Solemnitatea Tuturor Sfinţilor (B)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Solemnitatea Tuturor Sfinţilor (B) - lectio divina

[2009-11-01]

FSC

TEXTUL BIBLIC: Matei 4,25 - 5,12

25 Îl urmau mulţimi numeroase din Galileea, din Decapole (1), din Ierusalim şi Iudeea şi de dincolo de Iordan.

5

Fericirile

1 Isus, văzând mulţimile, s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat (2), s-au apropiat de el ucenicii lui.2 Atunci, luând cuvântul, a început să-i înveţe:

3 «Fericiţi cei săraci cu Duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor.

4 Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.

5 Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi.

6 Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, căci ei se vor sătura.

7 Fericiţi cei milostivi, căci ei vor afla milă.

8 Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

9 Fericiţi făcătorii de pace, căci ei se vor chema fiii lui Dumnezeu.

10 Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor.

11-12 Fericiţi veţi fi când vă vor batjocori, vă vor prigoni şi, minţind, vor spune tot ce-i rău împotriva voastră din pricina mea. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă căci mare va fi în ceruri răsplata voastră. Căci tot aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră.

____________________________________________________________________________________

(1) 4,25 Decapole: Acest nume înseamnă "zece oraşe". De fapt, aceea era o regiune formată din zece localităţi.

(2) 5.1 S-a aşezat: În timpul lui Isus, învăţătorii obişnuiau să se aşeze pentru a învăţa.

1 - LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

În prima zi din luna noiembrie, liturgia Bisericii celebrează Solemnitatea Tuturor Sfinţilor. Fiind vorba de o sărbătoare aşa de importantă, i se dă prioritate faţă de duminica de peste an. Astfel, lăsăm din nou evanghelia după Marcu, pentru a ne ruga cu un text din evanghelia după Matei.

Textul este intitulat în mod obişnuit ca "fericirile", şi este luat de la începutul capitolului 5 din evanghelia după sfântul Matei. Este interesant că această relatare este ca o poartă de intrare sau un prolog al unei întregi predici a lui Isus, care începe aici şi se va termina la sfârşitul capitolului 7. Acest mare discurs condensează învăţăturile lui Isus îndeosebi despre teme morale, adică încearcă să răspundă la modul în care trebuie să trăiască ucenicul lui Isus: unde să găsească binele, unde să se depărteze de rău, ce trebuie să facă, ce nu trebuie să facă... Introducerea la toate acestea are de-a face cu ceea ce ni se proclamă astăzi: a fi fericiţi, a fi binecuvântaţi... Viaţa morală, poruncile, exigenţele din evanghelie nu sunt "o povară", nu sunt o impunere pentru a ne face viaţa mai apăsătoare... ci sunt drumul spre fericire, spre binecuvântare, adică spre adevărata fericire... Isus urcă pe munte ca imagine a unui "nou" Moise, a unui nou Legislator, pentru a da învăţăturile sale în manieră publică şi solemnă tuturor oamenilor împreună cu ucenicii care se află lângă El.

Ceea ce este frapant e că această fericire, noroc şi binecuvântare poate să existe în circumstanţele cele mai potrivnice pentru bărbaţii şi femeile din toate timpurile: cei care suferă (versetul 4) şi cei care sunt prigoniţi (versetele 10 şi 12). De ce este aşa? Pentru că fericirea şi norocul adevărat se află numai în Dumnezeu. Din nefericire mulţi caută fericirea în afara lui Dumnezeu... şi n-o găsesc. Ceea ce găsesc este o "fericire aparentă", sau o "oglindă a fericirii", sau o "caricatură a fericirii". Poate va fi tărăboi exterior... poate va fi distracţie... Dar nu va fi fericire creştină autentică. Ceea ce este surprinzător pentru veselia şi fericirea creştină este că poate să coexiste, şi de fapt coexistă cu durerea şi suferinţa. În mijlocul durerii şi al suferinţei în mod misterios pot să fiu fericit pentru că descopăr că viaţa mea se află în mâinile lui Dumnezeu dacă mă deschid Lui. Nici boala, nici puterile cele mai obscure ale răului din lumea noastră nu vor putea să dăuneze interiorităţii noastre, dacă ne deschidem lui Dumnezeu şi misterului său care ne cheamă şi ne dă forţele pentru a fi binecuvântaţi, fericiţi, veseli, bucuroşi în Domnul.

Acest drum care pare dificil este posibil pentru că ne bazăm pe ajutorul constant şi permanent al aceluiaşi Dumnezeu în măsura în care îi deschidem inima. Acest drum a fost deja posibil în viaţa sfinţilor pe care Biserica i-a canonizat. Sfinţii nu sunt Dumnezeu, sunt bărbaţi şi femei limitaţi şi păcătoşi care au fost capabili să se deschidă lui Dumnezeu şi să lase ca El să lucreze în viaţa lor, pentru a descoperi şi a trăi drumul binecuvântării şi fericirii autentice. Pentru aceasta Biserica îi pune ca modele şi mijlocitori. Nu există pentru a-i adora... Numai Dumnezeu este obiectul adoraţiei noastre. Sfinţii ne arată că drumul la Dumnezeu este posibil, şi din cer ei mijlocesc pentru noi, pentru ca să găsim, în circumstanţele deosebite ale fiecărui timp istoric şi ale fiecărei culturi, drumul plinătăţii şi al fericirii pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o.

