© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Zilele de dinaintea Adormirii si ridicarii la cer[2009-08-17]Adormirea Maicii Domnului, praznuita pe 15 august, sarbatoare legala incepand de anul acesta, este ultimul mare praznic al anului bisericesc. Din nefericire, cunoastem foarte putine lucruri despre Adormirea Maicii Domnului, din cauza ca Sfanta Scriptura nu ofera detalii despre acest eveniment. Doua apocrife insa (una in limba greaca, atribuita Sfantului Ioan Evanghelistul, si una in limba latina, intitulata Transitus Mariae, ambele din primele secole crestine) si scrierea Sfantului Maxim Marturisitorul (+622) aduc informatii despre Adormirea Maicii Domnului. Noi vom face referire la scrierea Sfantului Maxim, cu ajutorul parintelui diacon Dumitru-Ionut Popescu.Se poate afirma cu siguranta ca, dupa Inaltarea la Cer a Mantuitorului si Pogorarea Duhului Sfant, Maica Domnului a ramas in grija Sfantului Apostol Ioan si a locuit cu acesta o bucata de timp la Ierusalim, intr-o casa din Sion, cumparata pe banii rezultati din vanzarea partii mostenite din averea din Galileea a parintilor Evanghelistului Ioan, dupa moartea tatalui acestuia, Zevedei. In aceasta casa, S-a aratat Domnul dupa Inviere, intrand pe usile incuiate, si tot aici, dupa opt zile, Toma vedea rana din coasta Mantuitorului Inviat si urmele piroanelor din palme. Si tot in aceasta casa se adunau apostolii dupa Inaltare si savarseau cele sfinte. Pana prin deceniul patru al primului secol crestin, apostolii au ramas in jurul Ierusalimului, fiind apoi obligati sa plece din cauza persecutiilor regelui Irod Agripa (41-45 d.Hr.). Petrecerea Maicii Domnului de la Inaltarea Fiului la Adormire Conform scrierii Sfantului Maxim Marturisitorul, Sfanta Fecioara Maria isi petrecea majoritatea timpului in rugaciune si meditatie in Gradina Ghetsimani, unde Fiul sau se rugase Tatalui cu lacrimi de sange, gradina aflata la poalele Muntelui Eleonului, mostenita de Sfantul Apostol Ioan de la tatal sau Zevedei. Aici se ruga Maica Domnului sa se arate fetei Fiului ei, cum spune sinaxarul acestui prasnic. Si, cu trei zile inainte de Adormire, i s-a descoperit Arhanghelul Gavriil, binevestitorul Intruparii Fiului lui Dumnezeu, care i-a adus vestea mutarii Maicii Domnului intru Slava Preaiubitului sau Fiu. Imediat Maica Domnului a urcat in Muntele Maslinilor pentru a multumi lui Dumnezeu ca S-a indurat de ea. Pana la momentul adormirii, Sfanta Maica si-a impartit bunurile celor saraci si si-a luat ramas bun de la cei apropiati. Venirea apostolilor, inmormântarea, Toma si chipul Maicii In toiul pregatirii pentru inmormantare, de care se ingrijea Apostolul Ioan, au sosit, pe un nor stralucitor, din cele patru zari ale pamantului, toti apostolii, mai putin Toma. Insusi Fiul Domnului S-a pogorat in Sion pentru a primi in mainile Sale sufletul Sfintei Fecioare Maria, mama Sa. In timp ce trupul sfant era purtat spre mormantul din gradina Getsimani, un necredincios a incercat sa rastoarne sicriul. In clipa aceea, cand s-a atins de sicriu, amandoua mainile i-au fost retezate. Dar, cuprins de durere, i-a cerut iertare Maicii Domnului. Asa se face ca Apostolul Petru i-a asezat mainile la loc si l-a vindecat pe cel ce astfel devenea credincios. Trupul Preasfintei Fecioare a fost asezat si pecetluit in mormant, in apropierea locului in care erau inmormantati parintii sai, Ioachim si Ana. Dupa trei zile, soseste si Toma caruia, primind acordul celorlalti apostoli, i se deschide mormantul pentru a o vedea si el pe Maica Domnului, dar constata ca trupul acesteia nu se mai afla acolo. Episodul descris este dovada de netagaduit a stramutarii si inaltarii trupului sfant la cer de catre Mantuitorul, Care nu putea lasa sa se dea stricaciunii trupul Maicii care L-a purtat in pantece. Despre ridicarea la cer cu trupul, Sfintii parinti vorbesc la inceput cu destule rezerve, subliniind caracterul tainic al acestui moment. Cu timpul, insa, s-a afirmat tot mai puternic ideea, dar ceea ce s-a intamplat exact cu trupul Maicii Domnului ramane o taina in iconomia mantuirii. Acest mare prasnic crestin a avut la inceput un caracter local, fiind generalizat abia din secolul al V-lea, in vremea imparatului Mauriciu (582-602). Nu putem incheia acest material fara sa reproducem, conform Sinaxarului, descrierea Maicii Domnului. Aceasta avea parul galben, ochii ascutiti la vedere, iar luminile lor, asemenea maslinei. Sprancenele ii erau negre si plecate, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fata nici rotunda, nici scurta, ci putin lungareata. Mainile si degetele erau lungi. Maica Domnului era smerita si purta haine modeste, precum arata si sfantul acoperamant al preasfantului ei cap. Evenimentele acestui prasnic sunt redate, cu semnificatia lor teologica, si in icoana Adormirii Maicii Domnului. Dumitru Manolache Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 800, Ultimul acces: 2026-08-03 16:16:58
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
