Deşi suntem păcătoşi, Dumnezeu nu încetează să ne iubească

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Deşi suntem păcătoşi, Dumnezeu nu încetează să ne iubească

[2010-09-12]

Iubiţi fraţi şi surori,
În Evanghelia acestei duminici - capitolul 15 după Sfântul Luca - Isus povesteşte cele trei 'parabole ale milostivirii'. Când 'vorbeşte despre păstorul care pleacă în căutarea oiţei pierdute, despre femeia care caută drahma, despre tatăl care aleargă în întâmpinarea fiului risipitor şi îl îmbrăţişează, acestea nu sunt doar cuvinte, ci constituie explicarea fiinţei şi lucrării sale' (Enciclica Deus caritas est, 12). De fapt, păstorul care regăseşte oaia pierdută este Domnul însuşi care ia asupra Sa, prin Cruce, umanitatea păcătoasă pentru a o răscumpăra. Fiul risipitor, apoi, din cea de-a treia parabolă, este un tânăr care, obţinând de la tatăl moştenirea, 'a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată' (Luca 15,13).
Ajuns în mizerie, a fost constrâns să lucreze ca un sclav, acceptând să-şi potolească foamea chiar cu hrana destinată animalelor. 'Atunci - spune Evanghelia - şi-a venit în fire' (Luca 15,17). 'Cuvintele pe care şi le pregăteşte pentru întoarcere ne permit să cunoaştem însemnătatea pelerinajului interior pe care îl face acum... se întoarce 'acasă', în sine şi la tatăl' (citat din Papa Benedict al XVI-lea, 'Isus din Nazaret'). 'Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău' (Luca 15,18-19). Sfântul Augustin scrie: 'Este însuşi Cuvântul care te strigă să te întorci; locul liniştii imperturbabile este acolo unde iubirea nu cunoaşte abandonuri' (Confesiuni, IV,11.16). 'Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila, i-a alergat în întâmpinare, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat de nenumărate ori' (Luca 15,20) şi, plin de bucurie, a dispus să se pregătească o sărbătoare.
Dragi prieteni, cum să nu ne deschidem inima la certitudinea că, deşi fiind păcătoşi, suntem iubiţi de Dumnezeu? El nu oboseşte niciodată să ne vină în întâmpinare, să parcurgă întotdeauna cel dintâi calea ce ne separă de El. Cartea Exodului ne arată cum Moise, cu rugămintea sa încrezătoare şi îndrăzneaţă, a reuşit, să spunem aşa, să îl facă pe Dumnezeu să îşi schimbe locul de pe tronul judecăţii pe tronul milostivirii (cf. 32,7-11.13-14). Căinţa este măsura credinţei şi graţie ei se revine la Adevăr. Apostolul Paul scrie: 'Am găsit îndurare, căci, în necredinţa mea, o făceam din neştiinţă' (1Timotei 1,13). Revenind la parabola fiului care se întoarce 'acasă', remarcăm că atunci când apare fiul mai mare indignat pentru primirea sărbătorească rezervată fratelui, tot tatăl este cel care merge înaintea lui şi iese să îl roage stăruitor: 'Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce-i al meu este şi al tău' (Luca 15,31).
Doar credinţa poate transforma egoismul în bucurie şi înnoda din nou raporturi juste cu aproapele şi cu Dumnezeu. 'Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim', spune tatăl, 'pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit!' (Luca 15,32). Iubiţi fraţi, joia viitoare mă voi duce în Regatul Unit al Marii Britanii, unde îl voi proclama fericit pe Cardinalul John Henry Newman. Vă cer tuturor să mă însoţiţi cu rugăciunea în această călătorie apostolică. Fecioarei Maria, al cărei Nume preasfânt este celebrat astăzi de Biserică, îi încredinţăm drumul nostru de convertire la Dumnezeu.
(Sursa: Radio Vatican)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 798, Ultimul acces: 2026-08-08 13:12:52

Timp total: 0.03s...

[]:1