Cardinalul Newman și căutarea adevărului (I) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Cardinalul Newman și căutarea adevărului (I)

[2010-09-06]
Pentru a afla mai multe despre viața lui și căutarea lui continuă, în care credința și rațiunea au fost mereu împletite, agenția Zenit a intervievat-o pe scriitoarea Cristina Siccardi, autoarea cărții "În oglinda Cardinalului Newman" (Edizioni Fede e cultura, 2010), a cărei publicare este așteptată în zilele următoare. Siccardi scrie pentru diferite mijloace de comunicare catolice italiene. Este autoare, între alte cărți, a ""Copila" lui Padre Pio. Rita Montella" (2003); "Sfânta Rita de Cascia și timpul său" (2004); "Paul al VI-lea. Papa luminii" (2008); "Toată lumea într-o singură inimă. Maddalena Sofia Barat" (2009). Vă oferi astăzi prima parte a interviului, apărut integral pe situl Ercis.ro.
- Cum și-a petrecut copilăria Cardinalul Newman?
- John Henry Newman a fost primul dintre cei șapte copii ai soților John Newman și Jemina Fourdrinier. S-a născut în Londra și a fost botezat în biserica anglicană Saint Bennet Fink. Tatăl, om întreprinzător, a urmărit ascensiunea socială ajungând să devină bancher, dar după ani de succes a căzut în faliment: tocmai John Henry, când va merge la Universitatea din Oxford, va trebui să susțină toată familia. "Am fost educat în copilărie să scot mare plăcere din citirea Bibliei, dar nu am avut convingeri religioase solide până la cincisprezece ani": astfel începe Newman al doilea paragraf din acea capodoperă intitulată "Apologia pro vita sua", pe care a scris-o în anul 1864 pentru a lupta împotriva celui care, după convertirea sa, l-a atacat cu aciditate.
Într-o zi, în schitul din Littlemore, unde se va converti, a găsit și a răsfoit un vechi caiet de școală de-al lui, și pe prima pagină a găsit, cu uimire, o emblemă care i-a tăiat răsuflarea. Desenase figura unei cruci mari și, alături, o figură care amintea de un rozariu având prinsă de el o cruce mică. Pe atunci nu avea decât zece ani. Acele imagini nu ar fi trebuit să fie acolo desenate de Newman, dată fiind aversiunea pe care protestanții o au față de imaginile sacre.
- Pentru ce îl atrăgeau atât de mult Părinții Bisericii?
- Când era încă anglican, în anul 1826, Newman a decis să studieze, cu metodă sistematică, Părinții Bisericii, și s-a născut o profundă iubire. Mai întâi i-a examinat prin optica protestantă, apoi în anul 1835 și în 1839 va relua studiul cu o optică mai apropiată de catolicism. Într-o scrisoare adresată prietenului său Pusey va spune: "Nu mă rușinez să mă bazez pe Părinți și nu mă gândesc deloc să mă îndepărtez de ei. Istoria timpurilor lor încă nu este pentru mine un almanah vechi. Părinții m-au făcut catolic (The Fathers made me a Catholic), și nu intenționez să arunc la pământ scara cu care am urcat pentru a intra în Biserică".
Părinții au fost pentru Newman o mare iubire, în ei a găsit răspunsul la întrebările persistente de rațiune și de credință care l-au frământat timp de 44 de ani, până când, la 9 octombrie 1845, a fost primit în Biserica Catolică de către părintele Domenico Barberi, pasionist italian, beatificat de Papa Paul al VI-lea în anul 1963.
- Cum a devenit catolic?
- Printr-un foarte obositor parcurs intelectiv și spiritual. Biografia lui se identifică cu elaborarea gândirii și cu munca sufletului. John Henry Newman este printre cei mai mari gânditori, filozofi și teologi din istoria omenirii: bibliografia sa care a fost edificată în lume, în cei o sută douăzeci de ani de la moartea sa, este imensă. Cu spiritul exploratorului, atent și scrupulos, a sondat palmă cu palmă hățișul interminabil de drumuri care este Protestantismul, ca și calvinist și apoi ca anglican, pentru a ajunge în sfârșit cu bucurie la Biserica petrină, așa cum a putut să experimenteze un alt convertit de excepție, Sfântul Augustin. Newman s-a comportat ca un căpitan care conduce vasul său de război cu dibăcie și competență, și fără a da nici o pauză obiectivului, a ajuns, cu mare umilință și tot atâta zel, la ținta râvnită.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 785, Ultimul acces: 2026-08-12 06:27:46