Marele semn plus al lui Dumnezeu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Marele semn plus al lui Dumnezeu

[2006-03-24]

A treia duminică din Postul Mare este dedicată adorării Sfintei Cruci. În timpul Liturghiei crucea este dusă de la altar şi aşezată în mijlocul adunării, pentru ca să putem aduce un omagiu simbolului mântuirii noastre. Când preotul se închină în faţa crucii, el se închină nu lemnului sau metalului ci lui Cristos şi marii Lui iubiri, pe care crucea doar o simbolizează. Florile frumoase din jurul crucii semnifică mireasma, dulceaţa şi frumuseţea pe care ea le-a adus vieţii.

Semnul plus al lui Dumnezeu.

Astăzi vom vorbi pe scurt despre semnificaţia pe care crucea o poate avea în vieţile noastre. O fetiţă a ajuns la şcoală să studieze misterele matematicii. Era profund impresionată de semnul împărţirii, înmulţirii, scăderii şi adunării. În duminica după ce învăţase despre semnul plus, a observat crucea din spatele altarului, pe care şi până atunci o văzuse de multe ori. Acum însă era profund impresionată şi i-a şoptit tatălui ei: "Tăticule! Ce caută semnul plus în spatele altarului?" Întrebarea fetiţei este una naturală, dar mai profundă decât pare la prima vedere, pentru că crucea este cu adevărat marele semn plus al lui Dumnezeu.

Plusul puterii lui Dumnezeu.

Crucea înseamnă că omul nu trebuie să se bazeze doar pe propriile sale resurse. El poate avea marele plus al puterii lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus o imensă putere în natură. Într-un pahar de apă este suficientă energie pentru a propulsa un vapor peste Oceanul Atlantic. Dumnezeu, care a pus atâta putere în natură, va refuza oare copiilor Săi cererea lor de putere atunci când sunt slabi? Dacă Isus ne-a învăţat ceva despre Dumnezeu, acel lucru este că El este un Dumnezeu care dă putere celor slabi. Slăbiciunea omului plus tăria lui Dumnezeu dau capacitatea de a depăşi orice obstacol pe care viaţa ni-l pune înainte.

Plusul iertării lui Dumnezeu.

Omului care este împovărat de sentimentul de vină, de sentimentul că nu poate fi niciodată iertat, că nu va mai putea niciodată să îl privească direct în faţă pe Dumnezeu sau pe vreun semen, acestui om Crucea îi aduce marele plus al iertării lui Dumnezeu. "Tată, iartă-le că nu ştiu ce fac", s-a rugat Isus de pe Cruce. Iar Sf. Pavel scrie: "Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Cristos a murit când noi eram încă păcătoşi" (Romani 5,8). Dacă cel mai dificil este să ne iertăm pe noi înşine, atunci faptul că Dumnezeu ne-a iertat şi ne-a acceptat ne va ajuta să ne iertăm. Dacă El ne acceptă, putem învăţa să ne acceptăm pe noi înşine. Omul păcătos plus marea milostivire a lui Dumnezeu dau mântuire, deplinătate, pace cu Dumnezeu şi cu sine însuşi.

Plusul vieţii noi.

Plus putere. Plus iertare. În al treilea rând, plus viaţa nouă. Adăugarea lui Cristos la viaţa omului nu este o "simplă adăugare", aşa cum ai adăuga un măr lângă alt măr şi ai obţine două mere. Este mai degrabă ca adăugarea oxigenului la hidrogen, rezultând o substanţă cu totul nouă - apa. După cum spunea Sf. Pavel, "dacă este cineva în Cristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi" (2Corinteni 5,17). Cel ce este "în Cristos" are un nou centru de viaţă. Omul plus Cristos egal o nouă viaţă, noi sensuri, noi scopuri, noi valori, o persoană total nouă.

Plusul vieţii eterne.

Plus putere. Plus iertare. Plus viaţa nouă. În al patrulea rând, plus viaţa eternă. Cel mai mare semn minus în viaţă, înainte de Cristos, era moartea. Cristos a luat acel semn minus şi a pus peste el învierea Sa, transformându-l într-un mare semn plus al vieţii: "Cristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Cristos toţi vor învia" (1Corinteni 15,20-22). "Şi Isus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi" (Ioan 11,25). Omul pe moarte plus Cristos egal viaţă veşnică într-un loc unde "cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (1Corinteni 2,9).

Plusul iubirii lui Dumnezeu.

