Prezentarea Enciclicei Caritas in veritate (II)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Prezentarea Enciclicei Caritas in veritate (II)

[2009-07-07]

În ziua de marţi, 7 iulie 2009, în Biroul de Presă al Sfântului Scaun, a fost prezentată Enciclica Papei Benedict al XVI-lea 'Caritas in veritate', 'despre progresul uman integral' adresată lumii catolice şi 'tuturor oamenilor de bunăvoinţă'. Enciclica a fost pusă la dispoziţie în limbile latină, italiană, franceză, engleză, spaniolă, portugheză, germană şi poloneză. Vă oferim continuarea prezentării realizate de redacţia în limba română a Radio Vatican.
Papa Benedict al XVI-lea ţine să sublinieze că respectul pentru viaţă 'nu poate în nici un mod fi separat' de dezvoltarea popoarelor. În diferite părţi ale lumii, avertizează, persistă practici de control demografic care 'ajung să impună chiar avortul'. În Ţările dezvoltate s-a răspândit o 'mentalitate împotriva natalităţii care adesea se caută a o transmite şi celorlalte State ca şi cum ar fi un progres cultural'. Pe lângă aceasta, continuă, există 'suspiciunea întemeiată că uneori ajutoarele înseşi pentru dezvoltare sunt legate' de 'politici sanitare implicând de fapt impunerea' controlului naşterilor. Preocupante sunt şi 'legislaţiile care prevăd eutanasia'. 'Când o societate se îndreaptă spre negarea şi suprimarea vieţii, sfârşeşte prin a nu mai găsi' motivaţii şi energii 'pentru a se dedica slujirii adevăratului bine al omului' (28).
Alt aspect legat de dezvoltare este dreptul la libertatea religioasă. Violenţele, scrie Papa, 'frânează dezvoltarea autentică', adică 'se aplică în special la terorismul de matrice fundamentalistă'. În acelaşi timp, promovarea ateismului din partea multor ţări 'este în contrast cu necesităţile dezvoltării popoarelor, sustrăgând resursele lor spirituale şi umane' (29). Pentru dezvoltare, serveşte interacţiunea diferitelor nivele ale ştiinţei armonizate de iubire (33-31).
Papa urează apoi ca opţiunile economice actuale să continue 'a urmări ca prioritate obiectivul accesului la muncă' pentru toţi. Papa Benedict al XVI-lea pune în gardă împotriva unei economii 'pe termen scurt şi uneori foarte scurt' care determină 'scăderea nivelului de tutelă a drepturilor muncitorilor' pentru a face ca ţara 'să devină mai competitivă la nivel internaţional'. De aceea, îndeamnă la o corectare a disfuncţiilor modelului de dezvoltare cum cere astăzi şi 'starea de sănătate ecologică a planetei'. Şi conclude asupra globalizării: 'Fără ghidul iubirii în adevăr, acest impuls planetar poate contribui la a crea riscuri de daune necunoscute până acum şi de noi divizări'. E necesar, de aceea, 'un angajament inedit şi creativ' (32-33).
Al treilea capitol vorbeşte despre 'Fraternitatea, dezvoltarea economică şi societatea civilă' şi începe cu un elogiu despre experienţa darului şi a gratuităţii, adesea ignorată din cauza unei viziuni utilitariste a vieţii sau bazată exclusiv pe productivitate şi cantitate. Convingerea că economia este autonomă în faţa influenţelor de natură morală, subliniază Sfântul Părinte, l-a făcut pe om să abuzeze de instrumentul economic de o manieră de-a dreptul distructivă. Dezvoltarea, dacă doreşte să fie autentic umană, trebuie, în schimb, să acorde gratuităţii un loc special (nr. 34).
