Credința creștină provoacă și astăzi scandal[2009-08-23]Papa Benedict al XVI-lea se află în continuare la Castel Gandolfo, primindu-i și astăzi pe pelerini și pe localnici pentru rugăciunea tradițională de la miezul zilei: Angelus. În Biserica de rit apusean astăzi a fost Duminica a XXI-a de peste an, cu lectura evanghelică luată din Ioan. Vă prezentăm în continuare alocuțiunea Sfântului Părinte.Iubiți frați și surori! Un ultimele câteva duminici, liturgia ne-a propus spre reflecție capitolul 6 din Evanghelia lui Ioan, în care Isus se prezintă pe sine ca fiind 'pâinea cea vie care s-a coborât din cer', adăugând: 'Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii' (Ioan 6,51). Evreilor care discutau aprins între ei, întrebând: 'Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?' (6,52), Isus le subliniază: 'dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi' (6,53). Astăzi, în duminica a 21-a de peste an, medităm asupra ultimei părți din acest capitol, în care al patrulea Evanghelist vorbește despre reacția poporului și a discipolilor înșiși, scandalizați de cuvintele Domnului, până acolo încât mulți, după ce l-au urmat până atunci, exclamă: 'Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?' (6,60). Și din acel moment 'mulți dintre discipolii lui s-au retras și nu mai mergeau cu el' (6,66). Isus, însă, nu își îndulcește afirmațiile, ci se întoarce către cei Doisprezece și îi întreabă direct: 'Nu cumva vreți să plecați și voi?' (6,67). Această întrebare provocatoare nu este adresată doar poporului din acel timp, ci credincioșilor și oamenilor din toate timpurile. Și astăzi, nu puțini sunt scandalizați de paradoxul credinței creștine. Învățătura lui Isus pare 'grea', prea dificilă pentru a o pune în practică. Există așadar aceia care o resping și îl abandonează pe Cristos; există aceia care încearcă să 'adapteze' cuvântul la moda vremurilor, denaturându-i semnificația și valoarea. 'Nu cumva vreți să plecați și voi?' Această provocare tulburătoare răsună în inimile noastre și așteaptă un răspuns personal de la fiecare dintre noi. Isus nu se mulțumește de fapt cu o urmare superficială și formală, o adeziune inițială și entuziastă nu este suficientă pentru El; dimpotrivă, trebuie să participăm la 'gândul și voința Sa' în întreaga noastră viață. A-l urma pe El umple inima de bucurie și dă semnificație completă existenței noastre, dar aduce dificultăți și renunțări deoarece foarte des trebuie să mergem împotriva curentului. 'Nu cumva vreți să plecați și voi?' La întrebarea lui Isus, Petru răspunde în numele Apostolilor: 'Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu' (6,68-69). Iubiți frați și surori, și noi putem repeta răspunsul lui Petru, conștienți desigur de fragilitatea noastră umană, dar încrezători în puterea Duhului Sfânt, care se exprimă și se manifestă pe sine în comuniune cu Isus. Credința este un dar făcut de Dumnezeu omului și este, în același timp, încredințarea liberă și totală a omului lui Dumnezeu; credința este ascultarea docilă a cuvântului Domnului, ce este 'făclie' pentru picioarele noastre și 'lumină' pentru cărările noastre (cf. Psalm 119,105). Dacă ne deschidem cu încredere inimile lui Cristos, dacă ne lăsăm cuceriți de El, și noi putem experimenta, împreună cu Parohul de Ars, 'că singura noastră fericire pe acest pământ este a-l iubi pe Dumnezeu și a ști că El ne iubește'. Să îi cerem Fecioarei Maria să mențină mereu vie în noi această credință impregnată de iubire, care a făcut-o pe ea, fata umilă din Nazaret, Maica lui Dumnezeu și model pentru toți credincioșii. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 793, Ultimul acces: 2026-08-02 14:45:48
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1