Strigătul sângelui se aude şi astăzi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Strigătul sângelui se aude şi astăzi

[2009-07-05]

Câteva mii de credincioşi, romani şi pelerini din diverse colţuri ale lumii s-au reunit în prima duminică din luna iulie în Piaţa San Pietro pentru a asculta, ca de obicei, cuvântul de învăţătură al Papei şi pentru a se ruga împreună antifonul marian "Angelus Domini". Vă oferim în continuare textul alocuţiunii Sfântului Părinte în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
În trecut prima duminică din luna iulie se caracteriza prin devoţiunea la Preascumpul Sânge al lui Cristos. Unii dintre veneraţii mei predecesori în secolul trecut au confirmat-o, iar Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea prin Scrisoarea Apostolică "Inde a primis" din 30 iunie 1960, i-a explicat semnificaţia şi aprobat Litaniile. Tema sângelui, legată de cea a Mielului pascal, este de importanţă primară în Sfânta Scriptură. Stropirea cu sângele animalelor sacrificate reprezenta şi stabilea, în Vechiul Testament, legământul dintre Dumnezeu şi popor, aşa după cum se citeşte în cartea Exodului: "Atunci Moise a luat sângele şi a stropit cu el poporul spunând: Iată sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi după toate cuvintele acestea!" (Ex 24,8)
La această formulă se referă în mod explicit Isus la Ultima Cină, când, oferind potirul ucenicilor, spune: "Acesta este sângele meu al legământului, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor" (Mt 26,28). Şi într-adevăr, începând de la biciuire până la străpungerea coastei după moartea pe cruce, Cristos a vărsat tot sângele Său, ca adevărat Miel jertfit pentru răscumpărarea universală. Valoarea mântuitoare a sângelui Său este afirmată în mod expres în multe pasaje ale Noului Testament. Este de ajuns să se citeze, în acest An al Preoţiei, frumoasa expresie din Scrisoarea către Evrei: "Cristos [...] a intrat o singură dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică. Căci dacă sângele de ţapi şi de tauri şi cenuşa de juncă cu care sunt stropiţi cei întinaţi îi sfinţeşte, dându-le curăţia trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a sluji Dumnezeului celui viu?"(9,11-14).
Dragi fraţi, stă scris în cartea Genezei că sângele lui Abel, ucis de fratele Cain, strigă la Dumnezeu din pământ (Cf 4,10). Şi din păcate, astăzi ca şi ieri, acest strigăt nu încetează, deoarece continuă să curgă sânge uman din cauza violenţei, injustiţiei şi urii. Când vor învăţa oamenii că viaţa este sacră şi aparţine lui Dumnezeu singur? Când vor înţelege că suntem toţi fraţi? La strigătul pentru sângele vărsat, care se înalţă din atâtea părţi ale pământului, Dumnezeu răspunde cu sângele Fiului său care şi-a dat viaţa pentru noi. Cristos nu a răspuns râului cu rău, dar cu binele, cu iubirea sa nemărginită. Sângele lui Cristos este zălogul iubirii fidele a lui Dumnezeu pentru umanitate. Uitându-se la rănile Răstignitului, fiecare om, chiar în condiţii de extremă mizerie morală, poate spune: Dumnezeu nu m-a abandonat, mă iubeşte, şi-a dat viaţa pentru mine; şi astfel recapătă speranţă. Fecioara Maria, care sub cruce, împreună cu Apostolul Ioan, a adunat testamentul sângelui lui Isus, să ne ajute să redescoperim bogăţia inestimabilă a acestui har, şi să simţim pentru aceasta intimă şi perenă recunoştinţă.
(Sursa: Radio Vatican)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 735, Ultimul acces: 2026-08-04 14:04:37

Timp total: 0.03s...

[1]:1