Ne pregătim împreună pentru sărbătoarea Paştilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Ne pregătim împreună pentru sărbătoarea Paştilor

[2010-03-28]

Vineri, 26 martie
Ioan 18,1-28

'Deci Iuda, luând o trupă de ostaşi, precum şi slujitori de la arhierei şi de la farisei, a venit acolo cu felinare şi cu făclii şi cu arme. Iar Isus, ştiind toate cele ce aveau să vină asupră-I, a ieşit şi le-a zis: 'Pe cine căutaţi?' I-au răspuns: 'Pe Isus Nazarineanul'. El a zis: 'Eu sunt'. Dar împreună cu ei stătea şi Iuda, cel care-L vânduse. Deci, după ce le-a zis: 'Eu sunt!', ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.'

Domnul a arătat că este plin de dragoste şi că nu are nici un resentiment şi nici o ură contra celor ce au venit să-L aresteze. Din moment ce Domnul s-a predat de bunăvoie, legarea Lui nu era necesară. Dar trupa de ostaşi L-au legat pe Isus, dorind să demonstreze tuturor că au pus mâna pe un duşman periculos şi un răufăcător. Iuda L-a însoţit până la Ana cu care se târguise şi de la care a primit arginţii. Într-adevăr, Fiul omului a mers la moarte după cum era scris. Faptul că era scris nu l-a scuzat cu nimic pe Iuda pentru că şi-a trădat cu dispreţ Prietenul. Să avem şi noi grijă să nu-L trădăm prin faptele noastre pe Mântuitorul Isus Hristos, iar dacă în anumite momente din viaţa noastră am căzut în păcate grele, să nu cădem în deznădejde ca şi Iuda, pierzându-ne mântuirea, ci să ne apropiem mai des de Sacramentul Spovezii ca să ne putem curăţi de orice păcat şi să ajungem astfel la fericirea veşnică.

Pe Tine Te ştiu liman liniştit, Stăpâne, Stăpâne Hristoase! Ci apucând înainte, izbăveşte-mă din adâncurile păcatului cele neumblate, şi din deznădăjduire. Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzând făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută şi află chipul Tău. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Încerc să transform îngrijorările cu care mă confrunt azi în rugăciune.

*

* *

Sâmbătă, 27 martie
Ioan 11,1-45
'Au ridicat deci piatra, iar Isus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: 'Părinte, mulţumescu-Ţi că M-ai ascultat; Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă-mprejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis'. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: 'Lazăre, vino afară!' Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Isus le-a zis: 'Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!' Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Isus, au crezut în El. Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Isus.'

'Şi a lăcrimat Isus' (Ioan 11,35). Isus a plâns pentru Lazăr cel mort, a plâns şi pentru Ierusalim, văzându-i nimicirea cea viitoare: 'Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru dânsa' (Luca 19,41) În amândouă împrejurările, El a plâns pentru oameni; în amândouă împrejurările, plânsul Lui a fost neobişnuit. Nu cred că se aştepta cineva ca Isus să plângă, însă Isus a lăcrimat în faţa mormântului prietenului său. De ce a lăcrimat oare Isus? Plânsul exprimă o stare sufletească umană şi nu una divină. Lacrimile Lui curate i-au impresionat pe iudei. 'Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.' Da, într-adevăr, Isus îl iubea pe Lazăr şi ne iubeşte şi pe noi cu aceeaşi iubire profundă. Însă Isus nu s-a oprit doar la a plânge. Isus l-a înviat pe Lazăr! Isus l-a strigat pe Lazăr care era în mormânt de patru zile: 'Lazăre, vino afară!' Chemarea aceasta ne-o adresează Isus fiecăruia dintre noi. Astăzi, Isus ne spune pe nume fiecăruia: Vino afară, Mihai! Vino afară, Crina! Vino afară, Codruţa! Vino afară, ieşi din mormântul întunecos al păcatului, al egoismului, al singurătăţii, al tristeţii sau al timpului risipit! Dumnezeu ne spune: 'Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre' (Iezechiel 37,12). Isus vrea ca noi să trăim, să ieşim din mormintele noastre în care ne ascundem zilnic. Isus vrea să fim vii şi să trăim în lumină, vrea să ieşim din întunericul păcatului. Să încercăm prin viaţa noastră să alegem viaţa şi să ne pregătim împreună cu El pentru viaţa veşnică.