Plus putere. Plus iertare. Plus viaţa nouă. Plus viaţa eternă. În al cincilea rând, plus iubirea lui Dumnezeu. Crucea este un semn şi un simbol foarte elocvent. Este o garanţie a faptului că Dumnezeu va merge până la extrem pentru noi; El nu se va spăla niciodată pe mâini de noi, nici nu ne va lăsa să pierim. Crucea vorbeşte: iată cât de mult iubeşte Dumnezeu. Îi pasă atât de mult încât îşi dă propriul Fiu să moară pentru păcatele noastre. Crucea ne spune din nou: nu există iubire mai mare decât aceasta. Ne vorbeşte despre iubirea fără limite a lui Dumnezeu, care nu a încetat să iubească nici când a fost răstignit. Ştergeţi Crucea din vieţile noastre şi rămânem fără nici o asigurare că omul valorează ceva. Ştergeţi Crucea din inima universului şi acesta va rămâne rece şi închis. Dar alături de Cruce putem cânta cu Sf. Pavel: "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? [...] Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Cristos Isus, Domnul nostru" (Romani 8,35-39).

Plusul victoriei finale.

Plus putere. Plus iertare. Plus viaţa nouă. Plus viaţa eternă. Plus iubirea lui Dumnezeu. În al şaselea rând, omul plus Cristos egal promisiunea victoriei finale. Sf. Pavel le scrie Colosenilor că pe cruce Isus a dezbrăcat de putere "începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce" (Coloseni 2,15). În credinţa noastră răsăriteană, Crucea nu este niciodată văzută separat de Înviere. Credinţa creştină vede în Crucea lui Cristos o luptă pe viaţă şi pe moarte cu răul, Învierea fiind înfrângerea finală a acestuia. Omul plus Cristos egal victoria finală. "Să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!" (1Corinteni 15,57).

Oamenii "plus".

Există două feluri de oameni - oamenii plus şi oamenii minus. Aceia al căror simbol este semnul minus nu adaugă niciodată fericire cuiva. Mai degrabă o iau. Când pleacă din compania ta, te simţi mai sărac în credinţă, mai sărac în iubire, mai sărac în speranţă. Mulţumim lui Dumnezeu însă că mai există un grup - poporul lui Dumnezeu -, oamenii Crucii, cei care trăiesc credinţa în Fiul lui Dumnezeu: oamenii plus. Biblia îi numeşte "sarea pământului", "lumina lumii" şi "mireasma lui Cristos". Ei adaugă vieţii: curaj, credinţă, iubire, speranţă, pace, bucurie.

Astăzi, în sărbătoarea adorării Sfintei Cruci, privind la marele semn plus al lui Dumnezeu, frumos împodobit cu flori, să ne amintim că: 1. Omul nu trebuie să fie singur în problemele şi necazurile lui. El poate avea marele plus al prezenţei lui Dumnezeu, al iubirii şi grijii Sale. 2. Omul păcătos plus Dumnezeu egal iertare. 3. Omul confuz plus Cristos egal nou scop, nou sens, o persoană total nouă. 4. Omul copleşit de vină plus Cristos egal "pacea lui Dumnezeu care depăşeşte întreaga raţiune". 5. Omul pe moarte plus credinţa în Cristos egal viaţa eternă cu Dumnezeu în ceruri. 6. Omul slab plus Cristos egal putere. "Toate le pot întru Cristos, Cel care mă întăreşte" (Filipeni 4,13). 7. Omul disperat plus Cristos egal speranţă, o speranţă ce spune: "Nu trebuie să rămâi în starea în care eşti. Tu, aşa cum eşti, plus puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, egal persoana care doreşti să fii, persoana despre care Dumnezeu poate să spună într-o zi: Acesta este preaiubitul Meu fiu sau preaiubita Mea fiică, în care am binevoit."

Rugăciune.

Doamne, venind astăzi să ne închinăm Crucii Tale, venim să ne închinăm nu lemnului sau metalului ci simbolului cele mai mari victorii a omenirii cunoscută vreodată - victoria Ta asupra păcatului şi a morţii; o victorie ai cărei părtaşi devenim cu toţii prin Botez şi prin credinţă; o victorie care a schimbat marele semn minus al vieţii în semnul plus, o victorie ce îl face pe fiecare creştin un om plus în lume, ce adaugă lumină acolo unde este întuneric, iubire unde este ură, speranţă unde este disperare, un pahar de apă unde este sete, o bucată de pâine unde este foame. Amin.

Sursa: www.profamilia.ro

Contor Accesări: 1030, Ultimul acces: 2026-09-26 00:37:01

Timp total: 0.03s...

[1]:1