Confesiunile Cardinalului John P. Foley

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Confesiunile Cardinalului John P. Foley

[2009-08-21]

Pentru Cardinalul american John P. Foley, nu este nimic mai important în viaţă decât să înveţe persoanele cine este Isus şi să le ajute să crească în apropierea Sa. În Anul Preoţiei, marele maestru al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim a împărtăşit Agenţiei Zenit câteva reflecţii despre viaţa sa ca preot. Preşedintele emerit al Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Sociale a recunoscut în exemplul părinţilor săi şi al preoţilor pe care i-a întâlnit ceea ce i-a permis să descopere vocaţia sa, evidenţiind în acelaşi timp două evenimente cheie din viaţa sa, în materialul tradus de pr. Mihai Pătraşcu şi publicat pe Ercis.ro.
'În ultimul an de liceu, era perioada Crăciunului, am mers în biserica noastră parohială şi am îngenuncheat în faţa ieslei. Şi am spus: `Doamne, tu mi-ai dat tot ceea ce am - viaţa mea, familia mea, credinţa mea, o educaţie optimă - şi eu intenţionez să-ţi restitui totul`'. Astfel, la sfârşitul acelui an, tânărul a intrat în noviciatul iezuit. După câteva luni, şi-a spus: 'Cred că aş fi mai fericit ca preot diecezan'. Aşadar, John Foley i-a părăsit pe iezuiţi pentru a face studii de istorie la Universitatea Sf. Iosif din Philadelphia, în Pennsylvania. În timp ce preda, ca voluntar, catehismul copiilor cu dizabilităţi mintale, unul dintre copii a declarat: 'Îl iubim pe domnul Foley pentru că ne învaţă cine este Isus'. 'Şi eu m-am gândit: `Nu este nimic mai important în viaţă decât să-i înveţi pe oameni cine este Isus şi să-i duci la Isus`. Acest eveniment a consolidat vocaţia mea la preoţie', a mărturisit el. După ce a fost catehet, a participat activ la Congregaţiile Mariane, la clubul de dezbatere, la cor şi la conducerea studenţească, având pentru puţin timp funcţia de preşedinte al asociaţiilor de studenţi. Apoi a intrat în seminarul diecezan la sfârşitul ultimului său an la Universitate, fiind hirotonit după cinci ani.
'Nu am avut niciodată o zi nefericită ca preot, am iubit mereu preoţia', mărturiseşte Cardinalul. A fost determinant rolul desfăşurat de familia lui în susţinerea sa de-a lungul drumului vocaţional. 'Părinţii mei nu mi-au spus niciodată: `Dar chiar vrei să devii preot?` şi nici n-au făcut niciodată vreo obiecţie atunci când am părăsit seminarul şi când după aceea am decis să mă întorc la seminar. Au sprijinit întotdeauna tot ceea ce voiam să fac. Au fost minunaţi'. Apoi a amintit contribuţia unei călugăriţe care i-a dăruit un exemplar din 'Imitaţiunea lui Cristos' atunci când încă mai mergea la şcoală. Cardinalul a mărturisit că a citit cartea în timpul liceului şi că încă mai păstrează cartea aceea, pe care continuă s-o recitească şi s-o mediteze.
Cardinalul a spus că a trăit câteva evenimente semnificative în timpul preoţiei sale, asociate cu cele două pontificate în timpul cărora a slujit la Roma. El a amintit îndeosebi călătoriile cu Papa Ioan Paul al II-lea în 1979 în Polonia şi în Statele Unite, precum şi recentul pelerinaj al Papei Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă şi călătoria papală de anul trecut în Statele Unite. Un alt element fundamental al slujirii sale preoţeşti a fost acela de a lucra timp de 25 de ani ca şi comentator pentru un canal de televiziune din Statele Unite cu ocazia ceremoniilor papale la Crăciun, în timpul Săptămânii Sfinte şi în Vinerea Sfântă. 'Este un drum de evanghelizare, de a face cunoscut oamenilor ceea ce se întâmplă în timpul liturgiei, pentru ca să poată aprecia cultul catolic' şi 'pentru ca alţii să poată fi introduşi în credinţa noastră şi în modul în care lucrăm ca şi catolici'. În afară de asta, a adăugat el, îi ajută pe catolici 'să aprecieze mai mult Liturghia şi devoţiunea catolică'.
Ca preot, a mărturisit cardinalul, 'am trăit nişte momente speciale de consolare în ajutarea persoanelor să îşi trăiască bine căsătoria sau în primirea persoanelor în cadrul Bisericii'. Îndeosebi a spus că-şi aminteşte cu emoţie cazul unui coleg de clasă la Universitatea din Columbia, un evreu nepracticant, care în urmă cu câţiva ani i-a cerut să se poată converti la catolicism. 'Chiar multe din persoanele cu care am discutat atunci când eram la universitate şi cu care am dezbătut teologie au hotărât până la urmă să se convertească la catolicism. Acestea sunt pentru mine momente mari de consolare personală: să pot să-i ajut pe alţii să împărtăşească credinţa mea şi să sper ca şi ei să primească darul credinţei'.
(Sursa: Dieceza Romano-Catolică de Iaşi)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 756, Ultimul acces: 2026-08-03 22:28:05

Timp total: 0.03s...

[]:1