Pentru aceasta, astăzi mai mult ca oricând, făcând această Lectio Divina ne simţim iubiţi de Dumnezeu şi chemaţi să mergem în întâmpinarea lui, pentru a întreprinde drumul sfinţeniei noastre autentice, care constă în a ne deschide inimile noastre pentru a primi harul său care ne dă capacitatea de a împlini poruncile şi exigenţele Evangheliei, pentru a găsi astfel unicul drum posibil spre binecuvântarea, fericirea şi veselia autentică...

Pentru a ţine cont: "Fericirile" sunt o formă literară deosebită prezentă în marile genuri literare ale Sfintei Scripturi. Se caracterizează prin faptul că este folosit termenul grecesc makarioi care se poate traduce cu binecuvântat, norocos, fericit.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Lc 6,20-23; Ps 37,11; Is 61,2-3; Am 8,11-12.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul "Sfinţenie, sfânt".

Întrebări pentru lectură

- Câtă mulţime îl urmează pe Domnul?

- Din ce locuri vin ei?

- Ce face Isus când vede atâta mulţime?

- Ce fac ucenicii?

- Pentru ce sunt fericiţi cei care sunt săraci cu Duhul?

- Ce face Dumnezeu cu persoanele care suferă?

- Ce virtute este necesară pentru a primi ţara promisă?

- Ce "răsplată" vor primi cei care caută dreptatea adevărată care vine numai de la Dumnezeu?

- Ce se întâmplă cu aceia care sunt milostivi?

- Cine îl va vedea pe Dumnezeu?

- Cum se vor chema aceia care lucrează cu sinceritate pentru pace în lume?

- Cine vor face parte din Împărăţia lui Dumnezeu?

- Ce se va întâmpla cu acela care este prigonit sau se va minţi despre el din cauza că este ucenic al Domnului?

- Pentru ce trebuie să se bucure şi să se veselească?

2 - MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Astăzi, oamenii din ambientul meu îl urmează sau nu-l urmează pe Isus? Caută sau nu caută învăţătura lui?

- Ce impact are asupra mea că Isus "în mod solemn" urcă pe munte şi ca un "nou" Moise începe învăţătura sa despre binecuvântarea şi fericirea pe care ne-o dă Dumnezeu?

- Simt că sunt binecuvântat de către Domnul?

- Experimentez fericirea lui în viaţa mea?

- Sunt cu adevărat fericit?

- Mă las învăţat de către Isus?

- Mă încred total în Domnul? În care lucruri şi unde mă costă mai mult să am încredere?

- Mă las consolat de Dumnezeu în mijlocul suferinţelor mele zilnice?

- Sunt eu umil? Ce ar trebui să schimb pentru a creşte mai mult în umilinţă?

- Doresc cu sinceritate dreptatea? Sau cad în mod obişnuit în extremele indiferenţei faţă de fraţi sau a dorinţei de răzbunare?

- Caut să fiu milostiv cu ceilalţi?

- Am o inimă curată...?

- Mă implic în munca pentru pace?

- Rămân statornic chiar dacă mă prigonesc pentru că sunt fidel faţă de practicarea sinceră a dreptăţii?

- Mă simt binecuvântat de Dumnezeu atunci când din cauza Lui pot să fiu neînţeles, prigonit şi inclusiv calomniat?

- Mă bucur şi mă veselesc ştiind că voi primi o mare răsplată în cer?

3 - RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru rugăciune propunem un text de papa Paul al VI-lea.

Gaudete in Domino I (a)

Aşa cum se ştie, există diferite grade ale acestei "fericiri". Expresia ei cea mai nobilă este bucuria sau "fericirea" în sens stric, când omul, la nivelul facultăţilor sale superioare, îşi găseşte satisfacţie având în posesie un bine cunoscut şi iubit.

Astfel omul simte bucuria atunci când se află în armonie cu natura, şi mai ales în întâlnirea, în participarea, în comuniunea cu ceilalţi. Cu atât mai mult el simte bucuria sau fericirea spirituală atunci când sufletul lui intră în posesia lui Dumnezeu, cunoscut şi iubit ca binele suprem şi imutabil...

... Societatea tehnologică a putut să înmulţească ocaziile de plăcere, dar ea cu greutate reuşeşte să procure bucuria. Pentru că bucuria vine din altă parte. Este spirituală. Banul, comodităţile, igiena, siguranţa materială adesea nu lipsesc; şi totuşi plictiseala, melancolia, tristeţea rămân din nefericire parte din viaţa multora.

Este vorba de o Enciclică din anul 1975 numită Gaudete in Domino ("Bucuraţi-vă în Domnul"). Papa caută să definească, sau cel puţin să descrie fericirea sau bucuria autentică a omului. Aceste reflecţii citite cu seninătate luminează textul nostru biblic pentru ca să putem face rugăciunea noastră.

4 - CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru contemplaţie propunem două fraze din doi sfinţi care în mod deosebit ne luminează cu privire la tema fericirilor pe care o medităm astăzi:

- Un sfânt trist este un trist sfânt

SFÂNTA TEREZA DE ÁVILA (călugăriţă spaniolă, 1515-1582)

- În asta facem să constea sfinţenia, fiind mereu bucuroşi

SFÂNTUL DOMINIC SAVIO (elev al sfântului Ioan Bosco, 1842-1857)

5 - ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Alege una dintre "fericiri" pentru a ţine cont de ea în mod deosebit în următoare lună încercând s-o măreşti şi s-o cultivi cu ajutorul lui Dumnezeu.

Propunere comunitară

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 1032, Ultimul acces: 2026-09-22 20:38:44

Timp total: 0.03s...

[1]:1