Chemarea la preoție a primului misionar al carității[2010-03-03]Solicitat de redacția centrală a Radio Vatican, pr. Langford a relatat începutul și spiritul chemării sale la preoție: 'Drumul meu către preoție a fost un pic aparte, în sensul că la vârsta de 5-6 ani simțeam deja în inima mea că trebuia și doream să fiu preot. Era ca un secret ascuns, ceva care se stabilise între inima mea de copil și Dumnezeu. Era ca o certitudine, pe care uneori chiar am respins-o pentru că nu mai vroiam să știu nimic despre acest lucru, dar Dumnezeu nu m-a lăsat. Din fericire!' S-a simțit atras de idealul Misionarelor Carității pe când făcea studiile de teologie la Roma. 'Într-o zi am intrat la librăria călugărilor paulini. M-am găsit în fața unei cărți, prima despre Maica Tereza, cu chipul ei pe o copertă color'.'Nu știam cine e, dar chipul ei mi-a lăsat o adâncă impresie. Am văzut lumina lui Cristos care strălucea pe chipul acela senin, plin de lumină și iubire. Am cumpărat cartea, am început să-i răsfoiesc paginile, dar am `citit` mai întâi fotografiile. Am simțit că acest lucru îl cerea Domnul de la mine încă de când aveam șasea ani. Aceasta a fost chemarea mea concretă... După ce am fost sfințit preot, am împărtășit Maicii Tereza dorința de a trăi preoția în rândul slujitorilor carității. După cinci ani de discernământ, împreună cu alți doi seminariști, am început ceea ce avea să devină ramura Misionarilor Carității'. Săracii și nevoiașii, a afirmat pr. Joseph Langford, 'ne invită să trăim o dimensiune efectiv evanghelică. Ei caută nu atât un sprijin sau o alinare fizică și materială, chiar dacă sunt necesare și pentru acestea ne caută la început, dar ceea ce m-a impresionat mult stând alături de ei este o mare foame de Dumnezeu. Lângă ei, totul se reduce la esențial, sau după cum spunea Maica Tereza, `este întâlnirea cu un Dumnezeu căruia îi este sete de mine, vrea să mă iubească și să fie iubit de mine`. Ei sunt adevărate semne de înviere'. 'Preoția mi-a dat totul sau aproape totul', a mai spus părintele. 'Mi-a dat ușurința contactului cu Isus în Preasfântul Sacrament... Apoi, să pot dezlega păcatele, să predic cuvintele lui Cristos însuși, pentru că Biserica este cea care predică și nu preotul; să pot celebra `in persona Christi`, în persoana lui Cristos; să am o familie care se întinde pe tot cuprinsul pământului; intimitatea rugăciunii de mijlocire pentru frații noștri. Preoția este un dar care pentru mine depășește orice capacitate de descriere, este bucuria cea mai mare a vieții mele'. (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1234, Ultimul acces: 2026-04-29 09:36:36
|
Timp total: 0,44s...
[]:1