SINTEZE BIBLICE MAJORI-TRIM. 4 – 2009[2009-12-25]CARTEA NUMERI – UN POPOR CĂLĂTORPROLOG Cartea NUMERI este cartea unui călător popor Către o precisă ţintă: moştenirea ţării lor, Cum suna făgăduinţa spusă cu mult timp ’nainte Lui Avraam, de Domnul nostru, ca în Canaan să intre. 1. Pentru-nvăţătura noastră au fost scrise cu-amănunte Biruinţele-obţinute, dar şi-nfrângerile crunte Ale celor din vechime. Noi, de ce parte vom fi? Ce istorie vom scrie? Cărui domn îi vom sluji? Ca să-L reprezinte bine-n faţa celorlalte neamuri, Dumnezeu organizează tabăra pe multe planuri; Ordine şi reverenţă, fiecare l-al său steag, Iar Hristos în centrul vieţii şi pe-al taberei lor prag. Cât despre leviţi, chemarea specială la slujire Zilnic trebuia-nsoţită de-ascultare şi sfinţire. Ca Nadab şi-Abihu, nimeni să n-aducă foc străin! Cine-amestecă ce-i sacru cu profanul, nu-i creştin! 2. Israel era-n pericol prin pustia arzătoare; În boli de orice natură se cerea o izolare, Pentru ca în sănătate să rămână astfel toţi Şi în Canaan să intre pe ale credinţei porţi. Azi, să izolăm păcatul, dar nu şi pe păcătos! Pe el să-l iubim fierbinte, întorcându-l la Hristos. În familie s-aducem flori, nu apa geloziei, Iar celor din jur, mireasmă din parfumul veşniciei. 3. Să privim atent acuma Sanctuarul din pustie: El avea în centru-altarul arderii de tot, ce mie Mi-aminteşte de Golgota şi de jertfa lui Isus, Care m-a salvat din moarte şi spre ceruri m-a condus. Chivotul cu Legea sfântă, slava tainică, Shekinah, Simbol al comuniunii cu Cel ce e-n veci Lumina, Sfeşnicul şi untdelemnul – Biblia şi Duhul Sfânt Ni-L arată clar pe Domnu-n mijlocul nostru umblând. Vreau să fiu „pom al vegherii”, ca migdalul ce-nfloreşte Primu-n orice primăvară şi la viaţă ne trezeşte. Nu vreau ca să fiu un „Uza”, ci levitul consacrat, Ce-n „pustia” lumii de-astăzi e-n sfinţenie-nveşmântat. 4. Înainte de plecare din Sinai, în stil aparte Israel sărbătoreşte primul Paşte-n libertate. Fără sânge nu-i iertare! Tu, pe uşiorii vieţii, Ai însemnul jertfei Sale, cum au azi toţi „înţelepţii?” Precum Dumnezeu, pe vremuri, le era Conducător, Şi pe noi azi ne conduce-n stâlp de foc şi stâlp de nor! Cine-aude glas de trâmbiţi, să pornească-n drum spre Casă… Doamne, fi-ne Călăuză spre a veşniciei oază! 5. Ah, dar ce glas se aude?… Tot poporu-n gura mare Strigă, cârcotind că-i merge rău, că n-au mâncare… Presiune din afară, în familie – răutate… Cum să facă faţă Moise şi celor zece iscoade? Doar prin rugă el rezistă, şi acceptă sfaturi bune, Dar poporul tot decade şi-n pustie va apune. La hotar de Canaan, azi, şi pe tine te întreb: Murmuri… sau duci Vestea bună? Eşti Iosua? Eşti Caleb? 6. În pustia-acestei Terre oare şi noi stăm pe loc Şi râvnim după „Egiptul” cu-al păcatului său joc? Eşti „israelit” sau poate eşti străin venit din lume… Jertfa de recunoştinţă la-nchinare să ne-adune! Când păcatul fără voie la cădere ne conduce, Jertfa ispăşirii noastre e Hristos ’nălţat pe cruce. Ciucurii cu fir albastru azi în minte să-i purtăm Şi-n sfinţenie deplină Lui, doar Lui să ne-nchinăm! 