Lumea are nevoie de glasul preoților - învățători[2010-04-15]'Trăim într-o mare confuzie referitor la alegerile fundamentale ale vieții noastre', a afirmat Sfântul Părinte, arătând că există 'multe filozofii contradictorii, care se nasc și dispar, creând o confuzie referitor la deciziile fundamentale'. Dar așa cum se spune în Evanghelie, Domnului îi este milă de 'oile fără păstor'. 'Domnul, împins de compasiune, a interpretat cuvântul lui Dumnezeu, El însuși fiind cuvântul lui Dumnezeu, și le-a dat astfel o orientare. Aceasta este funcția 'in persona Christi' a preotului: a face prezentă, în confuzie și în dezorientarea vremurilor noastre, lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina care este Hristos însuși în această lume a noastră'.Aceasta înseamnă, a explicat Papa Benedict al XVI-lea, că preotul 'nu învață propriile idei, o filozofie pe care el însuși a inventat-o, a găsit-o sau care îi place; preotul nu vorbește despre sine, nu vorbește pentru sine, pentru a-și crea eventual admiratori sau un partid propriu; nu spune lucruri proprii, proprii invenții, ci, în confuzia tuturor filozofiilor, preotul învață în numele lui Hristos prezent, propune adevărul care este Hristos însuși, cuvântul său, felul său de a trăi și de a merge înainte'. Papa a clarificat, însă, că preotul nu este 'neutru' în relația cu acest cuvânt, 'aproape ca un purtător de cuvânt care citește un text pe care poate nu și-l însușește'. În schimb, ca în relația dintre Isus și Tatăl, 'preotul care vestește cuvântul lui Hristos, credința Bisericii și nu propriile idei, trebuie să spună și el: eu nu trăiesc de la mine și pentru mine, ci trăiesc cu Hristos și de la Hristos și de aceea ceea ce Hristos a spus devine cuvântul meu chiar dacă nu este al meu... Învățătura pe care preotul este chemat să o ofere, adevărurile de credință, trebuie să fie interiorizate și trăite într-un intens itinerar spiritual personal, astfel ca preotul să intre cu adevărat într-o profundă și interioară comuniune cu Hristos însuși. Preotul crede, primește și caută să trăiască, înainte de toate ca propriu, ceea ce Domnul a învățat și Biserica a transmis, în acel parcurs de identificare cu propriul minister despre care Sf. Ioan Maria Vianney este un martor exemplar'. Astfel, preotul este adesea chemat să fie o voce împotriva culturii, a recunoscut Sfântul Părinte. Dar forța lui profetică stă tocmai în 'a arăta unica noutate capabilă să înfăptuiască o autentică și profundă reînnoire a omului, respectiv că Hristos este Cel Viu, este Dumnezeu cel aproape, Dumnezeul care lucrează în și pentru viața lumii și ne dăruiește adevărul, modul de a trăi. Preotul este întotdeauna un învățător, a spus Pontiful, dar trebuie să facă aceasta 'nu cu prezumția celui care impune propriile adevăruri, ci dimpotrivă cu smerita și bucuroasa certitudine a celui care a întâlnit Adevărul, a fost cuprins și transformat, și de aceea nu poate să nu îl vestească'. Episcopul Romei a adresat un îndemn: 'Iubiți confrați preoți, poporul creștin cere să asculte din învățăturile noastre doctrina eclezială genuină, prin intermediul căreia să poată să reînnoiască întâlnirea cu Hristos care dăruiește bucuria, pacea, mântuirea... 'Hirotonirea preoțească înseamnă: a fi scufundați [...] în Adevăr', acel Adevăr care nu este pur și simplu un concept sau o adunare de idei de transmis și asimilat, ci care este Persoana lui Hristos, cu care, pentru care și în care să trăim și astfel, în mod necesar, se naște și actualitatea și înțelegerea vestirii. Numai această conștientizare a Adevărului făcut Persoană în Întruparea Fiului justifică mandatul misionar: 'Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura'. Există o videoștire asociată. Ea poate fi văzută însă doar online: aici. Legături: Textul integral al audienței Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1132, Ultimul acces: 2026-08-10 23:08:52
|
Timp total: 0.07s...
[]:1