Interviu al PS Mihai Frăţilă pentru săptămânalul Tertio

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Interviu al PS Mihai Frăţilă pentru săptămânalul Tertio

[2010-10-26]

'Pentru a înţelege de ce această majoritate a preoţilor căsătoriţi în Răsărit, trebuie să cunoaştem acea realitate foarte prezentă în timpul Bisericii primelor veacuri. Practica veche, în Occident, dar şi Orient, era de a recunoaşte acei bărbaţi devotaţi mărturiei creştine, autentici, practicanţi ai rugăciunii şi de a-i invita la slujirea preoţească prin hirotonire - după o pregătire mai curând scurtă - dar care făcea apel la calitatea vieţii lor. În plus, un bărbat căsătorit trebuia să dea dovadă de judecată, de prudenţă şi de autenticitate mai întâi în viaţa sa de familie. Cordialitatea dintre soţi, calitatea soţiei sale (odată soţia preotului era învăţătoare în sat) şi a copiilor lor sunt absolut necesare pentru ca misiunea preotului să nu fie compromisă'.
'Să nu credeţi că lucrurile sunt simple. Familiile preoţilor sunt azi expuse aceloraşi probleme pe care le întâlnesc soţii creştini. Un divorţ nu este posibil. Ştiu de exemplu că în unele dieceze greco-catolice din Liban şi Siria nu se face vreo hirotonire pentru cei căsătoriţi fără câţiva ani de mărturie de familie şi sosirea copiilor. Ceea ce Episcopul încearcă să facă este de a supraveghea ca preoţia să fie conferită unei persoane conştientă de darurile sale, dar şi de limitele proprii şi care poate să mărturisească mare fidelitate faţă de Domnul. Aceasta trebuie să se vadă în timpul formării în seminar unde toţi candidaţii, fără distincţia stării ulterioare de viaţă, îşi urmează pregătirea. În acest context a alege celibatul trebuie să fie o decizie cu adevărat mărturisită la nivel interior şi exterior fiindcă altfel persoana nu ar fi de încredere'.
'Un episcop aşa cum cere Evanghelia, tradiţia precum şi principiile sănătăţii umane integrale trebuie în mod absolut să se gândească la preoţi care să fie echilibraţi şi care să nu înceteze vreodată de a-şi întări şi aprofunda credinţa. Nu este posibil să ceri tuturor aceeaşi disponibilitate, iar starea aleasă liber ar trebui să pună în valoare viaţa lor de credinţă şi pe urmă doar darurile speciale care pot sluji astfel comunităţii. Un preot bun este bun fiindcă este bun. Scurt. Dacă lucrurile sunt din punct de vedere omenesc complicate, nu este aşa dinspre partea lui Dumnezeu. În timpul persecuţiei comuniste din România s-au văzut preoţi luminoşi, părinţi ai 8 sau 9 copii, lăsându-şi familia şi mergând la închisoare pentru a nu face compromisuri cu propunerile unui regim tiranic şi persecutor. Au fost şi de aceia al căror compromis a fost determinat tocmai de acest, acelaşi, ataşament faţă de familie. E direcţia alegerilor noastre care contează, direcţie structurată de credinţă şi har, daruri ale Domnului'.
'Vocaţia e darul Domnului, dar Biserica, în virtutea misiunii sale încredinţate de El, este chemată să recunoască aceste vocaţii şi să le invite la apostolat. Cam cum se întâmpla în primele secole când erau invitaţi la slujire creştinii căsătoriţi autentici. Un om căsătorit astăzi ar trebui să fie o persoană de mare credinţă pentru a rezista sarcinilor aşa de grele. Echilibrul nu este dat în funcţie de starea de viaţă! Sănătatea integrală ar trebui în mod normal să se arate în timpul din seminar unde ca formatori se regăsesc şi preoţi căsătoriţi, dar şi celibatari. Dacă va fi o alegere adevărată spre celibatul aceasta depinde prezenţa în seminar a unui preot celibatar autentic care oferă astfel exemplul tangibil al vieţii sale de credinţă, virtute şi echilibru'.
(Sursa: BRU.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1015, Ultimul acces: 2026-08-10 21:00:15

Timp total: 0.03s...

[]:1