© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Marea Întâlnire[2009-08-27]La Tine, o Doamne, în rug-astăzi vinCu sufletul searbăd scăldat în suspin, Să-mi vindeci durerea și chinul amar Să-mi dai pacea dulce a sfântului har. De-a Ta părtășie mi-e sufletul dornic De Spiritul Sfânt, să rămân statornic, Să înving totdeauna demonica-i vrajă Să nu cad pe cale în tainica-i mreajă. Iubirea prea Sfântă, aș vrea să pricep Și-o viață prin jertfă cu drag să încep, Puterile toate, să le-adun, să le strâng, La pieptu-Ți Isuse, să cad și să plâng! Să-mi știu azi zdrobită, a trupului fire, Din sclavia-i cea crudă să am izbăvire, Să lupt spre-a o birui, cu poftele sale Dorințele și planurile, să fie-ale Tale! Idealul prea scump aș vrea să-l ajung, Și-n calea credinței, deși drumu-i lung, Să strâng vreau cu sârg, laurii cerești În ghirlande aur, din spinii lumești. Prin văi și ruine, prin deșert sau pustiu De-o fi ca să trec, al Tău vreau să fiu! Pe drumul dreptății, condu-mă înainte Și-așterne-mi pe cale, povețele sfinte! Cu patos și dor, Te chem, Te doresc, Căci azi simt nevoie de harul ceresc, Povara din suflet aș vrea s-o descarc La crucea Golgotei, iubirea să-ncarc! Să spun lumii întregi, iubirea cea vie Și-n inimi zdrobite, ea mereu să-nvie, Și-n partea de lucru, care îmi revine În dureri și lacrimi, să fiu lângă Tine! Cu planul salvării, mereu tot-nainte Să spun tuturora, să le-aduc aminte, De harul Tău Sfânt, pentru omenire, De vestea cea bună și marea iubire. Și vrajba și ura, de mi-or fi-mpotrivă Ca luntrea vieții, să-mi ducă-n derivă, Spre Tine să-mi fie, speranța salvării Să nu mă scufund, în adâncul mării! Năvalnice valuri, prin volburi de ape De-or izbi-n furie credința să-mi sape, Dragostea voi pune-o, în locul dintâi Nădejdea sublimă, îmi va fi căpătâi. Spre sfântul ideal, peste valuri purtat Condu-mă la țărmul cel mult așteptat, Și-n negura nopții, trimite-mi lumină Din farul cel veșnic, din slava divină! Pe-ntinderi de ape în timp de furtună Când brațul nevolnic e gata s-apună, O,Tu barca salvării, aruncă-mi în larg La Tine s-ajung, cântând pe catarg! La țărmul iubirii, cu turnu-i de veghe Reflectând în zare peste mii de leghe, Lumina-Ți divină ce-n raze-ai vărsat Să fiu lângă Tine, mi-e dorul purtat! La marea întâlnire, ce v-a fi împlinită Atât de-așteptată și prea mult dorită, Să-mi pot exprima bucuria-n cuvinte Rostită în imnuri de coruri prea sfinte. Când cerul întreg, suna-va-n cântare Preamărind biruința-n jertfa Ta mare, Să fiu împreună, cu îngerii cei sfinți Ce au fost cu mine, în lungi suferinți. Să gust din favoarea, mărețelor taine Veșmântul luminii, să-mi fie iar haine, În sfânta-Ți prezență să pot să trăiesc Speranțele sfinte, ce-n suflet nutresc. Să sorb cu nesaț, din marea-Ți iubire Și-n suflet să-mi strâng, sfânta fericire, De-a fi lângă Tine, o Doamne-n vecie, De viața prea scumpă, să am părtășie! Simțind împlinirea, făgăduințelor sfinte, Privind la iubirea-Ți ce-o curge-nainte, O veșnicie întreagă, să stau și s-admir Cum ea se revarsă, în torente de mir. Balsamu-I puternic să văd cum răzbate Ca un tonic fluid, pulsând viața în toate, Din Universul mareț, cu lumi și minuni Ce veșnic, o Doamne, Îți vor fi cununi. Când vei fi proclamat Împărat al măririi, La încoronarea finală, ca preț al jertfirii Ce-ai plătit fără murmur cu viața divină, Să fiu în oștirile ce cu drag Ți se-nchină. Să mă bucur de slava măreției în glorie, Că-n lupta cea mare-n final de victorie Asupra pacatului, s-a terminat tragedia, Ce șaizeci de veacuri a umbrit veșnicia. Flavius Laurian Duverna 21 August, 2009. Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 870, Ultimul acces: 2026-08-05 12:48:42
|
Timp total: 0.05s...
[1]:1
