și slava lui Dumnezeu'. (Sursa: Revista Lumea Catholica) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 953, Ultimul acces: 2026-08-13 11:43:22
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