7. Să nu murmuri niciodată! Nu cârti, nu pizmui! Dumnezeu, numai toiagul lui Aaron îl va-nflori! De cârteşti, lepra Mariei va descoperi curând Că invidia, trufia fac din tine un înfrânt! Porţi şi tu ură mascată faţă de cei ce conduc? Ca şi Core, vrei putere şi lucrezi cu vicleşug? Pocăieşte-te, căci altfel iar pământul va-nghiţi Pe cei răzvrătiţi şi mândri, din cap până-n temelii! 8. Cum în univers există ordine şi armonie, Şi-n biserică vrea Domnul oglindiri de cer să fie! El împarte darurile, cheamă „preoţi şi leviţi”. Voi I-aduceţi Lui onoare, semenilor când slujiţi! Vrei o funcţie înaltă? Nu uita, că Dumnezeu Este Cel ce stabileşte în lucrare locul tău! „Puneţi-Mă la-ncercare” – zice El despre zecime. Veţi vedea cum voi trimite binecuvântări mulţime! 9. Domnul a făcut să sece apa în pustia Ţin Şi-uneori în viaţa noastră, ca să vadă: Îl iubim? „Stâncii-acesteia vorbeşte-i” – Moise-aude vocea Sa, Dar de două ori loveşte, stricând simbolistica. Din popor, toţi cârtitorii, ca pedeapsă, sunt muşcaţi De „şarpele-eu” şi-acolo, de mii de şerpi înfocaţi. Scapă doar aceia care în credinţă-n sus privesc La „şarpele de aramă”, semn al Prinţului ceresc. 10. Pagini de istorie tristă singur şi-a scris Balaam. Morbul banului, onoarei înving dragostea de neam, De Hristos îl depărtează şi-l duc în idolatrie, Deşi vede-n viziune Steaua cea din veşnicie. Eşti cuprins de lăcomie? Vrei o „vie-a lui Nabot”? Vrei treizeci de-arginţi, ca Iuda, sau câştig fără efort? Unde este Domnu-n lista de priorităţi pe azi? Dacă nu e El în centru, poţi la orice pas să cazi! 11. Israel se alipise-n totul de Baal-Peor. Tot mai jos lăsase garda şi păcatu-njositor Al adulterului fizic şi spiritual îi prinde În al morţii joc teribil pentru suflet, trup şi minte. Două’şpatru mii de oameni au murit loviţi atunci… Tu să nu te joci cu focul, dacă vrei om sfânt s-ajungi! Să nu fii ca Zimri, care se-njoseşte-n adulter, Când poporu-n plâns aşteaptă har şi mângâieri din cer! 12. Generaţia a doua-i la hotar de Canaan. Ţara este împărţită după-un echitabil plan. Domnul pe Iosua-alege, după Moise, succesor; Cu putere l-învesteşte-n faţa-ntregului popor. Moise, ultimile sfaturi dă acestei generaţii, Spre-a rămâne lângă Domnu-n viitoarele ocazii. Ce valori transmitem astăzi celor ce ne vor urma? În cuvânt, în fapte-n viaţă, este „da” al nostru, „da”? 13. O cetate de scăpare Dumnezeu a hotărât, Pentru toţi aceia care pe vreun om au omorât, Din greşeală!!! Dar adesea eu pot omorî cu vorba… Unde fug, pătat de sânge spre-a scăpa de-a urii cobra?! Oh, balaurul cel mare ne-ar răpune zi de zi, Însă scut şi apărare noi în Domnul vom găsi. Dar condiţia e-aceeaşi: să rămânem în cetate! Numai Domnul, de urgie, vrea şi poate să ne scape. EPILOG Moise doar priveşte ţara; după ea oftează greu… Moare, dar Hrist l-înviază şi-l ia-n cer, ca scump trofeu. Doamne, azi, când Canaanul cel etern e la un pas, Vino mai curând şi ia-ne-n veşnicia Ta, acas’! AMIN Magdalena Toma, 17 decembrie 2009 Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 1635, Ultimul acces: 2026-09-23 19:03:08
|
Timp total: 0.04s...
[]:1