Duminica a XXVIII-a (B)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Duminica a XXVIII-a (B)

[2009-10-10]

pr. Şerban Tarciziu

Pe când Isus era gata să plece la drum, a alergat la el un om, a căzut în genunchi înaintea lui şi l-a întrebat: 'Învăţătorule bun, ce trebuie să fac pentru ca să moştenesc viaţa veşnică?' Isus i-a răspuns: 'Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul singur: Dumnezeu! Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu dai mărturie falsă, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta!' El i-a răspuns: 'Învăţătorule, toate aceste porunci le-am păzit din tinereţe'. Atunci Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrăgit şi i-a spus: 'Un singur lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi urmează-mă!' Dar la auzul acestor cuvinte, el s-a întristat şi a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. Isus s-a uitat împrejur şi a zis ucenicilor săi: 'Cât de greu va fi pentru cei care au bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!' Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele lui. Dar Isus a luat cuvântul din nou şi le-a zis: 'Copiii mei, cât de greu se intră în împărăţia lui Dumnezeu! Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu'. Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: 'Atunci cine se mai poate mântui?' Isus s-a uitat la ei şi le-a răspuns: 'Lucrul acesta este cu neputinţă pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu. Căci pentru Dumnezeu toate sunt cu putinţă'. Petru i-a spus lui Isus: 'Iată, noi am părăsit toate şi te-am urmat'. Isus i-a răspuns: 'Vă spun adevărul: Nu este nimeni dintre cei care au lăsat casă, fraţi, surori, mamă, tată, copii sau ogoare pentru numele meu şi pentru evanghelie care să nu primească, în lumea aceasta, de o sută de ori mai mult: casă, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar nu fără prigoane, iar în lumea viitoare viaţa veşnică'. (Marcu 10,17-30)

Chemarea omului bogat serveşte de introducere la o întreagă învăţătură a lui Isus cu privire la bogaţi şi la Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa cum vocabularul o atestă, nu este vorba de sărăcie, ci de moştenire (v. 17), comoară (v. 21), bogăţii multe (v. 22), om bogat (v. 25) sau locurile dintâi (v. 31). Ce voieşte, însă, Isus să ne transmită prin învăţăturile cuprinse în această pagină?

Esenţialul scenei relatate ne prezintă o serie de dialoguri centrate pe modul în care se poate dobândi accesul în Împărăţia lui Dumnezeu. Mai precis, care sunt condiţiile de îndeplinit pentru a avea parte de viaţa veşnică. Aceste condiţii sunt dezvoltate în trei etape: 1. (într-un dialog al lui Isus cu un om bogat) împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi mai ales pe cea a iubirii; 2. (într-un dialog al lui Isus cu ucenicii uimiţi) renunţarea necesară şi îmbrăţişarea mântuirii oferite de Dumnezeu; 3. (într-un dialog al lui Isus cu Petru, care a părăsit toate) renunţarea la toate pentru Isus, renunţare ce are o însutită răsplată. Concluzia acestui ansamblu e dată de versetul 31 (ne prins în fragmentul acestei duminici) care enunţă: mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă şi din cei din urmă vor fi cei dintâi. Câteva aspecte esenţiale merită să fie evidenţiate pentru a savura bogăţia acestei învăţături.

În prima scenă nu putem să nu remarcăm afecţiune ce se naşte în Isus la vederea râvnei omului bogat în împlinirea poruncilor divine cu scopul de a moşteni viaţa veşnică. Unei astfel de râvne Isus îi răspunde cu o dragoste menite să dureze şi cu o chemare de a-l urma (chemare similară celei adresate ucenicilor). Din dialogul lor, însă, reieşea faptul că râvnei sale îi lipsea ceva important: să vândă tot ce are şi să dea săracilor înainte de a-L urma pe Isus. Or, în mijlocul unui noian de bunăvoinţă şi de eforturi mari pentru a se îmbogăţi spiritual, se afla o dramă adevărată: omul bogat se auto situa în centrul propriului univers; considera că, bazându-se pe propriile puteri, va reuşi să-şi atingă scopul dorit.

În cea de-a doua scenă surprinzătoare este afirmaţia lui Isus conform căreia le este imposibilă intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu celor care deţin bogăţii şi nu numai lor, ci tuturor. (În cazul nostru bogăţia nu este decât un exemplu particular al unei legi mai generale.) La auzul unei astfel de afirmaţii reacţia ucenicilor (şi a noastră) nu poate fi decât întrebarea spontană: Atunci cine se mai poate mântui? Într-adevăr, problema mântuirii, în felul în care şi-a imaginat-o omul bogat (putându-se obţine cu forţe proprii chiar dacă e necesar ceva efort), este situată de Isus pe un alt plan în care 'operator' este singur Dumnezeu. El însă oferă cu generozitate mântuirea tuturor celor care se dovedesc capabili de a se detaşa (elibera) de robia bogăţiei chiar şi atunci când posedă bogăţii multe.

În cea de-a treia scenă îl vedem pe Petru intervenind şi spunându-i lui Isus (cu multă satisfacţie): Iată, noi am părăsit toate şi te-am urmat... Răspunsul lui Isus este pozitiv subliniind mai ales răsplata însutită pentru bunurilor părăsite pe care ucenicii o primesc, nu fără persecuţii, împreună cu viaţa veşnică. Printr-un astfel de răspuns Isus Cristos subliniază faptul că viaţa în care Petru şi fiecare ucenic credincios intră nu este făcută doar din deposedări, ci dintr-o nouă calitate a posedări: sunt răsplătiţi însutit încă de pe acum.

Cu alte cuvinte, chiar dacă am face lucruri extraordinare şi am împărţi toate bogăţiile noastre, nu am putea intra în Împărăţie. Doar Dumnezeu ne poate face să intrăm în Ea. O dată în plus Isus ne lasă să înţelegem că Împărăţia lui Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu pe care noi trebuie să o primim cu o inimă de copil.

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 976, Ultimul acces: 2026-09-24 12:55:23

Timp total: 0.08s...

[1]:1