Pe tâlharul l-ai făcut, Hristoase, locuitor raiului; pe cel ce a strigat pe Cruce către Tine: pomeneşte-mă! Învredniceşte-mă şi pe mine, nevrednicul, de pocăinţa acestuia. Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, că a ajuns la arătare dumnezeiască, şi a luat atuncea rodul făgăduinţei din cea stearpă; să urmăm dreptei credinţe a acestuia. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Îmi propun să găsesc o modalitate de a-i încuraja pe prietenii mei să facem împreună o faptă bună.

*

* *

Duminică, 28 martie
Intrarea Domnului în Ierusalim
Ioan 12,1-18
'A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: 'Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!' şi: 'Împăratul lui Israel!' Şi Isus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei. Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înţeles de la-nceput; dar când S-a preamărit Isus, atunci şi-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise şi că pe acestea le-au făcut ei pentru El.'

Suntem în Duminica aşa numită a Floriilor sau a intrării Domnului şi Mântuitorului Nostru Isus Hristos în Ierusalim. De mâine intrăm în Săptămâna Mare, în linie dreaptă am spune în termeni sportivi, către Sărbătoarea Sărbătorilor - Paştele, Învierea Domnului. Pentru întreaga lume creştină, toate textele mesianice ale Vechiului Testament s-au împlinit în persoana lui Mântuitorului Isus Hristos. Termenul 'Mesia' îl desemnează de fapt în limba ebraică biblică pe 'cel uns'. Echivalentul grecesc al lui 'Mesia' este 'Hristos'. În vechime ungere primeau regii, preoţii şi profeţii. Unsul prin excelenţă urma să fie Mesia, adică cel care va îndeplini toate cele trei slujiri: de împărat, de preot şi de profet. De fapt, intrarea în Ierusalim reprezenta împlinirea unei profeţii rostite de către Zaharia profetul (9,9-10). Mântuitorul Isus împlineşte în persoana Sa această profeţie din Vechiul Testament. El a intrat în Ierusalim asemenea unui rege, un rege al păcii, călare pe un asin. Iudeii de atunci, deşi l-au primit ca pe un adevărat împărat al casei lui David, după numai câteva zile l-au identificat cu un 'pseudo-Mesia', atât de des întâlniţi în acea vreme. Şi au cerut răstignirea lui. Acum întrebarea se pune: cine este pentru noi cel ce a intrat în Ierusalim călare pe mânzul asinului? Dacă noi vrem să mergem în întâmpinarea lui Isus şi apoi să umblăm împreună cu El pe calea Lui, trebuie să ne întrebăm: Ce fel de cale este această cale pe care El vrea să ne conducă? Ce ne aşteptăm de la El? Ce se aşteaptă El de la noi?

Cu stâlpări lăudându-l mai înainte, cu lemne au prins nemulţumitorii Iudei, mai pe urmă, pe Hristos Dumnezeu, iar noi, cu credinţă nestrămutată, ca pe un făcător de bine, pururea cinstindu-l, neîncetat îi strigăm lui: Bine eşti cuvântat, cel ce vii să chemi pe Adam.

Meditez la lucrurile din viaţa mea care îmi reamintesc faptul că Dumnezeu mă iubeşte.

Sursa: www.ProFamilia,ro

Contor Accesări: 1024, Ultimul acces: 2026-08-12 02:18:36

Timp total: 0.03s...

[]:1