CÂTE CEVA – Benone Burtescu - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2010-09-24]
“ISTORIA SE REPETÓ. “ISTORIA NU SE MAI REPETÔ.

Zice Eclesiastul: “Ce a fost va mai fi și CE S-A FĂCUT SE VA MAI FACE”. Se uita el îndeosebi la fenomenele naturale în general, care își mai țin cât de cât legile mersului lor. Dar cum toate sunt în mâna Domnului și le așează după planurile Sale înțelepte, El zice: “Iată voi face CEVA NOU și-i gata să se întâmple”, Isaia 43, 19. Chiar și în fenomenele naturale – datorită păcatului și urmărilor lui – REPETAREA va înceta. Poate cea mai reprezentativă declarație biblică în această privință este cea din Zaharia 14, 7: “Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina”. Să mai amintim scriptura din Isaia 13, 10: “Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui și luna nu va mai lumina”.

Ciclicitatea naturală a intrat cumva și în studiul comparativ cu istoria popoarelor, încă din vechime și este subliniată azi după multe observații. În 1 Cronici 20, 1 este un raport scripturistic de acest fel: “… pe vremea când porneau împărații la război”. Adică războiul devenise un obicei ciclic, după sezon. În timpul nostru, se aștepta la un al treilea război mondial după timpul trecut – ca interval exact – între primul și al doilea. Nu s-a petrecut.

Dac㠓ISTORIA SE REPETÔ este o zicere adevărată în ceea ce privește fenomene sociale și chiar experiențe morale, în special cu aspect negativ – “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului” (Matei 24, 37), REPETAREA ISTORIEI nu va fi perpetuă, ci va avea un capăt. Ceea ce s-a întâmplat în zilele lui Noe și se va repeta înainte de venirea Domnului, NU SE VA MAI REPETA niciodată. Așa zisa “ciclicitate”, va intra în linie dreaptă, înveșnicită cu altfel și altfel de nesfârșite frumuseți.

De fapt, ceea ce vreau eu să spun acum încercând cu multă stângăcie, dar presupânând că dumneavoastră veți drege acest lucru cu multă înțelegere, este că există tendința ca cele rele din istoria miilor de ani SĂ SE REPETE din ce în ce mai des, iar cele bune să se repete din ce în ce mai rar, aproape SĂ NU SE MAI REPETE deloc. Acest lucru m-a determinat să pun cele două ziceri alături pentru a ne gândi un moment la ele. ISTORIA SE REPETĂ și ISTORIA NU SE MAI REPETĂ.

De aici, începe jeluirea mea de NEREPETARE de azi. Poate am greșit, așa că eu doar mă mai jeluiesc încăodată, pentru ultima dată de acest lucru, – Cartea de Cântări -iar dumneavoastră, judecați.

După cum am mai spus câte ceva la această rubrică, din luna Februarie acest an, se pornise, începând de la cel mai înalt nivel al Bisericii noastre, la o lucrare numită CARTEA de CÂNTĂRI 2010. Ea urma să cuprindă cântările numite VECHI din Cartea de Cântari 1926, cântările numite NOI cele mai frumoase din Cartea de Cântări 2006 și cântări foarte cunoscute necuprinse în niciuna din cele două. S-a făcut comparația acestei lucrări – nu știu, bine sau rău, dumneavoastră decideți fiecare pentru sine – cu rezidirea Ierusalimului de către Neemia. S-a lucrat contracronometru de către comisia de muzicieni și scriitori, luni de zile, în dorința de a fi prezentată Cartea în proiect, ca propunere, cu ocazia Conferinței Generale din acest an. Cea mai mare parte a lucrării este gata. Lunile Iulie și August, au fost numite de “vacanță”, (mi se pare cam lungă) iar în Septembrie propunerea a fost prezentată Comitetului Uniunii “lărgit” (nu știu ce înseamn㠓lărgit” sau “restrâns” sau “executiv”) și a fost “votată negativ”. Am înțeles că ISTORIA cu Neemia NU SE MAI REPETĂ. Cartea de Cântări nu se mai face. Cel puțin aceasta este ultima știre oficială. Întrucât v-am spus câte ceva despre Cartea de Cântări pe parcursul ultimelor luni, fie ca speranțe, fie ca jeluiri, este o datorie de suflet a mea să vă spun și acest lucru, pe care nu-l comentez, ci doar vi-l aduc la cunoștință.

Rămânând în contextul biblic, simțământul meu când vă spun această veste, este cel al lui Iuda când a spus lui Iosif fără să știe că e fratele său: “Ah!, să nu văd mâhnirea tatălui meu!” Geneza 44, 34.

Fără îndoială că Iuda îl prețuia pe Iacov bătrânul tată pe care îl necăjise atât de mult și acum prefera să devină sclav decât s㠓pogoare cu durere în locuința morților bătrânețile tatălui său”. Mi-ar place SĂ SE REPETE această istorie cu fiii și tații de astăzi ca generații. Desfacerea Bisericii pe vârste este o treabă nenaturală. Domnul avertizează de acest lucru prin proorocul Ioel: “Aduceți pe bătrâni, strângeți copiii, chiar și pruncii de la țâță”, laolaltă chiar și cei din situații deosebite – “mirele, mireasa” și cei cu responsabilități deosebite – “preoții, slujitorii Domnului”. Și cred eu, nu este întâmplător, ultimul verset al Vechiului Testament, “părinții și copiii” laolaltă pentru imaginea venirii Domnului. A se zice acum “Unde erau adventiștii până la revoluție”, sau “veniții de după 1990 nu pun atât de mult preț pe ceea ce noi am îndrăznit să numim patrimoniu” (referitor la Cartea de Cântări 1926), este nenatural. Personal, nu cred că este o realitate în astfel de exprimări, ci doar că UNII ar dori să fie așa. Generația de adventiști de după revoluție e iubită de cei care i-a făcut cunoscut adevărul, iar ea la rândul ei iubește pe cei care au făcut istorie adventă în România și prin care au venit la adevăr. Acei UNII care vor să rupă generațiile ca spiritualitate adventă și mai ales cei dintre ei câțiva care prin funcțiile lor au și posibilitate să pună în aplicare această treabă ingrată, cad sub incidența celor spuse de apostolul Pavel prea necăjit de astfel de lucruri, în cuvintele din Scriptură: “și schilodească-se odată cei ce vă tulbură”. Înainte de judecata DIVINĂ din ziua de pe urmă? Da, se presimte înainte de aceasta o judecată a poporului. N-aș fi vrut să spun, dar n-am putut să nu vă spun. Ce n-aș da să fiu nevoit să-mi cer iertare de cele spuse mai sus!

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 1007, Ultimul acces: 2026-08-12 02:14:06