© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
L-a slujit pe Dumnezeu și la Canal[2009-07-07]Alexandra CătrănițăLa 93 de ani, preotul Gheorghe Corlățeanu încă mai slujește într-o biserică din Craiova , însă nu poate uita chinurile la care l-au supus comuniștii. Perioada comunistă a făcut multe victime și în rândul celor care își dedicaseră viața lui Dumnezeu. Mulți preoți au fost torturați prin bătăi, înfometare și duși departe de familii. Au îndurat frig năprasnic, alte umilințe în speranța că vor fi eliberați și vor putea să Îl slujeacă din nou pe Dumnezeu. Unii dintre ei nu au suportat chinurile la care au fost supuși, alții au supraviețuit. Printre cei care nu au cedat umilințelor se numără și Gheorghe Corlățeanu, care ne dezvăluie istoria acelor timpuri: chin, suferință, durere! Așa își poate caracteriza preotul viața. La 93 de ani, încă mai slujește în Biserica Ziua Crucii din Craiova . Din cauza vârstei înaintate, slujitorul lui Dumnezeu s-a limitat doar la a oficia slujbe în biserică, după ce înainte ținea înmormântări la Cimitirul Roboaica din Craiova . Slujitorul din Pristol Cu părul alb, un chip angelic și o privire blândă, părintele își începe povestea. Sunt născut în comuna Pristol din Mehedinți. E o vorbă acolo: că la noi se aud cocoșii peste trei țări, își descrie preotul satul natal. Am fost crescut de bunici și, după ce au murit ei, am venit înapoi acasă, ne dezvăluie bătrânul cu o voce tremurândă și o sclipire în ochi dată de amintirea familiei. Tatăl său a fost preot și el obișnuia să mergă la biserică și la slujbele pe care le ținea părintele său. Dintre cei doi frați pe care îi are, a fost singurul care a ales să ducă mai departe tradiția familiei și a devenit slujitorul lui Dumnezeu, fratele său devenind doctor, iar sora sa funcționară la telefoane, în Capitală: Am făcut liceul la Severin și Facultatea Teologică din București și am locuit la Internatul Teologic de la Radu Vodă. Prima oară a fost preot la Filiași, unde biserica era în construcție. Acesta a ajutat la terminarea Casei Domnului, pentru care a procurat materiale și a adus meșteri de la Craiova . A apelat și la un meșter neamț, pe care l-a adăpostit la biserică pentru a putea finaliza construcția. După perioada în care l-a slujit pe Dumnezeu la Filiași, părintele s-a întors la Pristol: Am făcut marea greșeala a vieții mele când m-am întors în satul meu natal. Lumea de acolo era foarte dușmănoasă. Rugăciuni cu pază la În iulie 1951 a venit ordin ca o parte din familii să fie alungate din comună, pentru ca două luni mai târziu, în septembrie, părintele Corlățeanu să fie nevoit să părăsească parohia din Pristol, fiind repartizat în Balș, la Pârșcoveni. În iarna aceluiași an, preotul a fost ridicat într-o noapte de acasă, de sub privirea îndurerată a soției, moment în care a început prima detenție. A fost dus, împreună cu alți preoți, în Dobrogea, la Galeș, și au fost puși la muncă. Își amintește cu durere în suflet că punea câte un om de pază la pentru a putea ține liturgii. Următoarea destinație a fost în Peninsulă , la Canal, la prelucrarea pietrei. În momentul în care s-au sistat lucrările pentru Canal , au fost transportați la Borzești, unde au pus temeliile unei termo centrale. Părintele Corlățeanu își aduce aminte că, pe timpul acelei detenții, un preot în vârstă nu a mai rezistat și a murit în urma muncii grele la care erau supuși. Pe 25 iunie 1954 a fost eliberat și s-a întors la Pârșcoveni, la soția sa. După aproximativ doi ani, în 1956, toată familia s-a reîntors la Pristol. PEDEAPSĂ Bătut că nu făcea norma la stuf Trei ani mai târziu, în iunie 1959, a venit ordin să-l ridice din nou și a urmat cea de-a doua detenție. Au fost duși la Periprava, în Deltă, la tăiat de stuf: Acolo erau niște șlepuri unde ne făcuseră dormitoare, era doar un felinar, nu era electricitate, nu era nimic. După această etapă, au fost mutați în Insula Brăilei, la Salcia. Acolo a fost o adevărată jale. Era o teroare nemaipomenită, ne dezvăluie părintele, amintindu-și de un ofițer pe nume Molmar, care îi bătea. Nu au stat mult acolo și au fost readuși în Periprava, unde teroarea era întruchipată de un plutonier major, Lungu, care l-a bătut pentru că în loc de zece maldăre de stuf, câte trebuiau făcute, legase doar două. Din cauza efortului pe care era nevoit să îl depună, preotul a leșinat și a fost dus în locurile special amenajate pentru bolnavi. S-a reîntors la deținuți și a fost repartizat în tabăra inapților, unde primea mai puțină mâncare pentru că alta e la omul care muncește și alta e la omul care stă la dormitor, motiv pentru care am început să facem brigăzi pentru o rație de mâncare. Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 740, Ultimul acces: 2026-08-04 07:06:06
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
