LC: Mangaiati poporul Meu - Sf. Damian din Molokai

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,45s...

Ştiri şi Evenimente

LC: Mângâiaţi poporul Meu - Sf. Damian din Molokai

[2010-03-04]

'Damian de Veuster părea să fie cel mai improbabil candidat la eroism. Născut Joseph de Veuster la Tremelo, în Belgia, în anul 1840, a crescut într-o familie de ţărani, catolici practicanţi. Fratele său mai mare, Auguste, intrase în Congregaţia Preoţilor Preasfintelor Inimi. Joseph se simţea la rându-i chemat la preoţie. Tatăl său s-a opus, dar hotărârea lui Joseph a fost mai puternică şi în cele din urmă a intrat ca postulant în Congregaţia Preoţilor Preasfintelor Inimi. Superiorii acesteia îl socoteau însă foarte nepotrivit pentru viaţa consacrată şi încă şi mai nepotrivit pentru preoţie. Precum contemporanul său din Franţa, Sf. Ioan Maria Vianney, Joseph era puţin educat, necivilizat şi un `caz disperat` la limba latină, într-o vreme când necunoaşterea acestei limbi echivala practic cu imposibilitatea de a fi sfinţit preot'.
Cu toate acestea, în următoarele luni, Joseph a învăţat latina şi a progresat rapid în viaţa spirituală, iar la depunerea voturilor din 7 octombrie 1860, şi-a luat numele călugăresc de Damian. Atunci când Congregaţia a trebuit să trimită preoţi misionari în arhipelagul Hawaii, Damian s-a oferit să meargă acolo în locul fratelui său, care se îmbolnăvise de tifos. 'A fost repartizat în Big Island, şi, în următorii câţiva ani, a îndrăgit viaţa preoţească şi munca de misionar, precum şi poporul hawaiian. Totuşi, viaţa era grea. Abia dacă se întâlnea cu vreun alt preot; resimţea profund perioadele îndelungi fără posibilitate de spovadă. A supravieţuit unei boli contagioase, unui uragan şi unui cutremur. A construit câteva capele cu propriile mâini. Şi acolo, în Insula Mare, a întâlnit prima dată leproşi'.
În urma întâlnirii cu ei, a avut un puternic presentiment că va ajunge să îi slujească. 'Pentru a se pregăti a învăţat cunoştinţe de bază în materie de îngrijirea bolnavilor şi pansarea rănilor. Presimţirea lui Damian a fost confirmată când Episcopul Maigret şi-a convocat preoţii şi a cerut voluntari pentru colonia de leproşi, unde ar fi urmat să fie capelani temporari prin rotaţie. Ştia că leproşii aveau nevoie disperată de asistenţă religioasă. Mai fuseseră preoţi acolo, din când în când, dar Maigret voia o soluţie mai bună. Damian a spus `da` de îndată. La 10 mai 1873, Maigret şi Damian au ajuns în Molokai la bordul vasului Kilauea. Episcopul a ţinut leproşilor un mic discurs, în care le-a spus că le adusese `un preot care le va fi tată, va fi unul dintre ei, va trăi şi va muri cu ei`, cuvinte ce se vor dovedi profetice'.
În colonia care ar fi putut foarte bine purta deviza pusă de Dante la porţile infernului: 'Lăsaţi orice speranţă, voi, cei care intraţi', 'cu fermitate şi răbdare, Damian s-a străduit să aducă ordine. Mai întâi, a dormit sub un pandanus, în timp ce-şi construia propria colibă. Apoi a construit adăposturi şi case mai bune pentru locuitori, parte a unui efort mai vast de a crea măcar o brumă de ordine morală şi socială. A pus capăt abuzurilor şi beţiilor, iar pacienţii au început să moară înconjuraţi de grijă şi iubire. A redat răposaţilor demnitatea, făcând sicrie de lemn pentru fiecare cadavru. În scurt timp făcuse 600 de coşciuge cu mâna lui şi tot de unul singur a săpat gropi în ceea ce avea să se numească Grădina Morţilor - cimitirul coloniei'.
Legături:
Articolul integral

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1035, Ultimul acces: 2026-04-23 03:15:32

Timp total: 0,45s...

[]:1