Acest adevăr este valabil mai ales în cazul economiei de piaţă. Fără forme interne de solidaritate şi încredere reciprocă, avertizează Suveranul Pontif, economia de piaţă nu-şi poate îndeplini propria funcţie economică. Economia de piaţă nu poate conta numai pe forţele proprii, trebuie să primească energiile morale din alte surse şi agenţi sociali, iar 'cei săraci nu trebuie consideraţi o povară ci o resursă'. De aceea, economia de piaţă nu trebuie să devină 'locul în care cel mai puternic domină asupra celui mai slab'. Şi adaugă: 'logica mercantilă trebuie să fie îndreptată spre obţinerea binelui comun, de care trebuie să se ocupe mai ales comunitatea politică'. Papa Benedict al XVI-lea afirmă că economia de piaţă nu este o realitate negativă în sine, dar aici trebuie chemat în cauză omul, 'conştiinţa sa morală şi responsabilitatea personală'. Actuala criză, încheie Sfântul Părinte, arată că 'principiile tradiţionale ale eticii sociale - transparenţa, onestitatea şi responsabilitatea - nu trebuie să fie neglijate'. Totodată, aminteşte că economia nu elimină rolul Statelor şi că are nevoie de 'legi juste'. Reluând Enciclica 'Centesimus Annus' a Papei Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea arată necesitatea unui sistem alcătuit din trei agenţi: piaţa, Statul şi societatea civilă. Este nevoie în acest sens de o acţiune concertată care, prin forme concrete de solidaritate, să ducă la ceea ce a numit 'civilizarea economiei'.
Criza actuală, notează Pontiful în scrisoarea enciclică, recere 'schimbări mari şi în domeniul întreprinderilor'. Gestionarea acestora nu poate să ţină cont doar de interesele proprietarilor, ci trebuie să îşi asume şi exigenţele comunităţii locale. Papa s-a referit în acest sens la cei cu funcţii manageriale, care adesea, a afirmat, 'răspund numai la indicaţiile acţionarilor', şi a îndemnat la a evita folosirea speculativă a resurselor financiare (nr. 40-41). Al treilea capitol se încheie cu o nouă evaluare a fenomenului globalizării, care nu trebuie înţeles doar ca un proces socio-economic: nu trebuie să fim victimele ci protagoniştii acestui proces, urmând proceduri inspirate de raţionalitate, lăsându-ne călăuziţi de caritate şi adevăr. Globalizarea are nevoie de o orientare culturală, personalistă şi comunitară, deschisă la transcendenţă şi capabilă să corecteze disfuncţiile existente. În acest sens, există posibilitatea unei redistribuiri a bogăţiilor planetei, dar răspândirea bunăstării riscă să fie blocată de proiecte egoiste şi protecţioniste (nr. 42).
În capitolul patru, enciclica tratează tema Dezvoltării popoarelor, drepturi şi îndatoriri, ambient. Se notează, observă Papa, 'revendicarea dreptului la superfluu' în societăţile opulente, în timp ce lipsesc hrană şi apă în anumite regiuni subdezvoltate. 'Drepturile individuale desprinse de cadrul îndatoririlor', relevă, 'înnebunesc'. Drepturile şi îndatoririle, precizează, trimit la un cadrul etic. În schimb, dacă 'îşi află propriul fundament numai în deliberările unei adunări de cetăţeni' pot fi 'schimbate în orice moment'. Guvernele şi organismele internaţionale nu trebuie să uite 'obiectivitatea şi caracterul indispensabil al drepturilor' (43). În această privinţă, se opreşte asupra 'problematicilor conexe cu creşterea demografică'. Este 'incorect', afirmă, 'a considera creşterea populaţiei drept cauză primă a subdezvoltării'. Reafirmă că sexualitatea nu se poate 'reduce la un simplu fapt hedonist şi ludic'. Nici nu se poate reglementa sexualitatea prin politici materialiste 'de planificare forţată a naşterilor'. Subliniază apoi că 'deschiderea moral responsabilă spre viaţă este o bogăţie socială şi economică'. Statele 'sunt chemate să adopte politici care să promoveze locul central al familiei' (44).
(Sursa: Radio Vatican)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 733, Ultimul acces: 2026-08-02 19:37:11

Timp total: 0.03s...

[]:1